Trimite și prietenilor tăi articolul!

Stefan P. mă întreabă:

Cum accepți faptul că nu poți fi inteligent, ajungând la concluzia că ești prost? E o întrebare care mă frământă de un an de insecuritate. Există vreo soluție sau pierd timpul și ar trebui să mă concentrez spre a încerca să fiu fericit?

Îmi place întrebarea lui Ștefan, mi se pare foarte faină, și cred că este o problemă comună a românilor inteligenți din România – probabil 1%, număr estimat de subiectivitatea mea.

Inteligența = ?

În viața de zi cu zi, întâlnim persoane care se consideră inteligente. De obicei, aceștia sunt:

  • Mama româncă, expertă în nutriția, psihologia, anatomia, etc copilului
  • Fanaticul religios, expert în „Adevăr”
  • Bărbatul român, expert în orice apare la televizor – politică, folbal, vaccinuri, etc

Chiar dacă încerc foarte tare să stau departe de aceste exemplare, ei reprezintă pentru mine 99% din populația României, deci mi-e greu să mă izolez de ei, oricât aș dori.

Când întâlnesc astfel de specimene, îi las să vorbească, să își exprime expertismul, „cum trebuie”, „care e soluția”, etc. După ce își rulează programul, și se auto declară „inteligenți” versus „toți ceilalți sunt proști” îi întreb trei cuvinte:

Ce este inteligența?

Dintr-o dată entuziasmul și energia lor dispare. Apare încruntarea, confuzia:

Ei: „Cum adică, nu știi ce înseamnă inteligența?”

Eu: „Nu. Te declari inteligent. Ce este inteligența”?

Ei: „Ăăă, îîî, ăăă”.

Așa se încheie conversația noastră, iar eu mi-am făcut un nou dușman. Da, așa funcționează – o întrebare îi transformă în inamici, feroce chiar.

Socrate

Acum mulți ani am învățat ceva genial de la unul dintre cei mai inteligenți oameni ai umanității, și idolul meu personal Socrate. Parafrazându-l, sună cam așa:

Singurul lucru pe care îl știu, este că nu știu nimic.

Fraza asta genială, mi-a luat doi ani de zile să o înțeleg. Eram intrigat: cum se poate ca unul dintre cei mai inteligenți oameni care au trăit în istoria lumii, să… nu știe nimic? Chiar nimic? Tocmai el?

Atunci… eu ce știu? Știu că „«trebuie» să mănânc ca să ajung mare” – asta înseamnă că știu mai multe decât cel mai inteligent om de pe planetă? Nu sună asta a aroganță? Nu mă face asta mamă expertă / fanatic religios?

Doi ani, doi ani au trecut în care am revenit continuu la vorbele prietenului și idolului meu Socrate. Cum se poate, de ce ar spune așa ceva?

Sursele de inteligență la români

Pentru a-ți arata cum văd eu „singurul lucru pe care îl știu, este că nu știu nimic” te întreb, ce știm noi cu adevărat?

  • Știm că există forță gravitațională. Poți să dovedești asta? Nu prea, nu-i așa?!
  • Știm că vaccinurile (nu) vindecă. Poți să dovedești asta? Nu prea, nu-i așa?!
  • Știm că 2 + 2 = 4. Poți să dovedești asta? Nu prea, nu-i așa?!

Te-ai gândit vreodată? Nici măcar o banalitate ca 2 + 2 = 4 nu poți să dovedești. Habar nu avem de ce 2 + 2 = 4, doar repetăm. Repetăm ce am auzit de la alții.

Vaccinurile (nu) vindecă! De unde știu asta? Am auzit de la preot!

Partidul X este corupt, dar partidul Y este bun! De unde știu asta? Am auzit de la politicianul Z!

Mama știe ce-i mai bine pentru copilul sau! De unde știu asta? Am auzit de la televizor!

Am vorbit mai multe ori despre Sfânta Treime la români: Preotul, Mama, și Televizorul. Asta este, din păcate, nivelul maxim de inteligență al românilor.

Piramida inteligenței?

Revenind la „singurul lucru pe care îl știu, este că nu știu nimic”. Oamenii normali, needucați, cred că există o piramidă a inteligenței, iar ei sunt undeva în top.

