Cum îți crești încrederea de sine – vorbitul în public

Lucruri deosebit de folositoare ați găsit în partea 1a și partea a 2a, de aceea m-ați rugat să continui seria de articole despre încrederea de sine.

Azi vorbim despre programarea genetică, adică lucrurile moștenite de la părinți, care sunt moștenite de la părinții lor, care sunt moștenite… cred că ai înțeles ideea.

Anxietatea

Imaginează-ți din nou scenariul despre care scriam în articolul Ești o „femeie ușoară”?

Acum sute de mii de ani, când trăiam în triburi și locuiam în savană, viața era deosebit de grea. Asta însemna lupta pentru supraviețuire zilnică, lupta cu animalele, cu natura, cu bolile, cu celelalte triburi.

În urma mediului acesta dur, supraviețuirea era legată strâns de capacitatea de recunoaștere a amenințărilor. De exemplu, o mișcare unduitoare în iarbă pentru o persoană hippy(sic) nu ar fi însemnat nimic, pe când pentru o persoană anxioasă, ar fi însemnat un posibil pericol – șarpe – și ar fi tresărit, și-ar fi schimbat traseul sau s-ar fi înarmat pentru conflict.

Persoanele anxioase își imaginau un număr mai mare posibile pericole, și dacă de multe ori alarma era falsă, de multe ori era chiar corectă – asta înseamnă că au avut șanse mai mari de supraviețuire și de răspândire a genelor.

Faptul că noi suntem azi aici, se datorează stră-stră-stră-…moșilor cu un grad mare de anxietate.

Vorbitul în public

Această moștenire genetică se manifestă într-o mulțime de contexte printre care și vorbitul în public. Chiar dacă trăim în epoca modernă și suntem înconjurați de oameni de cât-de-cât bună credință, tot ne este frică. De ce?

Imaginează-ți instinctul de supraviețuire, ce face el când tu ești într-o sală înconjurat/ă de o mulțime de oameni necunoscuți? Pe vremuri, asta însemna că tu tocmai ai dat fața cu un trib nou – un trib care dacă nu te place, te vede ca o posibilă amenințare pe care o va suprima.

Moarte sau putere

Vorbitul în public declanșează acest instinct de supraviețuire, pe care noi îl interpretăm greșit. Când inima îți zboară din piept, palmele îți transpiră, tu crezi că mori, dar de fapt este modul corpului de a te ajuta! Creierul te pune în modul de luptă-sau-fugă și te ajută să treci peste situația percepută ca dificilă.

Imaginează-ți că ai avea de ținut un discurs și ți-ai amortiza emoțiile cu un pumn de pastile. Ce s-ar întâmplă? Te-ai înmuia, relaxa, ai vorbi lent, monoton, ai fi cel mai plictisitor orator din istoria omenirii – după profesorii comuniști, bineînțeles.

Mini-atacul acesta de panică pe care îl suferi este de fapt modul în care corpul îți dă puterea să ai succes în situația percepută extremă.

Control

Cum controlezi anxietatea aceasta? Cu siguranță „a controla” nu este verbul potrivit. Din nou, dacă vrei să controlezi ca să eviți această anxietate, atunci nu poți profita de beneficiile ei.

Un verb mult mai potrivit aici este a gestiona emoția, iar în loc de a reacționa, a alege răspunsul la ea.

A reacționa înseamnă că te lași pradă emoției, gândurile îți iau razna, lucru care întărește senzația de teritoriu necunoscut, de confuzie, deci cu atât crește mai mult starea de alertă.

Reacția înseamnă: te simți ciudat, te panichezi, spui prostii, regreți. Ți s-a întâmplat vreodată asta?

A răspunde înseamnă un lucru mult mai complex. În primul rând ai nevoie să înțelegi ce este această emoție de anxietate – lucru pe care ți l-am explicat mai sus. Apoi ai nevoie să lași emoția să comunice cu tine liberă, nu să încerci să o „controlezi” sau să o ignori. Iar apoi, tu te privești de afară, și răspunzi cu comportamentul și atitudinea pe care o alegi.

