Îmi aduc aminte de ochii profesoarei de matematică. Era în fața unui bloc, între biserică și stația de tramvai, și încasa palme de la iubitul ei, un om dublu față de ea.
Erau ochi speriați, ochi care cereau ajutor. Eram tânăr atunci, mi-au luat câțiva ani pentru a mă documenta și a înțelege ce se întâmpla în acea relație. Dar ochii aceia m-au impresionat mulți mulți ani.
Am întâlnit apoi multe femei ce au ajuns pe la 30, 40 de ani, divorțate și cu copil, care în sfârșit ieșiseră din relații abuzive. Păreau foarte fericite că și-au găsit independența și regretau că și-au ratat ani buni din viață în căsnicii ce le suprimau individualitatea. Locuri în care creșterea personală le era blocată; unde își pierduseră chiar și sensul vieții.
Am identificat în relații diferite tipare de abuz.
Abuzul fizic
- Invadarea spațiului personal într-o manieră amenințătoare
- Înscenarea unei lovituri – ridicarea palmei
- Atingere, împingere, piedica „accidentală”
- Agresivitate directă prin lovitură, strângere, tăiere, arsură
Dacă abuzul fizic pare ușor de depistat, cel psihologic este mai complex și variat.
Abuz psihologic
- Critica acțiunilor și deciziilor
- Chițibușerie – critica celor mai mici detalii
- Critică în fața altora
- Critica caracterului denigrând întreaga personalitate
- Amenințarea cu divorțul
- Aducerea aminte obsesivă a lucrurilor ce au mers greșit în trecut
- Amenințarea cu acte extreme dacă persoana abuzată pleacă – omorâre, suicid, dat în judecată
- Dictarea a ce „trebuie” ca cel abuzat să poarte ca îmbrăcăminte, cum să se comporte
- Dictarea prietenilor cu care are voie să se întâlnească
- Oprirea dezvoltării personale, a hobby-urilor și a altor activități
Cine sunt abuzatorii?
După cum observi, mai ales din lista de abuzuri psihologice, este nevoie de cineva aproape de tine, ca să poate să aibă aceste efecte. Noi nu lăsăm străinii îndeajuns de aproape de noi ca să ne cauzeze traume de acest tip. Deci, abuzatorii normali sunt: partenerii de viață, prietenii, familia.
Dacă te uit atent/ă, din lista de mai sus, câte ți s-au întâmplat ție chiar de la mama/tatăl tău?
Suntem și noi abuzatori?
Aș vrea că răspunsul la această întrebare să fie NU. Dar am observat altceva. Copiii copiază părinții într-o foarte mare parte. De fapt, aș putea să spun că abuzurile psihologice la care au fost supuși copii sunt transferate mai departe către prietenii copiilor. Pe cât este de fascinant, pe atât este dureros.
De ce suntem orbiți?
Probabil ai auzit aceste tipuri de expresii în familia ta:
- Nu s-a întâmplat niciodată, nu a fost nici un abuz.
- A fost vina ta, tu m-ai provocat.
- Am făcut-o pentru binele tău!
- Nu te-am abuzat – așa făcea toata lumea.
Acestea sunt scuzele sinistre pe care părinții – și nu numai ei – le exprimă a se eschiva de vină. Dar cred că recunoști că și tu ai folosit măcar o astfel de expresie. Pentru că așa cum spuneam, și noi tindem să fim abuzatori la rândul nostru. Dar nu ne dăm seama, nici ei, nici noi.
La serviciu
Aceleași tipare de abuz și eschivări se întâlnesc și în mediul colegial la serviciu. Poate premiile sunt puterea sau banii, dar mecanismele sunt aceleași ca și în abuzurile familiale sau între prieteni.
Pe lângă lista de abuzuri psihologice din lista de mai sus, vreau să mai adaug aici câteva tipare pe care sigur le-ai întâlnit și tu:
- Micro-management
- Intimidare
- Izolare/excludere
- Supra-raționalizare
- Subminare a efortului
- Schimbare constantă și inconsistență
- Gândire de grup
Abuzul de la serviciu este cu atât mai important cu cât petrecem, din păcate, cea mai mare parte a vieții active în acel mediu. Iar ce se întâmplă acolo copiem și aducem în familie – acest proces este subconștient și automat!
Efecte ale abuzului
Efectele sunt foarte multe, foarte grave și pe foarte lungă durată. O lista este:
- Neputința de a avea succes în viață
- Mâncat exagerat – prea mult/puțin
- Anxietate/depresie
- Izolare
- Comportament antisocial – distrugere, furt, cruzime
- Lipsa dezvoltării emoționale și intelectuale
- Tentative de suicid
Pe scurt
Ne este, poate, ușor să observăm alte relații de abuz decât cele ale noastre.
De multe ori, din abuzați devenim și noi abuzatori. De fapt, mi-e greu să văd excepții de la această regulă.
Pentru a nu fi abuzator avem nevoie de o mulțime de timp pentru introspecție și observație a relațiilor interpersonale. De asemenea, avem nevoie de multă educație. Câți părinți știi tu care își iau timp să se autoanalizeze și să se autoeduce? Tu ce faci pentru a nu fi ca părinții tăi?
Relațiile abuzive au loc la toate nivelele – serviciu, familie, prieteni. E important atât să te protejezi, cât și să nu devii abuzator chiar tu în aceste contexte.
STOP ANXIETATE
Dacă suferi din cauza doamnei Anxietăți, ai șansa să te eliberezi în doar 20 de zile. Pentru asta, accesează programul anti-anxietate oferit de către STOP ANXIETATE. Îți doresc mult succes