Adică, citez orice mamă expertă, creștin fanatic, „bărbat” cultivat prin televizor: „am experiență, am crescut familie, am văzut la televizor, mi-a spus mie cineva. Deci… ȘTIU”.

Acest cuvânt magic, de care cei 99% din români parcă sunt obsedați: „Eu ȘTIU, eu ȘTIU”. Chiar dacă au 60 de ani și sunt declarați adulți, eu îi văd tot ca și în clasa a 4-a, în banca la scoală, gesticulând disperați către Doamna: „Eu ȘTIU, eu ȘTIU, întrebați-mă pe mine!”.

Da, îndoctrinarea, fanatismul, abuzul psihologic rămân înscrise în memorie și comportament cam toată viața. Sau, în alte cuvinte,

adulții români, chiar și la 40, 60, de ani, au tot inteligența unui copil.

Binaritatea

Ce observi în „Piramida inteligenței?”? Celebrele tabere, noi versus voi, sau eu versus tu. Întreabă orice mama, creștin și „bărbat” în ce parte a piramidei se găsește.

Taberele

Avem atunci cele două tabere pe care le cunoști – inteligenți versus proști. Iar teorema lui Becali ne explică pe înțelesul tuturor: „Eu inteligent, tu prost”.

Este important să înțelegi că există doar două tipuri de oameni în lume – cei proști și cei inteligenți.

Iar cum eu sunt inteligent și tu ai o opinie diferită, asta înseamnă că tu ești prost!

Ai văzut? Ți-am demonstrat matematic că ești prost.

Ai crede că glumesc, dar cei 99% din români chiar funcționează astfel – în realitatea mea subiectivă.

Infinitatea informației

Cum arată atunci pentru un om inteligent piramida inteligenței? Cam așa.

Să vorbim despre medicină. La început să spunem a fost un vraci, care a găsit că o oarecare iarbă ajută la digestie. În timp, oamenii stră-stră-vechi, probabil dacii, au dezvoltat medicina prin cercetare: adică testau diferite produse, și rețineau pe cele ale căror efecte li se păreau benefice. Măreau astfel cantitatea de știință despre un domeniu (adică proprietăți ale naturii).

În epoca modernă americanii, nemții, și alte țări civilizate au ajuns la un nivel al științei care depășește puterile zeilor. Cu o singură injecție te vindeci de boli create de către evreul zburător pentru a omori copii. În alte cuvinte, (și)

medicina a omorât zeii.

Dacă întrebi un doftor român dacă este inteligent… well, cred că știi ce îți va spune.

Care doctor român nu se crede dumnezeu?

Dar dacă întrebi un doftor român inteligent? Ce ți-ar răspunde? Un doftor român inteligent simte profund graficul de mai sus. El/ea înțelege că orice știe acum despre medicină, în 10 ani vă fi materie învechită, iar peste 100 de ani medicina de acum va părea barbară, asemenea cum ne uitam noi la medicina de acum 100 de ani.

Cum să se auto declare inteligent, când în fiecare zi știe mai puțin, de fapt, în proporție cu viteza de dezvoltare a științei în sine?

Adică știința, studiile medicale cresc la o viteză mult mai mare decât puterea de asimilare a unui singur om.

În alte cuvinte: indiferent de domeniul în care activezi, fie că e medicină, IT, construcții, etc, în fiecare zi ȘTII mai puțin din domeniu!

Cât de uimitor este asta?

Și mai ales, cât de mult ne aduce asta cu picioarele pe pământ?

Cât de mult ne face modești?

Interpretarea mea despre Socrate

În urma graficelor și poveștilor de mai sus, interpretarea mea asuprea parafrazării „Singurul lucru pe care îl știu, este că nu știu nimic” este următoarea: sunt foarte de acord. Nu pot să dovedesc nimic, nici măcar că 2 + 2 = 4. Tot ceea ce fac este să repet ce am auzit de la alții. Mai mult, pentru că Știința este în continuă dezvoltare, într-un ritm mult mai rapid decât pot eu să asimilez, informațiile mele sunt mereu învechite.

Sau, pe scurt: NU ȘTIU!

What, what, what? NU ȘTIU? Adică sunt prost?

Well, not really. De fapt, este o dovadă de inteligență.

