Salut prietene, în timp ce eram în vacanță, tu ai ales ca eu să scriu acest articol săptămâna trecută aici.
Între timp mi-au venit idei cât să umplu zece articole cu subiectul anxietate, dar nu am nici eu timp pentru ele, și probabil nici tu. Asta acum, lucrurile se vor schimba probabil, like they always do.
Frica
În primul rând, eu încerc cu clienții mei să evităm cuvântul anxietate, pentru că mi se pare unul magic, care ascunde procesul din spate. Mai mult, odată ascuns procesul, anxietatea devine… normală.
De exemplu: „este normal să am anxietate de oameni”, „este normal să am anxietate de viitor”, etc.
Cu ce înlocuim cuvântul înțeles de cele mai multe ori greșit, anxietate?
Cu… Frica!
De exemplu: „este normal să am frică de oameni”, „este normal să am frică de viitor”, etc. Cum sună?
Este normal să îmi fie frică de bătaia vântului, de moarte, de politicieni și milițieni, de orice chiar? Nu sună ciudat? Chiar e normal să îmi fie frică de orice?
Exemple
Mergem mai departe, și observăm câteva situații tipice, luate din cazurile mele reale.
Lui Ionuț îi este frică să greșească la lucru. Știi povestea despre care am discutat de multe ori, mama, perfecționism, „trebuie să fac așa cum trebuie”, „trebuie să fac «bine»”, „ceilalți vor râde de mine”.
Andrei nu vrea să se căsătorească, îi este frică de pasul acesta. Nu are curaj să vorbească cu partenera despre emoțiile sale, îi este frică că o vă pierde, și că va rămâne singur… Dacă partenera ar fi o persoana educată psihologic (cine e?!), atunci ea l-ar asculta empatic, fără să judece, poate i-ar spune că și ea are dubii, sau poate doar ar tăcea și ar fi acolo pentru el. Deocamdată el riscă să își lege ultimii 40 de ani din viață de cineva în care nu are încredere că l-ar susține și ajuta.
Lui Paul îi este frică că va pierde un prieten – se căsătorește, adică, în majoritatea cazurilor, echivalentul unei morți, mai ales daca știi că nevasta te/îl(Paul) urăște sau măcar displace.
Deci, întrebarea de aici: este normală aceasta frică?
Frica din exemple este normală
În primul rând, frica manifestată de cei trei mușchetari este absolut normală.
Putem, de pildă să explicăm fricile menționate în exemple ca:
- Credința reală că oamenii ne judecă non-stop
- Credința că ceilalți luptă pentru aceleași resurse, și vor acționa rău voitor pentru a pune măna pe ele
- Dorința de a nu fi singur – suntem totuși animale sociale
- Dorința de a continua prezentul la infinit
Toate aceste lucruri vin din evoluția noastră de sute de milioane de ani, sunt matrițate în codul nostru genetic, și nu vom scăpa de ele atât timp cât noi vom trăi.
Frica din exemple nu este normală
Pe de cealaltă parte, frica manifestată de cei trei mușchetari nu este normală.
(Da, doar oamenii inteligenți pot să înțeleagă că o întrebare poate fi răspunsă cu da și nu în același timp, iar răspunsurile să fie ambele valide.)
Deci, cum este și nu este frica normală – în același timp câteodată?
Ce înseamnă normal? Hai să definim puțin acest cuvânt magic.
Normal
Normal înseamnă, pentru contextual articolului, ceva care are prevalență statistică, sau provine din programarea genetică, și are eficiență.
De pilda, este normal să nu fii gay (vezi articolul trecut), pentru simplu fapt că majoritatea oamenilor sunt straight. Asta nu înseamnă că “așa trebuie”, sau că “așa e bine”.
În acest context, normal nu înseamnă că “așa trebuie”, sau că “așa e bine”.
Vorbim aici despre numere. Este normal ca oamenii să aibă ochii maro, pentru că este statistic cea mai întâlnită culoare. Nu are valoare de bine sau rău dacă ai ochii albaștri sau negri, nu-i așa?
Normal înseamnă comun.
Când vorbim despre programarea genetică, atunci ne întrebăm ce este frica.
Ce este frica?
O emoție negativă, care ne distruge viața? Cel puțin asta e credința populară, nu-i așa?
Nici pe departe nu este frica ceva negativ.
Ce faci când ești la etajul 8 al blocului, ai curajul să te arunci, ca să testezi daca teoria gravitației este doar o teorie?
