Dacă ai fost pus/ă în situația să vorbești în public, atunci știi simptomele: palme transpirate, vocea pițigăiată, gânduri care o iau razna, nod în gât și multe alte bunătăți.
De ce se întâmplă asta?
Există multe motive, iar cel pe care doresc să îl ating azi vine de la o clientă.
Parafrazez: aș dori să am mai mult curaj. La lucru, când am avut ședință am stat și am tăcut două ore. Îmi era frică să spun ceva, să nu mă fac de rușine, să nu spun o prostie. De obicei, cu prietenii nu sunt așa. Nu știu de ce mă blochez când sunt în public la serviciu.
Nu este prim oară când o persoană de 30+ de ani vine la mine și îmi povestește despre blocajul său în fața unor spectatori mai mult sau mai puțin necunoscuți.
Am scris deja un articol excelent ce explică această frică din punct de vedere al psihologiei evoluționiste Cum îți crești încrederea de sine – vorbitul în public.
O alta sursă aceste frici sunt… părinții.
Mama
Sub pretextul „eu îmi iubesc copilul” un părinte în România are voie să facă ce dorește cu odrasla sa. Bătaia fizică este regularizată prin fanatismul religios, iar abuzul psihologic nici măcar nu este cunoscut.
„Tu să taci”, „Fii cuminte”, „Asculta-mă!” – îți sunt cunoscute aceste expresii?
De la o vârstă mică suntem îndoctrinați că a fi un copil „bun” înseamnă a tăcea, a nu face nimic, a sta în colțul casei și a nu scoate un sunet.
Un copil cuminte se aseamănă mult cu unul mort!
„Să nu vorbești cu străinii” – probabil cea mai distrugătoare regulă, să crezi că 99,9% din populația globului îți vrea răul. Este un mod genial pentru a face o fată să ajungă virgină la 30 de ani, și un băiat introvertit, cu posibile tendințe de izolare, depresie, și de ce nu, sinucidere.
Tata
Situl meu este citit în proporție de 50% de către femei, care îmi cer să scriu și despre celebrul tată, nu numai despre faimoasa mamă româncă expertă.
De fapt, ca statistică, fetele sunt abuzate de către tată, iar băieții de către mamă.
„Vei fi mereu mica mea ratată!” – îmi povestește o prietenă despre cum o alinta tatăl său.
Asta pe lângă că îi spunea mereu că este grasă. Mai târziu ea a dezvoltat o obsesie față de greutatea corporală, a ajuns anorexică, se ura pe sine. În relațiile cu partenerii romantici, umbla mereu cu ticăloși care o abuzau ca tata, dar care din când în când îi ofereau o mică validare.
Neîncrederea de sine, rușinea față de propriul corp este un lucru pe care l-a învățat în familie, de la cei care „o iubeau”.
Timpul
Cât de mult rămân aceste cuvinte adânc inscripționate în sufletul copilului? De obicei, până la moarte.
Suntem educați că cuvintele nu dor. Ironic, de către părinții care ne jignesc și ne abuzează.
Tot ei spun să îți respecți părinții pentru ca… „ei știu cel mai bine”. Vorbim aici despre cea mai săracă și coruptă țară din Uniunea Europeană, o țară care și-a omorât intelectualii în timpul comunismului, care a avut 24 de miniștri ai educației în 28 de ani. Dar cumva cumva, părinții români sunt genii internaționale. Toți.
Rebelul
Aud de la diferite mame: „copilul meu este rebel, ce să fac cu el”?
Tradus, asta vine așa: „copilul meu gândește/face diferit față de mine, deci este rău. Ce pot să fac să îi distrug și minima încercare de independență?”
Că are 7 ani sau 20, un copil care încercă să gândească diferit de părintele dominant este un posibil aducător de noutate, deci nesiguranță în familie.
Este rolul părintelui român să îi suprime copilului său personalitatea.
Vorbitul in public
Îți este frică să vorbești în public pentru că toată viața ta ți s-a spus că străinii sunt răi, și mai ales, să fii cuminte, să taci. De îndată ce ai încercat să îți câștigi un dram de personalitate și independență ai fost agresată pentru îndrăznirea de a fi rebel/ă, de a nu fi „după chipul și asemănarea” părintelui dominant.
Cum crezi atunci că vei putea trece peste această îndoctrinare dacă nu prin practică și teorie (o parte pe care o vei face la workshopul de sâmbătă)?
Pe scurt
Inamicul vorbirii tale în public nu sunt emoțiile și gândurile, cât mama și tata. „Fii cuminte”, „tu să taci”, „să nu vorbești cu străinii”, „vei fi mereu micuța mea ratată” sunt expresii care spuse la o vârstă fragedă te-au marcat până în maturitate și te vor agresa în continuare. De pe urma lor vei suferi toată viața – dacă nu te educi și nu te eliberezi de ele.
Workshop
Sâmbătă ne întâlnim în Oradea să vorbim patru ore despre Eliberarea de sub traumele părinților.
STOP ANXIETATE
Dacă suferi din cauza doamnei Anxietăți, ai șansa să te eliberezi în doar 20 de zile. Pentru asta, accesează programul anti-anxietate oferit de către STOP ANXIETATE. Îți doresc mult succes