Să recunoști că singurul lucru pe care îl știi, este că nu știi, este începutul inteligenței!

Un om inteligent este mereu conștient că… nu știe. Că informația care exista în maculatura și în univers este mult prea mare că o singură persoană să o poată să și-o însușească.

De aceea s-au creat specializările. Înainte, un singur vraci se pricepea și la nașteri și la probleme de gât. Acum există discipline diferite în medicină, atât de diferite încât nu prea au de-a face intre ele, cel puțin la nivel de persoană, în sensul că un medic de familie nu are habar de ce face un cardiolog, care nu are habar ce face un asistent într-un laborator bio-nuclear, care nu știe ce face un integrator neurologic-AI.

Fiecare doftor are niște cunoștințe pe specializarea sa, iar când crede că ȘTIE și ce fac alte specializări, atunci rulează programul „Eu sunt dumnezeu, voi esteți proști”. Și da, asta se întâmplă în România, dar nu are nici o baza pozitivă legată de inteligență, cu toate că e susținută de teorema lui Becali. (Cunoștințe care se devalorizează accelerat, în fiecare zi.)

Definiția inteligenței

Acum am înțeles că un om inteligent nu se consideră inteligent.

Ironic, singurii oameni care se consideră inteligenți sunt „experții”, adică mama, creștinul și „bărbatul”, cei 99% din români – în subiectivitatea mea.

Dexonline.ro spune despre inteligenta așa:

INTELIGÉNȚĂ, inteligențe, s. f. 1. Capacitatea de a înțelege ușor și bine, de a sesiza ceea ce este esențial, de a rezolva situații sau probleme noi pe baza experienței acumulate anterior;

Este doar una dintre multele definiții despre un subiect infinit. Mi-au luat și aici câțiva ani până să înțeleg și să pot să predau inteligența. Modul în care eu explic oamenilor despre inteligență – printre multe altele – arată așa:

Inteligenta este capacitatea noastră de a ne adapta. La ce? La.. Sfântul Prezent.

Îți dau un exemplu ca să prinzi ideea.

Soțul inteligent

Ce este un soț inteligent? Este un soț care după ce se căsătorește nu spune celebrul „Eu ȘTIU cu e să fii căsătorit. Invers chiar, își dă seama că nu are nici un habar ce însemnă a avea o relație, că este foarte greu de a locui cu cineva, de a crește copii împreună.

Soțul inteligent recunoaște că… NU ȘTIE!

Și ce face atunci? Citește. Se educă. Caută să învețe de la alții, ce au făcut alții în istoria relațiilor. Se educă psihologic. Învață că dorințele soției nu dispar și că ar prefera un soț cu un corp tânăr, nu cu burta – tipicul românesc. Atunci, soțul face și sport regulat. Mănâncă sănătos.

Soțul inteligent se adaptează mereu la dorințele soției și ale copiilor – dorințe care se schimbă mereu în funcție de contextul temporar/geografic/emoțional/etc.

Asta nu înseamnă a fi sclav sau victimă. Înseamnă… a renaște mereu, a deveni în fiecare o persoană nouă, pentru a rămâne mereu alături de cei care îi sunt dragi.

Ca să înțelegi și mai bine, îți dau un contra exemplu.

Mama expertă

Mama expertă reprezintă tiparul de om care nu se poate adapta. La ce? La cam nimic.

Toți îmbătrânim, corpul ni se usucă, ne îngrășam. Cei inteligenți, fac ce face soțul inteligent. Dar mama expertă… ȘTIE. Ea ȘTIE mai bine.

ȘTIE că îmbătrânirea este o minciună, pentru că la Televizor i-a spus clar că viața începe la 40 de ani.

ȘTIE că nu are nevoie să deschidă o carte de psihologie a copilului, pentru că la Televizor i-a spus clar că „mama știe cel mai bine ce-i trebuie copilului” – nu e o glumă, chiar sunt astfel de reclame.

ȘTIE că soțul ei este un libidinos scârbos, care doar la sex se gândește. Când ea, tocmai și-a recăpătat virginitatea odată cu nașterea copilului. Plus, că sexul „nu se mai cade, după o vârsta”. Informația asta de valoare o știe de la mama ei, care și ea aflat asta de la preotul satului.

