Mergeam în acea zi caldă și însorită cu un taxi. Șoferul îmi povestea aventuri din viața să, iar la un moment începe să îmi spună despre vecinul său… țiganul.
Zicea așa: „Am un vecin țigan, de vreo 15 ani. Nu am avut niciodată probleme cu el, este un om foarte fain. Făceam lucruri împreună, ne ajutam reciproc. Toate bune și frumoase, până săptămâna trecută când uite ce a făcut [acțiunea]”. Iar apoi ca concluzie, șoferul drops te bomb: „vezi, țiganul tot țigan rămâne”!
15 ani
Eram fascinat de personajul din fața/lateralul meu. Avea o relație de 15(!) ani cu o persoană, se înțelegeau, și iată, după atât de enorm timp, îl insulta cu o expresie atât de malițioasă.
De ce? Ce se întâmpla în creierul taximetristului?
Dreptatea
Ei bine, atât creierul său, cât și al tău și al meu este programat genetic să caute, găsească și aplice… dreptatea. Probabil vezi dreptatea aplicată în toate domeniile vieții:
- „Dragnea are dreptate. Ba nu, Ioannis”
- „Toți politicienii sunt niște hoți. Ba nu, politicienii din partidul meu nu sunt”
- „Antena 1 are dreptate. Ba nu, ProTv”
Acestea sunt exemple care sunt pe buzele majorității românilor, a celor cărora viața se rezumă la slujbă, televizor, credit, copii, apartament.
Acasă
Dacă e să ne uităm la exemple mai aproape de căminul în care trăim, atunci putem să observăm reguli de dreptate, de exemplu orientate către viitor:
- „Trebuie să te căsătorești, să faci copii”
- „Trebuie să iți iei casă”
- „Atunci când o să găsești pe cineva o să fii fericit/a”
Sună cunoscute aceste expresii ghicitoare în viitor? Cine le exprimă în familia ta? Poate (cel puțin) părintele dominant?
Nevoia de dreptate
Am descris pe lung în Adevărul despre firmele de IT din Cluj de ce, de fapt,
nu există dreptate!
Totuși, cine este atât de înfometat după dreptate? Și, de ce?
De ce oamenii spun lucruri atât de lipsite de inteligență, precum citate expresiile mai sus?
Ei bine, inculpatul, înainte de a arata cu degetul către taximetrist sau părinți, este… domnul creier. Domnul creier are nevoie disperată de dreptate. De ce?
Structura realității
Pentru a funcționa eficient în realitatea zilnică, domnul creier are nevoie de reguli, are nevoie să prezică viitorul.
Imaginează-ți că nu poți prezice viitorul:
- Nu știi dacă ziua următoare mai ai locul de munca de ieri
- Nu știi dacă partenerul de viață te înșală
- Nu știi dacă oamenii din religia ta te vor accepta sau își vor schimba zeii peste noapte
- Nu știi dacă va veni statul să iți ia toate lucrurile pentru care ai muncit toată viața
Cum îți sună acest viitor?
Ai putea să supraviețuiești unui viitor atât de incert?
Probabil că ai lua-o razna. Probabil că ai trăi cu o frică zilnică, neștiind dacă resursele pentru care tu ai depus efort, îți vor dispărea peste noapte.
Reguli de autoprotecție
Pentru a contracara această nesiguranță a viitorului, domnul creier creează reguli de funcționarea a realității:
- „Mâine voi avea același job, nu va dispărea nici fabrica/biroul, nici funcția mea”
- „Partenerul de viață nu mă va înșela – am semnat la primărie”
- „Religia mea este cea mai statornică, nimic nu se schimba în ea”
- „Statul este prietenul meu, nu îmi vă dispărea proprietatea pentru că nu trăiesc în comunism”
După cum vezi, aceste reguli sunt
proiecții despre viitor.
Dacă le citești rațional, îți dai seama ce fanteziste sunt, în sensul că lucrurile chiar se pot schimba de pe o zi pe alta, dar creierul încearcă să se agațe de orice detalii pentru a păstra prezentul.
- Vreau acum să fiu sigur de jobul meu, deci creez o regulă despre viitor
- Vreau acum ca partenerul să nu mă înșele, deci creez o regulă despre viitor
- Etc
Încălcarea regulii
Ce se întâmplă când cineva încalcă o regulă?