Diferența dintre reacție și răspuns este că răspunsul implică:

1. recunoașterea emoției atunci când se întâmplă
2. înțelegerea ei
3. permiterea ei de a comunica cu tine – nu ignorare
4. detașarea de emoție
5. alegerea unui răspuns care să îți convină

Sfântul Graal

Cei cinci pași de mai sunt de fapt acel lucru pe care îl caută omenirea de mii de ani: „controlul” supra Eului. Dacă cauți „control” asupra emoțiilor, nu îl vei găsi niciodată.

Dacă în schimb cauți să lucrezi cu tine, să te înțelegi, să te autoeduci, atunci da, poți ajunge la Graal, la pace și fericire.

Cum faci asta?

Practica

Paradoxal, să pui în practică cei cinci pași este simplu, dar nu ușor.

Ce ai nevoie să faci este să stai cu tine.

Atât. Dacă vrei detalii, atunci mergem către meditația bazată pe concentrare, de exemplu. Meditația aceasta este exercițiul în care stai cu tine, elimini stimulii senzoriali (muzică, lumină, etc) și ești atent/ă la respirație. În acest timp vei fi vizitat/ă de emoții și gânduri. Ce ai nevoie să faci este să le accepți, chiar dacă sunt emoții „negative”: anxietate, depresie, ură, frustrare, rușine. Ele încearcă să comunice cu tine. Tu le vizualizezi, le accepți, dar, foarte important, le lași să meargă mai departe. Este deosebit de important să nu ai o conversație cu ele, să le explici sau să le scuzi.

Meditația este zona cea mai sigură, în care ești doar tu cu tine. La început colocatar cu gândurile și emoțiile, dar în timp, deasupra lor.

Când vei putea să privești gândurile și emoțiile ca procese, detașat/ă, atunci vei fi liber/ă de închisoarea lor.

Vei ieși din prizonieratul lor, și pentru prima oară în viață probabil, vei face decizii conștiente și vei trăi în pace și fericire.

România

Poți să fii fericit în România? Cu siguranță, poți fi fericit oriunde. De fapt, dacă citești scrisorile celor pe patul de moarte, fie că au trăit 30 sau 100 de ani, înțelegi că fericirea este în noi, și cu siguranță nu în ceea ce vedem la televizor sau în societate.

Creierul nostru este cel mai complex calculator existent în întreg universul!

Soluția fericirii tale este acolo, nu cerșind-o în bani sau relații.

Continuare

Meditația mindfulness, modul de viață mindful este absolut necesar pentru a trăi în pace și fericire. Dar este doar baza. Deasupra ai nevoie de inteligență emoțională și de leadership.

Inteligența emoțională te educă să înțelegi emoțiile și echilibrul între rațional și emoțional, te educă să ai încredere de sine, putere personală, calm, optimism, ambiție, relații strălucitoare cu oamenii, să fii un părinte competent, să dai șansa copilului tău să fie educat către fericire.

Leadershipul te educă să îți organizezi viața, să integrezi viața familială și serviciul, să ai relații strălucitoare cu cei dragi, și să ai mult mult timp liber.

Tu

Dorești așa ceva?

Din păcate în România, lipsa de educație împreună cu siniștrii de la televizor conving lumea că nu poți să atingi fericirea.

Vei face ceva pentru viața ta?

E ușor pentru mine să măsor asta: voi vedea câți oameni citesc articolul, și câți îmi scriu că vor mai mult, vor să aibă o viață fericită!

Dacă ai citit până aici, dar nu faci efortul de a te autoeduca… vei atinge fericirea niciodată, și vei muri ca un română sărac, fără să fi gustat ce înseamnă viața asta frumoasă pe planeta asta splendidă.

Pe scurt

Suntem programați genetic pentru anxietate, dar putem chiar să o gestionăm în folosul nostru. Asta înseamnă educație în mindfulness, inteligența emoțională și leadership. Fără educație nu vei atinge niciodată, repet, niciodată fericirea.

Îți doresc să nu fii că 18 milioane de români, ci să faci primul pas către viața pe care o meriți, o viață fericită!

STOP ANXIETATE

Dacă suferi din cauza doamnei Anxietăți, ai șansa să te eliberezi în doar 20 de zile. Pentru asta, accesează programul anti-anxietate oferit de către STOP ANXIETATE. Îți doresc mult succes!