ȘTIE că vaccinurile sunt o conspirație și că apa sfințită curata de COVID. Știi de unde a auzit asta, da?!

Mama expertă nu se poate / nu vrea să se adapteze realității prezente.

Nu poate să înțeleagă un studiu medical. Mâncatul sănătos și sportul doare, cine ar vrea asta?! Iar să recunoască că NU ȘTIE să crească un copil (adică cel mai complex sistem din univers), ar râde toate celelalte mame experte de ea. Nu se poate. Nu se cade.

Exemple de neadaptare

România fiind țara cu 99% dintre români neadaptați realității prezente, poți să observi o grămadă de exemple:

  • 40% dintre copiii produși de către sistemul de învățământ din România sunt analfabeți funcțional
  • Locuitorii votează cu Ciuma Roșie de 30+ de ani – partid care exact de la locuitori fură
  • Fanatismul religios – „pe vremuri era altfel”
  • Ura față de cultura – „Cum adică, alții ȘTIU mai bine decât mine? Nu se poate!”
  • Ura față de vecin – neînțelegerea simplului fapt că împreună câștigam mai mult decât solo
  • Ura față de oameni și idei noi – adică frica de nou

Răspuns partea 1

Cum accepți faptul că nu poți fi inteligent, ajungând la concluzia că ești prost? E o întrebare care mă frământă de un an de insecuritate. Există vreo soluție sau pierd timpul și ar trebui să mă concentrez spre a încerca să fiu fericit?

Prima parte din răspuns, având în vedere cele șase pagini pe care le-ai citit deja, este: faptul că te îndoiești de inteligența ta este semn de inteligență! Un expert ȘTIE că este inteligent, nu are nici o îndoială. Orice mama expertă ȘTIE că este inteligentă, orice creștin ȘTIE că este inteligent.

Îți dai seama că ești inteligent atunci când te îndoiești de inteligența ta.

La fel am observat și cu oamenii buni la suflet, ei se îndoiesc de bunătatea lor sufletească.

Românii răi ȘTIU că ei sunt buni!

Comparație

Insecuritatea, un lucru despre care aș putea scrie o carte în general, și 10 despre români. Noi am fost crunt abuzați de către părinți, Doamna, preot, televizor, „prieteni”, colegi, șef, soț/ie. De fapt, abuzul mi se pare stilul implicit de funcționare a celor 99% dintre români, adică: „ești diferit de mine și pari mai slab: hai să îți fac rău!”

Pe lângă asta, un lucru pe care îl explic mereu este că insecuritatea apare doar în urma unei comparații.

Este imposibil să te simți nesigur, dacă nu te compari cu altcineva.

Poți să fii te simți nesigur la scoală, pentru că colegul ȘTIE și tu nu.

Poți să fii te simți nesigur în pat, pentru că alți bărbați ȘTIU și tu nu.

Poți să fii te simți nesigur la job, pentru că colegii ȘTIU și tu nu.

Înțelegi?

Ne întoarce din nou la expertismul „ȘTIU”.

Cum să nu se simți nesigur când NU ȘTII? Sau…?

NU ȘTII

Am fost și eu expert la viața mea, am dat sfaturi și am spus lumii ce „trebuie”.

Toată viața mea s-a schimbat când am învăț să spun cele două cuvinte magice: „NU ȘTIU”. Credeam că mă voi simți negativ, dar nici pe departe.

Când am pronunțat prim oară NU ȘTIU am simțit… eliberare!

Dintr-o data, pentru prima oara în viața mea, nu aveam nimănui de dovedit nimic. Nu aveam nimic ce să apăr, nimic pentru ce să mă cert.

Nu mai aveam sfaturi de dat, nu mai spuneam oamenilor „cum trebuie”, sau „ce aș face eu în locul tău”.

Dintr-o dată îmi vedeam de viața mea. De realitatea mea. De pasiunile mele. De lucrurile care îmi aduceau fericire. Acum aveam timp și pentru mine.

Spuneam în articolul Două cuvine pe care românii nu le pot pronunța că românii te vor considera prost dacă spui NU ȘTIU. Cu siguranță, cei 99% vor spune asta. Dar dacă spui ȘTIU, ce vor spune?