Dacă mâine persoana este concediată? Creierul va spune că e toată vina angajatorului, că nu se așteptă la concediere, că nu a făcut nimic „rău”.
După mâine persoana este înșelată? Creierul va spune că e toată vina partenerului, că nu se așteptă la acest gest „ticălos”.
După mâine citește un articol științific care pune la îndoială religia sa? Creierul va spune că e toată vina ateilor sataniști care vor să îl aducă pe calea „greșită”.
După mâine vede la televizor starea mizerabilă a medicinii și a spitalelor în România? Creierul va spune că e toată vina lui „Soros”.
Cum ți se pare asta?
Sfântul Creier, Inocentul
Creierul creează reguli despre realitate – predicții despre viitor. Când aceste reguli sunt încălcate, vinovații sunt întotdeauna persoanele din exterior. Cam niciodată Preasfinția Sa, Creierul Innocențiu al 12-lea, nu ar putea fi privit ca și cum ar fi creat o regulă care nu se aliniază cu realitatea.
După creierul ar fi creat o regula incorectă, asta ar însemna că Creierul nu are… dreptate! Se poate ca Creierul tău sau al meu să nu aibă dreptate? Imposibil!
În cazul eșuării unei reguli, Creierul creează povești, scenarii, în care oamenii din jur sunt vinovați. Oricine, în afară de el!
Țiganul
Ce se întâmplă în cazul taximetristului din povestea noastră? Și acesta își creează reguli despre funcționarea realității, printre care una ce ar suna astfel:
- Oamenii țigani fac lucruri rele.
Timp de 15 ani, domnul creier a trăit cu această regulă, și suferea groaznic, pentru că nu se îndeplinea. Nu glumesc, creierul chiar stă într-o stare de frică/încordare atunci când regulile sale nu sunt îndeplinite.
După 15 ani, iată, în sfârșit, persoana a făcut ceva ce taximetristul considera „rău”, și iată, Evrika, regula s-a îndeplinit.
Fericire pe domnul creier care încă odată are dreptate!
Înțelegi?
Taximetristul, sau mai bine spus, creierul taximetristului a așteptat 15 ani, pentru că să aibă dreptate!
Cum ți se pare asta?
Fericirea
Nu numai taximetristul este cel care creează reguli și așteaptă ani de zile pentru ca să fie încălcate, ca apoi să își exprime dreptatea.
De exemplu, mama (părintele dominant) care îți spune că trebuie să îți iei geacă pentru că ei îi este frig. Dacă nu răcești în prezent, dar vei fi bolnav peste 15 ani, îți vă spune că se trage de când îți spunea ea să îți iei geaca. Vezi, avea ea dreptate!
Mama (părintele dominant) care îți spune că nevasta ta nu e „bună”. Dacă peste 15 ani nevasta va avea o aventura extraconjugală, cât de fericită va fi mama pentru că avea dreptate?
Mama (părintele dominant) spune să îți iei Audi – tu îți iei BMV și ai accident peste 15 ani. Cine avea dreptate?
Înțelegi?
Deci mama (părintele dominant) asemenea taximetristului este în stare (și o va face) să aștepte 15 ani pentru că a aibă dreptate și deci să fie fericită!
Îmi aduc aminte și acum despre cât de fericit era taximetristul, că i s-a îndeplinit prezicerea despre viitor, că a avut dreptate!
Gândește-te și tu puțin: cât de fericit/ă ești tu când lucrurile se întâmplă conform regulilor tale, când ai dreptate?
Inteligenții
Pentru că suntem pe situl „Psihologia românilor inteligenți” ne întrebăm atunci ce fac oamenii inteligenți?
Ei bine, ei înțeleg că nu au dreptate. Nici măcar nu gândesc în acest mod binar, primitiv, de dreptate/nedreptate.
Ei înțeleg că dreptatea înseamnă doar preziceri despre viitor. Este modul în care creierul încearcă să înțeleagă și să funcționeze în realitatea zilnică, dar nu poate sub nici o forma să aibă dreptate – adică să prezică corect evenimentele, precum și cauzele lor.
Romanii inteligenți, adică cei educați, adică tu, cel/cea care citește acest articol învață să gândească în statistici în loc de reguli.
