Acum un an m-am mutat în Cluj în scopul de a-mi continua cariera de trainer/educator, după o emigrare de zece ani în civilizație.
Când am dat fața cu prețurile și chiriile fanteziste din metropola ardelenească, m-am panicat și am căutat un loc de muncă în IT.
Profil
Dacă nu ai citit pagina mea de Linkedin, atunci îți spun pe scurt: am studiat la master în Software Engineering la Universitatea din Viena – instituție de prestigiu mondial.
Am lucrat în multe companii, pe multe domenii, de la începuturi de tehnologii chiar – mobile, AR. Am evoluat continuu, iar printre companiile cele mai mari la care am contribuit este o firmă din Fortune 500 precum și una ce creează software pentru o faimoasă bancă de pe Wall Street.
Am lucrat pentru clienți care au devenit giganți, pe care îi observ cu zâmbetul pe buze că au intrat și în România: „încă un client pentru care am lucrat a apărut și «aici»”.
CV-ul meu conține șase pagini, și îmi aduc aminte cu drag de numărul mare de proiecte și situații întâlnite.
Am lucrat pentru leaderi de piață atât ca business cât și ca inovație. Am întâlnit oameni fascinanți, o cultură care e greu – poate chiar imposibil – de descris pentru cei rămăși acasă, inclusiv prietenilor mei.
Îți place ce citești? Ai vrea să ai o astfel de viață, plină de călătorii, oameni superbi, proiecte gigante în care tu contezi?
Cluj
Fast-forward către zilele noastre (acum un an), durerea acomodării la o societate pe care nu o înțelegeam, la un oraș poluat din multe puncte de vedere, plin de oameni stresați, grăbiți, și multe alte lipsuri.
Subliniez magia chiriilor din Cluj care le-au depășit pe cele din București, pentru că nu au nici o acoperire în realitate, pur și simplu sunt scoase din celebrul joben. La negru dacă se poate.
Am decis să îmi găsesc un job, să scap de teroarea prețurilor. Mă gândeam că îmi va fi ușor, foarte ușor. Mă gândeam că probabil vor curge ofertele când îmi voi scoate CV-ul de la praf.
HR-ista sexy
La un interviu Skype pentru un post, sunt surprins de o tânără de 20 de ani, de o atractivitate sexuală debordantă. A fost prima oară în viața mea când am întâlnit o bombă sexuală post-adolescentă care mă evalua. Eu aveam 35 de ani pe atunci.
Mai văzusem în Cluj și Oradea tinere HR-iste de 20+ ani, dar niciodată păpuși sexuale.
Trece interviul, evident nu știe despre ce vorbește, dar o ignor. Credeam că este doar o formalitate.
De fapt, îmi vine răspunsul curând:
Nu te angajăm pentru că am simțit că nu ești îndeajuns de entuziasmat de uneltele noastre.
Am rămas blocat. În primul rând cine mi-a pus diagnosticul de „neentuziasmat îndeajuns”? Apoi, ce înseamnă „îndeajuns”? Care este scala? Cum exact se manifestă un om entuziasmat îndeajuns?
Mă gândesc și acum, dacă bomba sexy mi-a făcut profilul psihologic, și a hotărât ea singură, după capul ei de 20 de ani, că inginerul acesta de 35 de ani nu sare îndeajuns de mult de pe scaun că are onoarea să vorbească cu ea – despre companie.
Sau poate a înregistrat convorbirea – nu m-a anunțat – și a hotărât împreună cu psihologii magicieni ai firmei, adică programatorii deveniți manageri? Dar asta ar fi ilegal – partea cu înregistrarea convorbirii fără a declara aceasta în prealabil.
Managerul cu experiență
Un portret hilar pe care l-am întâlnit este cel al managerului „cu experiență”. La interviu apare el, semeț, arogant – managerul care se prezintă cu 5-10 ani experiență în IT.