Eternul și nemuritorul român

Iubesc imaginea următoare, pentru că mi se pare că explica atât de vizual și complet comportamentul cel 99% dintre neadaptați.

În cazul nostru, săracul bătrân încercă să ȘTIE cum să procedeze cu nevasta și măgarul, astfel încât românii să nu își bată joc de el. Reușește el asta?

Crezi că românii nu își bat joc de tine orice ai face, orice ai „fi”?

Mereu vor fi experți în jurul tău, care ȘTIU ce „trebuie”. Și mereu vei fi caracterizat ca „prost”.

Dar lasă-mă să te întreb ceva: te-a caracterizat vreodată un om inteligent ca „prost”?

Ți-a spus vreodată un om inteligent că tu ești prost?

Cu siguranță nu! Un om inteligent nu are nevoie să distrugă pe alții pentru că să își păstreze titulatura de „inteligent”. Știi cine distrug pe cei din jur pentru a-și păstra rangul? Experții. Cei 99%.

Răspuns partea 2

Cum accepți faptul că nu poți fi inteligent, ajungând la concluzia că ești prost? E o întrebare care mă frământă de un an de insecuritate. Există vreo soluție sau pierd timpul și ar trebui să mă concentrez spre a încerca să fiu fericit?

Insecuritatea ta vine probabil din copilărie, din abuzurile părinților, dascălilor, creștinilor. Ea dispare instant atunci când nu te compari cu alții, cu exteriorul. Când nu cazi în jocul ȘTIU, când nu încerci să fii expert.

NU ȘTIU! NU ȘTIU! NU ȘTIU!

Ia trei pastile de NU ȘTIU! Zilnic, și vin-o după o săptămână și spune-mi dacă mai ai vreun simptom.

Răspuns partea 3

Există o legătură între fericire și inteligență, chiar mai multe. Despre asta am creat două cursuri și am scris o grămadă de articole la care ai acces aici adrianvintu.net/category/fericire/

Unele explică cum fericirea se obține prin inteligență, iar altele explică cum inteligența dăunează fericirii.

Ai acolo deci material care sper să îți răspundă ultimei parți din textul tău.

Este inteligența educabilă?

Ca să îți fie mai ușor, poți să înlocuiești de acum înainte „inteligență” cu „adaptare”.

Cred că astfel vei atinge mult mai ușor scopul și îți va spori încrederea – atât timp cât de adaptezi – la oameni, la prezent, bătrânețe, etc.

Poți să educi inteligența? Bineînțeles, se numește teorie și practică.

  • Halep își cultivă adaptarea/inteligența prin informații noi de la coach și prin practică
  • Obama ieși cultivă adaptarea/inteligența prin informații noi de la staff și prin practică
  • Chiar și Trump s-a adaptat la nevoile americanilor – a ieșit președinte
  • Churchill s-a adaptat războiului, a fost un genial. După război, nu mai era potrivit
  • Orice formație one-hit-wonder – adaptare pe scurtă durată, sau chiar noroc chior
  • Soțul care citește psihologie, face sport, mănâncă sănătos
  • Adrian care citește și scrie psihologie – scopul este a ajuta pe cei din jur să nu repete ineficientele (bine)cunoscute deja
  • Biserica catolică care reinterpretează biblia în fiecare lună
  • Televizorul – subiecte tot mai mizerabile și mai șocante la fiecare „știri” – Breiching niuz, bă!

Cum știi dacă ești inteligent

Îți arăt un checklist să verifici dacă ai săvârșit crimele inteligenței:

  • Citești cărți de valoare – adică nu la modă, nu ce apare la televizor
  • Televizorul nu l-ai mai deschis de cinci ani
  • Ca și Ștefan, ai îndoiala că ai fi inteligent pentru că – vezi mai jos
  • Oamenii, „prietenii” ȘTIU mai bine decât tine, și îți demonstrează mereu prin teorema lui Becali că tu ești prost. Orice ai face, tu NU ȘTII, ești prost!
  • Suferi de singurătate – nu ai cu cine să vorbești, cei din jurul tău au doar câteva lucruri în zona capului: munca, mâncat, defecat, eventual sex cei care nu sunt căsătoriți, respectiv ce culoare are căchița lui al mic – dacă sunt căsătoriți
  • Când îți faci curaj să spui perspectiva ta, românii din jur își bat joc de tine: „Hăhăhă, uite ce prost și ăsta, se vaccinează!”, „Hăhăhă, uite ce prost, ăsta crede că votul tău nu contează!”
  • Simplul fapt de a întreba ceva este îndeajuns pentru ca românii să își bată joc de tine: „Este COVU-ul o conspirație?” răspuns: „Hăhăhă, da’ ce bă, tu nu te uiți la televizor?!”
  • Nu ai încredere în tine – atât de mult ți-au spus românii din jur că ești prost, încât chiar îi crezi
  • Crezi că este ceva greșit la tine – ești atacat/ă non-stop
  • Trăiești în depresie, nu mai ai satisfacția vieții – cum ai putea altfel, când ești înconjurat de 99% români experți?!

