„Care este părerea ta despre vaccinuri” – mă întreabă o doamnă. Am ales să scriu acest articol pentru tine, despre asemănarea dintre religie și vaccinuri.
Sursa informației
„Părerile” românilor, și a oamenilor în general, se bazează pe o sursă. Cumva, sub o formă, ajunge o bucată de informație, pe care oamenii încearcă să o modeleze pe experiențele lor trecute, pe valori, iar apoi să ia o decizie.
Cartea de povesti
În cazul religiei, informația vine indirect, din o carte. Direct, ne este transmisă de preoți și de părinți. În general, cartea fiecărei religii este o colecție de povești ce se aplică pe contextul timpului – adică, nu au legătură cu modernitatea. Reguli de tipul: „femeia este cea care a înșelat bărbatul să comită păcatul capital”, „trebuie să îți fie frică, iar în același timp să iubești zeii”, „corpul tău este pentru reproducere, nu pentru plăcere”.
Nici una dintre cărțile religioase nu au o dovadă!
De departe, cel mai importat lucru este că nici una dintre religii nu a fost verificată de știință niciodată. Iar odată cu apariția aparatului de înregistrat imagini video, cantitatea de „miracole” a descrescut abrupt, ajungând subit la zero miracole înregistrate.
Știința
În cazul științei, informația vine indirect, din cărți. Mai mult decât una. Direct, această informație ne este transmisă de către profesori, sau oameni cu o pregătire educațională superioară.
Știința se bazează pe observare, măsurare, experimentare, formulare, testare și modificare a ipotezei. Asta înseamnă că există deosebiți de mulți oameni competenți care în continuu se întreabă dacă știința este adevărată, dacă prezintă date și teorii cât mai apropriate de realitate.
În procesul științific, oameni inteligenți verifică supozițiile altor oameni inteligenți.
Știința este „miracolul” prin care tu citești acest text, ai căldură, nu mori din cauza bolilor banale sau a unor infecții. Știința este cea care te ajută să arzi benzina în drumul către job, îți dă apa curată și posibilitatea de a merge pe Lună.
Știința înseamnă evoluția umanității.
Vaccinul
Există de sute de ani și este un lucru deosebit de complex. De obicei, conține un agent ce seamănă cu un microorganism cauzator de boală, și este construit din microbi slăbiți sau morți, toxinele sale sau proteinele sale.
Ai înțeles?
Probabil că vei răspunde cu jumătate de gură – „Da”.
Atunci te întreb: „ce exact este un microb?”, „ce substanțe conțin toxinele sale?”, „ce legături se creează între proteinele sale?”.
Cred că în locul acesta poposești, și realizezi că
aici se oprește înțelegerea ta asupra vaccinurilor.
Nu e nici o problemă, ești în aceeași situație ca mine.
Credința
Când vorbim despre credința religioasă, oricine poate să o aibă, fie că este copil de patru an sau o persoană care nu a deschis o carte din anii de liceu.
Oricine poate să creadă, și mai ales, să își dea cu părerea. Cărțile de povești sunt atât de neclare, încât au fost interpretate și răs-interpretate de mii de ani.
Tu, și oricine, poate să spună orice în legătură cu religia, pentru că orice este interpretabil.
În contextul de cărțile de religie, totul este interpretabil, pentru că nimic nu e verificabil!
Credința și vaccinurile
Când vorbim despre vaccinuri, credința funcționează la fel, chiar dacă contextul este diferit.
Contextul este că aici avem date și ipoteze verificate. Oameni inteligenți, timp de sute de ani, au studiat și testat aceste lucruri.
De ce oamenii distribuie păreri despre ceva care este clar?
Ei bine, pentru acești oameni informația nu este clară de loc. Așa cum în căzut definiției vaccinului din secțiunea antecedentă, dacă punem întrebări ușoare, deja nu mai știm răspunde.
Nici eu, nici tu, nu avem pregătirea necesară de a pricepe, de pildă, asta:
AS04: 500 μg aluminum hydroxide 50 μg 3-O-desacyl-4’-monophosphoryl lipid A
AAHS: 225 μg amorphous aluminum hydroxyphosphate sulfate
În cazul în care oamenii nu pot pătrunde adevărul, ei își creează… păreri.
Părerile
Ce sunt părerile?
Părerile sunt concluzii alb/negru despre un subiect.
