Ce înseamnă un manager bun

Cu siguranță, valoarea unei companii, atât în prezent cât și ca viziune, depinde într-o foarte mare măsură de calitatea managerilor săi.

Am scris despre lipsa  de profesionalism întâlnită în IT în Cluj și Oradea, dar pentru că am o meserie în care întâlnesc extraordinar de multă lume, am șansa să întâlnesc și oameni competenți, și mă bucur să  îți scriu despre ei.

Îți listez aici caracteristicile excepționale ale oamenilor…  excepționali întâlniți, care activează în management – fie că sunt pur manageri sau chiar antreprenori.

Deschiderea la nou

Am întâlnit un manager, care la fiecare încercare a unui angajat de a face lucrurile diferit, de a folosi o nouă tehnologie, un nou produs, el spunea: „Ok, documentează-te, încearcă, și vin-o să vedem cum stau lucrurile”.

Acest manager este total diferit de tipicul întâlnit: „noi nu facem așa”, „trebuie să te supui regulilor”, „nu avem timp”.

Același tipar de manageri speciali, sunt deschiși la nou în creșterea lor personală, în educarea propriilor emoții și gânduri.

Empatia

Întotdeauna sunt surprins plăcut când întâlnesc manageri cărora chiar le pasă de colegii lor. Am văzut manageri care își tratau subalternii ca niște colegi, niște oameni cu necesități și vise distincte. În loc să îi vadă ca o masă de țărani lucrători pe plantație, îi individualiza, și se adaptau la stilul fiecăruia de gândire și funcționare.

Insist aici pe distincția managerilor care declara că le pasă de alții, dar în fața faptelor sunt cât se poate de închiși, sceptici, „experți”.

Ajutorul

În străinătate se practică de mult un tip de training – managerul ca coach. Asta înseamnă că managerul devine un ajutor al subalternului său, un ghid. Managerul face cursuri de dezvoltare personală pentru ca el însuși să poată să distribuie informația de valoare pe ierarhia gradelor. Oamenii de sub el sunt coach-uiți pentru ca ei să se poată dezvolta cât mai lin și mai rapid.

Am întâlnit și în România ceva asemănător, dar nu la același nivel ca în străinătate. Totuși, este o diferență enormă între un manager român coach și unul… tradițional.

Comunicarea

Am fost fascinat de candoarea unui manager în relația sa cu angajații. Avea un zâmbet larg pe buze, deschis să asculte, informativ și empatic pentru echipă.

Era exact tiparul invers pe care l-ai întâlnit des: ursuz, „serios”, stresat, grăbit. Oamenii îl iubeau, iar eu îl urmăream cu plăcere în discuțiile sale cu colegii său în ședințe – se vedea de departe că avea o cultură a comunicării, venită din cursuri de valoare.

Procentul

Dacă te gândești în România câți politicieni sunt competenți, câți doctori nu-și omoară pacienții, câți instalatori nu îți distrug casa, probabil tot pe acolo este și procentajul de manageri competenți.

Dar ce vreau sa subliniez este că și dacă procentajul este mic, ei sunt acolo.

Sunt greu de găsit, dar oamenii competenți există!

Și cât de plăcut este să lucrezi cu cineva deschis, cineva deștept, de la care poți învăța, și care are o inimă caldă?

Pe scurt

Este foarte greu să găsești oameni de calitate, dar e clar că distincția între competență și incompetență este făcută de către deschiderea la nou, empatie, comunicare – în alte cuvinte educație continuă.

Îți doresc să întâlnești în viața ta doar oameni care sunt deschiși la nou, au o inimă caldă și investesc în educația lor continuu!

Vreau să îmi ajut prietenii:

Adrian, vreau să mă stresez mai puțin. Cum fac?

Adrian, vreau să îmi controlez emoțiile. Cum fac?

Adrian, vreau să nu mă mai supăr atât de mult. Cum fac?

Adrian, vreau să am mai mult timp liber. Cum fac?

Adrian, vreau să comunic mai bine cu partenerul/copiii. Cum fac?

Adrian, vreau să îmi întăresc încrederea de sine. Cum fac?

Adrian, vreau să scap de depresie. Cum fac?

Adrian, vreau să trăiesc o viață fericită. Cum fac?




Lasă un răspuns