Pe scurt

Felicitări, tocmai ai citi 10 pagini de psihologie și filozofie. Ai învăț psihologie practică, cum gândesc cei 99% și cei 1% dintre români. Ce înseamnă inteligența, dintr-un punct de vedere pe care poți să îl folosești, să îl reproduci, să îl educi. Poți să alegi acum între un doftor inteligent și unul „expert”. Acum ȘTII dacă tu însuti ești inteligent. Iar insecuritatea? O grămadă de îndoctrinare și comparație. Comparație cu experți – ce rezultat emoțional ar putea avea asta?

Îți doresc să te educi mai departe, și ajungi la nivelul de „NU ȘTIU” suficient de înalt încât să atingi mult stimata doamnă Fericirea!

Trimite și prietenilor tăi articolul!

Ca tu să înțelegi viața și să trăiești inteligent și deci fericit/ă ai nevoie de o viziune globală asupra vieții tale, oferite de către psihologia modernă împreună cu filozofia de la începuturile umanității

Aleg să lucrez cu tine dacă:

  • ai încercat psihologii români incompetenți și nu ai obținut rezultatul dorit
  • ți-ai dat seama că colegii/prietenii tăi sunt reduși intelectual, trăiesc ca niște roboți
  • vrei să vezi dacă viața înseamnă mai mult decât job, soț/soție, credit, apartament, mașină

Consilier Psihologic, Profesor de Mindfulness , Soft Skills Trainer, Executive & Team Coach, Leadership and Social + Emotional Intelligence Coach®, Inginer Software


Vreau eBook-ul de 100 de pagini: Eliberarea de depresie


2 gânduri inteligente la “Cum accepți că nu poți fi inteligent

  1. Ce vrei tu, Adriane, sa ne răstorni universul? Cred ca stii ca trebuie să ai frigiderul pregătit, dacă unii au avut doar jumate de răbdare activă să citească intreg materialul, sau cel putin un neuron treaz din totalul de trei din dotare din care unul e obosit, iar ultimul se uită la Acces din rect….Dacă stam sa facem o sumă, cele trei categorii pe care le-ai enumerat, convietuesc in deplina armonie sub numele de familie Eu Stiu Mai Bine. De unde? De la tv; desigur!
    Am auzit o gluma deunazi…omul mort, nu stie că e mort, dar stiu ceilalți din jur. Asa si cu prostul.
    Articolul tau nu poate in veci sa trezească la realitate un prost. Ar avea nevoie de prea multă rabdare să termine de citi titlul. Până la final…ehe, lungă cale!
    Dar tu, nu te descuraja, mai zi-ne!

    Chapeau!

    1. Am aruncat o privire la TV de revelion – am crezut ca tampesc. “Adulti” care se comportau ca niste copii, pitipoance, saracie si prost gust – subiectiv vorbind, bineintels.

      Am ramas socat. Ce dracu’ s-a intamplat cu tara asta? S-au tampit romanii chiar atat de tare in 30 de ani?

      Eniuei, articolul l-am scris pentru Stefan, nu am depus efortul pentru cei 99%, ci pentru cei in aceeasi situatie cu Stefan, cei 1%. Am trait si eu intrebarile si neincrederea de sine ca Stefan, m-a durut tare, multi ani, pana m-am educat si detasat de “prieteni”, si de sfanta treime.

      Sunt de acord cu tine, cu un articol nu se face primavara.

      Multumesc de feedback, iti doresc mult succes!

Doar comentariile inteligente sunt publicate