Îi răspund cu seninătate că eu am iubit IT-ul și că lucrez în domeniu de 15 ani. Instant îi cade fața.
De ce?
Imaginează-ți cele două persoane: managerul român cu 5-10 ani de experiența în România, făcând software offshore, și vine cineva cu 15 ani de experiență în civilizație, la firme serioase, făcând software de top mondial.
Această persoană nouă și competentă va aduce cerințe noi și schimbări pozitive – pe principiul „vreau o țară ca afara” – „vreau o companie ca afara”.
Ai preferasă lucrezi pentru persoana nouă competentă, care aduce know-how-ul din străinătate, sau să continuii cu programatorul român devenit manager?
Nu e greu de înțeles răspunsul, iar acest scenariu este unul cât se poate de posibil.
La fel, acest scenariu este derulat și de către manager, iar rezultatul urmează:
este în interesul managerului să nu angajeze o persoană mai competentă decât el.
Pentru că altfel și-ar pierde poziția. Nu e grea de înțeles psihologia.
Am descris mai detaliat în articolul Care angajați îți distrug compania un alt exemplu.
Telefonul fără fir. Fără fără
Am ajuns să fiu evaluat și de către firme ce nu aveau bombe sexy de 20 de ani ghicitoare în emoții, nici manageri „experți”. Am întâlnit chiar și oameni competenți și incompetenți în aceeași firmă, în procesul de angajare.
La câteva firme, unii oameni erau chiar entuziasmați „pe bune”. Sau așa păreau.
„Ne place de tine, hai să ne întâlnim marți să continuam” spuneau ei.
„La ce oră?” – întreb eu.
„…” – ei.
La o mulțime de interviuri de joburi, și nu numai, am întâlnit scenariul în care ei, ei îmi cereau să ne întâlnim, iar apoi nu mai răspundeau la email, sau nici măcar pe Linkedin.
Am rămas șocat că oameni de 30, 40 de ani nu au educația de a răspunde la email sau pe chat.
Nu e vorba de uitare, s-a întâmplat de multe ori, inclusiv de-a lungul timpului petrecut apoi în țară.
Sute de mii de euro
Un calcul rapid: să zicem că un salariu în Cluj ar fi undeva la 2500 de euro * 10 luni = 25,000 de mii de euro. Să spunem că firma câștigă un venit după închirierea IT-stului, de 2500 * 10 * 3 = 75,000 de mii de euro.
Dacă IT-stul are un rol mai mare decât programator, sau dacă IT-stul vine de „afară”, are șanse să aducă îmbunătățiri sau inovație în companie, iar asta înseamnă venituri de sute de mii de euro.
Toți acești bani i-am pierdut atât eu, cât și compania, din cauza unei bombe sexuale de 20 de ani, ghicitoare în emoții de inginer la 35 de ani.
HR-ista probabil chiar va câștiga încă 100 de euro bonus la salariu pentru că „si-a făcut treaba”.
Între timp firma a pierdut după ea cu siguranță zeci de mii de euro pe an, sau posibil sute de mii de euro.
Declarație versus Acțiune
Apar la televizor o grămadă de multi-milionari care se plâng că nu există îndeajuns IT-ști, că e o criză. Aceasta este partea declarativă.
Partea de acțiune însă, e diferită. Ei angajează bombe sexuale incompetente, precum și manageri aroganți.
Oricând, au posibilitatea de a train-ui acești oameni, de a-i transforma din ghicitori de emoții, și fricoși pasivi-agresivi, în ființe umane.
Atât timp cât interfața ta, ca companie, cu potențiali oameni de valoare este o bombă sexy de 20 de ani sau managerul arogant, nu vei atrage parte de oameni de calitate.
Pe lângă că oamenii de calitate nu au șansa să între în compania ta, să ai oameni ne-train-uiți este și motivul pentru care oamenii competenți îți părăsesc compania.
Vezi mai multe în articolul Oamenii părăsesc managerii, nu companiile, care este în top 3 cele mai citite articole de pe situl meu.