De exemplu:
- Regulă : toți politicienii sunt corupți. Statistică: majoritatea politicienilor sunt corupți, dar tot mai pot vota cu câțiva ce par încă neatinși de putere și bani
- Regulă: toți bărbații sunt niște porci. Statistică: majoritatea bărbaților români au o lipsă totală de educație psihologica și sunt îngrozitori ca parteneri de viață sau părinți. Dar câțiva, probabil, au deschis o carte la viață lor, și aș putea să îi găsesc.
Observi cât de benefica este aceasta deplasare, din zona de reguli/dreptate către statistică?
Din situații 100% negative, dintr-o dată observăm o lumină, un motiv de optimism.
Tu care alegi, regulile/dreptatea sau statistică?
Schimbarea
Cum gestionezi, de exemplu, discriminarea?
Atât eu, cât și tu cred, am fost crescuți cu expresii de tipul „Dacă nu ești cuminte te dau la țigani”, „Dacă nu [acțiune], atunci chem țiganii să te bage în sac”.
Înțelegi că o astfel de îndoctrinare la o vârstă atât de fragilă nu dispare odată cu schimbarea numelui din „țigan” în „rom”.
Cum scăpam noi, eu și tu de discriminare? Sau domnul taximetrist?
Schimbând regula!
Dacă înainte regula era „țiganul tot țigan rămâne”,
poate acum ar putea fi ceva de genul
„înțeleg că am fost fanatizat de mic copil să urăsc unii oameni, dar voi încerca să fiu cât mai mult deschis (dar nu excesiv). Voi judeca oamenii individual, conform gândirii și acțiuni lor, și nu voi alerga după fericirea de a avea dreptate, mai ales după 15 ani”.
Cum ți se pare?
Observi și o posibila problemă? Cât de ușoară și simpla este regula „țiganul tot țigan rămâne”, față de gândirea rațională?
De aceea romanii inteligenți sunt puțini, pentru că
a gândi este complex, deci greu!
Discriminarea
Înainte de a sari în sus și a arata cu degetul către taximetrist – „rasistul, la pușcărie cu el!” este important să înțelegem mecanismele ce se întâmplă în creier.
Adică, dacă vrem să scăpăm de discriminare, nu e îndeajuns doar a interzice cuvinte. Este necesar ca copiii să fie informați despre modul implicit de funcționare a domnului Creier, și de a învăța să nu îl creadă tot timpul.
Este aceasta educație disponibila în școală?
Sunt învățați copiii să gândească inteligent, statistic? Sau doar li se dau reguli „nu discrimina!”?
Copilăria/adolescența este ultima baricadă înainte de a se transforma în drone ce fac, dar nu gândesc. Fac ce este drept, bineînțeles.
Cum ar fi dacă în școala Românească s-ar face… educație? Ce straniu concept…
Cum ar fi dacă copiii ar învăța:
- Modul de funcționare a creierului
- Gestionarea propriilor emoții
- Gestionarea relațiilor cu oamenii și rasele din jur
- Încrederea de sine, inovația, gestionarea stresului, creativitatea
Ai avut tu parte de așa ceva la școala? Daca ai fost la aceeași școală românească ca mine, bănuiesc că nu.
Ai învățat, și tu ca și mine, reguli, nu-i așa? Ai învățat ce e… dreptatea!
Pe scurt
Atât creierul meu cât și al tău încearcă foarte tare să înțeleagă și să trăiască în realitatea curentă observând modele repetitive și creând reguli. Acesta prezicere a viitorului duce de obicei la fanatism, discriminare, etc. Poți scăpa de gândirea binară, drept/nedrept acceptând un sistem nou, bazat pe statistica și mai ales, pe neîncrederea în propriul creier. Acest sistem nou duce la eliberarea nevoii de a avea dreptate, și de la sinistra fericire ce vine din a observa răul celuilalt.
Dacă ai ajuns până la sfârșitul acestui text lung, te felicit și sunt mândru de tine! Arată-mi că ai înțeles conținutul și că profiți de el, scriind în comentarii un cuvânt sau o expresie ce ți-a venit în minte (și ți-a plăcut) pe măsură ce citeai!
Acest articol are până acum 3000 de vizualizări de către români normali, și 7 comentarii de la români inteligenți.