Ce faci când un prădător, un leu, îți apare în față? Stai să discuți cu el ca de la persoană inteligentă la persoana inteligentă, sau alergi de parcă ai muri?
Frica de înălțime, frica de prădători, frica de nou – toată aceasta frică i-a salvat pe strămoșii noștri de pericole, iar aceștia au apucat să procreeze și să își trimită genele mai departe.
De asta suntem noi aici: pentru că frica este semnalizatorul pericolului, iar strămoșii noștri care au ascultat de ea, au supraviețuit și ne-au creat.
Pe scurt, frica este naturală, normală, și înseamnă semnalizatorul pericolului.
Zero frică
A fi lipsit de frică, în credință populară, înseamnă curaj – și cine nu vrea asta?!
Suntem educați cu filme și povesti despre oameni care omoară alți oameni, și ce bine că o fac cu curaj!
Sau expresia că un „bărbat «adevărat» nu are frică”.
Un bărbat „adevărat” care nu are frică este un… psihopat.
Bărbatul „adevărat” fără frică se va arunca de pe pod ca să îți demonstreze ție că e cool. De fapt, și tu, dacă ai fi fără frică, te-ai arunca de pe pod, ca să fii cool.
Dacă ai prea puțină frică, ai comportament autodistructiv:
- consum excesiv de droguri
- sex nesigur excesiv
- sporturi extreme practicate excesiv
- etc
Infinit frică
Dacă ai prea multă frică, te paralizezi, te autoblochezi:
- nu mai mergi cu mașina (frică de accident)
- nu mai vorbești cu fete (dacă vei fi respins?!)
- nu mai ieși din casă (dacă iei boli de pe stradă de la străini)
- etc
Înțelegi?
Există deci frica normală, sănătoasă, care are scopul de a te proteja, și care se găsește între cele două extreme, zero frică și infinit frică.
Cu alte cuvinte:
Este normal și eficient pentru tine să simți frică, atât timp cât nu este la una dintre cele două extreme!
Frica din exemple nu este normală
Spuneam de cei trei mușchetari – frica lor nu este normală pentru că nu se încadrează în intervalul zero-infinit, ci este la extrem: infinit.
Este normal și sănătos ca ei să aibă o oarecare frică de oameni, căsătorie și pierdere prieten, dar nu este normal și sănătos ca această frică să fie în extrem, iar această infinită frică să le distrugă fericirea.
Zbor
Hai să îți spun despre experiența mea cu zburatul. Am început acum vreo zece ani să zbor cu avionul, și am avut 11 mii de atacuri de panică pe drum – o ușoară exagerare. Țin și acum minte cum tremuram și țineam încleștată mâna colegului de lucru – lucru care mă proteja de moarte, cel puțin în credința creierului meu drag și speriat ca niciodată.
Săptămână trecută am avut de mers în vacanță cu, nu unul, ci două avioane. Era decizia mea dacă să o fac. Am hotărât că da, chiar dacă știam că voi avea cel puțin câteva atacuri de panică.
M-am pregătit înainte, am meditat și ascultat pe youtube zgomote de avion – în caz că nu ai călătorit cu avionul, zgomotul este foarte puternic și relativ regulat, iar pe eu și alții simțim frică și enervare pe el.
Poți să trăiești cu anxietatea?
În plus, nici nu am putut să dorm noaptea dinainte prea bine – frica, frica de mâine.
Ce se întâmplă pe avion când ai frică de zbor, ca mine:
- sufăr/i
- tremur/i
- mă/te vizitează unul sau mai multe atacuri de panică
- transpir/i
- inima îmi/îți zboară din piept
- îmi/îți vine să te arunci din avion
Ce am făcut cu aceste lucruri grozav de inconfortabile?
Am stat cu simptomele neplăcute și am lăsat creierul să își ruleze programul de frică în fața înălțimii. În funcție de dus/revenit/tip avion, atacurile de panică/frica/teroarea a dispărut după 15 minute, respectiv 60 chiar – pentru 2 ore de zbor.
Adică, frica și panica nu durează etern, nu durează 2 ore cât am mers cu avionul. De ce?
Pentru că m-am pregătit (meditație, ascultat youtube zgomot avion și vizualizat călătoria), și pentru că am acceptat suferința. În loc să fug de ea, să mă ascund în pastile sau alte tratamente, am acceptat că voi suferi. Am acceptat realitatea. Iar asta m-a ajutat să trec mult mai repede peste suferință.