Cafeaua
Pe lângă timpul și banii pierduți, pe lângă aceste sinistre personaje din mediul IT clujean, ce m-a uimit cel mai tare, a fost faptul că nimeni nu m-a invitat la o… cafea.
Pe principiul: „am auzit de tine că ai stat 10 ani în civilizație, ce lucruri faine ai învățat, care să ne schimbe viața în mai bine aici?”.
Nici măcar o persoană.
„Ți-am citit CV-ul, tu cum ai face X”?
„Am fost impresionat de experiența ta, ce părere ai despre Y?”
„Ce businessuri merg bine în străinătate, ce putem aduce și în România?”
Întrebări nedresate.
De fapt, probabil ai bănuit, am întâlnit situația inversă: „ce bă, vii tu să ne înveți pe noi?!”
Mai târziu am înțeles că sub această atitudine agresivă, se află imposibilitatea lor de a învăța. Da, pur și simplu ei nu au capacitatea mentală de a învață lucruri noi, iar atunci devin agresivi pentru a distrage atenția și a a-și acoperi incompetența.
Vei observa acest lucru și în comentariile de la articol, pe Facebook.
Pe scurt
Îmi place aventura, dar în IT-ul clujean nu a fost o plăcere. Avalanșa de bombe sexuale și manageri aroganți mi-a arătat încă o față urâtă a României. Milionarii se plâng la televizor că nu au forță de muncă, când oameni calificați nu pot să între în companie din cauza angajaților incompetenți. De asemenea, oamenii competenți părăsesc aceste companii.
Îți doresc să te gândești de două ori înainte să intri în acest mediu grav bolnav.
Continuarea
Ce s-a întâmplat după acest articol, care a fost feedbackul, poți citi în articolul ce a urmat: Câtă putere are o HR-istă.
Update – comentarii adunate de pe diversele grupuri de IT
Când IT-știi români nu au inteligența necesară pentru a înțelege un articol, atunci nu comentează articolul, ci sar la gâtul autorului pentru a-i face rău. O heuristică ușoară după care îți dai seama dacă este un comentariu care aduce valoare, sau este doar un atac la persoană, este lungimea și complexitatea textului.
Te-ai gândit ca poate problema e la tine?
Omule, ai o problemă gravă de atitudine. În articolul ăsta ai explicat exact de ce nu ești “angajabil”.
Fara nici o suparare, cred ca suferi de iluzia grandorii.
Ciprian
Subscriu. In tot timpul asta, Romania se plange de exodul fortei de munca, fie ca e calificata sau nu, dar in momentul in care cineva se intoarce in tara cu o baza vasta de cunostinte adunate de prin alte tari, atitudinea conationalilor e mai degraba “ia incepe tu de la zero, ca nu esti mai presus cu studiile tale”. Romania nu are mijloacele necesare de a reintegra diaspora. Nu le va avea niciodata, din cauza celor care n-au plecat din tara sa vada cum e.
Irinel
Este trist si ai cam pus punctul pe i. Din pacate, este vina strict a celor care se plang la televizor ca angajeaza non-valori pe pozitii de management. Probabil au facut-o cu mult timp in urma si le este jena sa inlocuiasca aceste persoane in momentul in care acestea sunt depasite si le este frica sa angajeze oameni mai buni ca ei. Totusi, frica asta nu este intalnita numai la noi. Se practica si in alte tari si am avut ocazia sa lucrez cu unele companii importante care aveau angajati ce tot timpul puneau bete in roate inovarii (tehnologice sau de proces). Din pacate, cei care se plang nu au timp sa-ti citeasca articolele si uite asa batem pasul pe loc si nu ne dezvoltam. Poate e cazul sa nu mai cauti sa te pui in slujba altora ci sa cauti sa ai pe altii in slujba ta. Experienta si contactele avute in cei 15 ani te pot ajuta foarte mult. Give it a try and learn how to fast fail 😉
Florian
“ce bă, vii tu să ne înveți pe noi?! … ” mie mi-ar placea un manager sau coleg de la care sa am ce invata (fie direct in IT sau in afara IT’ului) […] Ai atins cateva dintre problemele generale ale unui IT’ist (indif de domeniu) cand se loveste de segmentul HR (sau mai rar de tehnic)
Continua cu treaba asta minunata ..se pare ca si iti place si sigur e si utila!