„Zeul meu există, al tău nu”
„Vaccinurile sunt bune, tu nu știi”
„Eu știu cum trebuie făcut […], tu nu”
Părerea are ca consecință imediată negativitatea față de persoana care are o părere diferită.
„Ai altă religie decât a mea? Ești rău/pierdut”
„Crezi că vaccinurile sunt bune? Ești un nebun”
„Crezi că gay-ii ar trebui să aibă drepturi? Ești gay și tu!”
Inamicul credinței
Ai crede că inamicul credinței este știința, dar te-ai înșela. Ai văzut vreodată oameni inteligenți care să iasă pe stradă, să se arunce în aer strigând: „Singurul zeu adevărat este Știința”?
Inamicul credințe este, de fapt, înțelegerea.
Înțelegerea modului în care funcționează te eliberează de „nevoia” de credință.
Dacă înțelegi cum funcționează o mașină, atunci nu ai nevoie de credință ca să ajungi la destinație.
Dacă înțelegi relația sport – nutriție – corpul tău, nu ai nevoie de credință ca să trăiești sănătos.
Dacă înțelegi cum funcționează vaccinurile, nu ai nevoie de credință.
Dar aici e problema, că nici tu nici eu nu înțelegem ce înseamnă și cum funcționează vaccinurile.
Ce faci în acest caz? Îți vaccinezi sau nu copilul?
Cum iau oamenii normali deciziile
Creierul uman încearcă să ia deciziile cele mai ușoare, care să te scutească de a consuma resurse.
În general, sursa românilor de informație/decizie este… Zeul Televizor.
Creierului îi place asta: informația este prezentată dramatic și pe scurt. Creierul își face o părere – despre vaccinuri, de pildă.
Din păcate, această părere este la fel de eficientă ca în cazul alegerilor politice. La televizor apar doi posibili infractori, se ceartă, lumea își face o părere. Dar ce legătură are realitatea a ce vor face cei doi, cu minciunile pe care le spun la televizor?
Cum iau oamenii inteligenți deciziile
Primul lucru pe care îl face un om inteligent este să se întrebe: ce spun oamenii mai inteligenți decât mine despre asta?
Asta înseamnă că are nevoie să se documenteze, să studieze, să depună efort. Creierului nu îi place asta, nu îi place să consume resurse.
După ce studiază profund subiectul, de exemplu vaccinurile,
oamenii inteligenți înțeleg că… nu înțeleg știința din spatele vaccinurilor.
Atunci, oamenii inteligenți nu își fac o părere. Ei își dau seama că nu pot să aibă o părere despre ceva ce nu înțeleg.
Să recunoști că nu știi, este o formă de inteligență!
Atunci aleg să meargă pe știința oamenilor mai inteligenți decât ei, nu pe mâna Zeului Televizor.
Mai mult, ei nu intră în războiul părerilor: alb/negru, bine/rău.
Oamenii inteligenți nu încearcă să convingă pe alții că alegerea lor este cea corectă.
Încrederea
Cel mai mare semn de civilizație este modul în care luăm deciziile, cu atât mai mult în lipsa înțelegerii.
Când nu înțelegi ce înseamnă fenomene complexe, ce poți face este să mergi pe încredere. Încredere în oamenii inteligenți și educați, nu în Zeul Televizor, nu în oameni cu…. păreri.
Un scenariu posibil într-o Românie plină de „experți”, este că de acum înainte oamenii vor pune sub semnul întrebării toate deciziile doctorilor.
Doctor: „Ai cancer”
Român expert: „Nu știi tu, am văzut la televizor că voi doctorii mințiți ca noi să cumpărăm medicamente scumpe.”
Dar de ce doar doctorii să fie luați peste picior? Orice român „expert” își construiește casă singur, nu are nevoie de „fraierii” de ingineri și arhitecți. Și așa mai departe.
Cred că realizezi că lucrurile chiar se întâmplă așa în România. Iar în contextul de vaccinuri, în fiecare luna apar la știri mamele românce experte care… își ucid copiii. Este alegerea lor, bazată pe… părere!
Pe scurt
Vaccinurile și religia – un lucru științific și o carte de povești. Știința duce la evoluția de care te bucuri tu. Știința înseamnă înțelegere. Cartea de povești te duce la păreri extremiste.
Îți doresc să îți dai seama că ești un om inteligent, să renunți la verbul „cred”, să folosești mai mult verbul „înțeleg”, și să practici cât mai mult expresia „nu știu, nu am o părere”.