Cornelia
Oamenii valorosi sunt rari, iar la momentul actual – ei pot prezenta nu un plus ci un real pericol – asa cum bine ai subliniat – venint cu cunostinte noi si implicit schimbari. Contrar anunturilor din media cum ca se cauta IT-isti… minti briliante… samd.; realitatea e ca se cauta candidati care sa fie platiti slab- si atunci rezultatul va fi pe masura; eventul sa nu puna in pericol pozitia celui ce intervieveaza 🙂
Pe de alta parte sunt multi absolventi – nu neg abilitatile lor – dar care vor sa sara direct in pozitii de management! Cumva… “esti prost daca nu esti manager” – si cine mai lucra ?!
Expertii sunt prea focusati in rezolvarea problemelor tehnice si de multe ori – catalogati incorect de catre “o bomba sexy” 🙂
Felicitari pentru articol si multumim pentru impartasirea experientei!
Mariana
– am gasit/intalnit aceasta situatie in urma cu cativa ani in Bucuresti. In fond, marea masa a celor care vor salariu gras emigreaza spre punctele de interes.
– fac parte din acea masa de oameni pe care multe “corporatii” o scot in fata pentru a dovedi cat de “nediscriminatori” sunt la interviuri, desi, in fond, discriminarea e mai mult decat vizibila – femeie, peste 40 ani
– cand m-am plictisit sa caut de munca si sa imi gasesc vina inchipuita doar mie, am inceput sa realizez ca de cele mai multe ori aveam in fata tampiti and it’s not worth the pain
– am compania mea acum, fix pe ceea ce imi doream sa fac. lucrez cu un tip, part time, in regim de colaborare. fostii colegi ma invidiaza (stii tu, cei care dadeau feedback negativ astfel incat promovarii sa ii lipseasca acea sutime de mers inainte), fostii manageri imi cer sfatul (sic!) si le dovedesc cat de limitati sunt.
– inca sunt sunata/chemata la interviuri unde este clar directia de angajare dar realizez cand sunt doar masa de manevra pentru HR. uneori rad, uneori imi e mila, uneori imi e rusine de rusinea lor…
– imi e bine pe cont propriu, am respectul clientilor si ma simt senzational pentru ca fac ceea ce imi doresc si ceea ce toti ceilalti au luat in deradere.
#femeie #over40 #securitatecibernetica #VIP #cybersecurity 🙂
Mihai
Din păcate piața a început sa se obișnuiască cu atâta bine. Firmele își fura oamenii între ele, vrajindu-i cu tehnologii cu nume fancy și salarii nesimțite. Cu cât te plimbi mai mult, cu atât iti creste salariul mai mult și ai un CV mai bogat… Nu?
Când colo vezi ca omul a lucrat cu 100 de tehnologii, 5 minute fiecare. Habar nu are de principii și ce înseamnă să faci o treaba de calitate. Sport după ureche… Dar nah, cât timp clienții plătesc, ce mai contează?
Și din păcate tot noua ni se va întoarce treaba asta. Avem o piață tot mai scumpa, extrem de diluata când vine vorba de knowledge, unde mai mult practicam prostituția intelectuala.
Aștept cu sinceritate implozia acestui sistem din care fac și eu parte. De ce? Pentru ca în momentul acela se va tria piața frumos și vor rămâne doar cei care practica aceasta meserie cu pasiune și fac o treaba de calitate.
Sper doar sa nu ma tâmpesc și eu pana atunci…