Așteptarea ca anxietatea să treacă
Ce fac oamenii normali – deci needucați psihologic – este să își pună fericirea pe pauză, să aștepte ca frica să dispară în mod magic.
Din nou,
frica nu poate să treacă total niciodată, și ar fi teribil de ineficient pentru tine.
Frica îți semnalizează un pericol subiectiv, ai nevoie să o asculți, să o accepți, și să o lași să treacă în caz că consideri că nu dorești să reacționezi la ea – exemplu, zborul cu avionul.
La fel: lui Paul îi este frică că își va pierde prietenul.
Suferința
Da, Paul chiar își va pierde prietenul!
La fel pentru el și pentru tine: este în regulă să suferi pentru ceea ce contează, sau a contat. Dacă ai avut o relație strânsă, profundă, cu implicații adânci, atunci este normal și uman să suferi.
Suferă!
Asta te face om. Asta te face un prieten bun, un soț bun, o mamă bună. Sau crezi că a fi de piatră, a fi o brută egoistă fără emoții este modul fericit pentru tine de a funcționa în viață?
Ai nevoie să înțelegi că:
Totul se schimbă, totul se transformă.
Da, vei pierde prietenul căsătorit. Dar nu numai pe el, în timp îți vei pierde toți prietenii, părinții, totul.
Dar verbul „pierde” simt că nu exprimă realitatea:
nu pierzi nimic, pentru că nu ai avut nimic.
I-ai experimentat. Ai experimentat viața, prietenii, părinții, mâncarea, corpul. Dar e timpul să te transformi și tu, să experimentezi alte lucruri.
Cum ar fi invers, de pildă, să te atașezi de copilărie și să dorești să fii copil mereu? Te-ai comporta la 20 de ani ca la 7, la 30 de ani ca la 7 ani. Ai vrea asta?
Să fii copil mereu? Să ratezi adolescența, facultatea, primul servici cu bani, excursii, indrăgosteli, o grămadă de sex cu oameni faini, mașină, călătorii, etc?
Oamenii normali – deci needucați psihologic – pierd luni, poate ani din viață pentru că nu acceptă realitatea, schimbarea, transformarea.
Este timpul ca:
- Ionuț să facă greșeli, să sufere pentru ele, apoi să le accepte, apoi să se accepte pe el ca imperfect, iar apoi să accepte realitatea: greșelile sunt sursa succesului. Doar făcând greșeli putem să evoluăm
- Andrei să accepte realitatea, că căsătoria îi va aduce avantaje și dezavantaje, și să accepte realitatea dezavantajelor, sau să aleagă să nu se căsătorească, cel puțin nu acum
- Paul să accepte că totul este impermanent, inclusiv prietenii, și că dacă chiar ține cu adevărat la prieten, atunci are nevoie să îl lase liber.
Acestea sunt lucruri pe care cei trei mușchetari le pot face pentru a ieși din anxietate.
Dar întrebarea articolului este: cum scapi de anxietate pentru totdeauna?
Cred că bănuiești răspunsul:
Niciodată
Nu scapi niciodată de anxietate!
Ea va reveni mereu:
- îți vă fi frică de nașterea primului copil
- la 40+ de ani îți vă fi frică că nu vei găsi un loc de muncă
- la 60+ îți vă fi frica de cancere
- frica de a vorbi cu persoane noi o vei avea măcar până la 30 de ani
- îți va fi frică să nu rămâi singur/ă, să nu fii izolat/ă social
- etc
Îți vă fi frică să zbori cu avionul – și mie. Dar asta nu înseamnă că nu o voi/vei face.
Poți să stai în zona de frică și să aștepți ca ea să treacă de la sine – nu se întâmplă așa – sau poți să o gestionezi. Spuneam despre meditație, vizualizare, dar și raționalizarea ca secțiunea următoare.
Analiza cost beneficiu
Hai să facem un calcul:
- sufăr 4 ore pe avion dus-întors
- sufăr 4 ore nedormite,
- sufăr 2 ore de îngrijorări înainte de zbor
Asta înseamnă 10 ore de suferință.
Ce câștig?
160 de ore de vacanță cu oameni faini, mâncare excelentă, mare caldă și clară, experiențe noi, deschidere față de alte naționalități.
Ce spui, merita? (Am atașat câteva poze la sfârșitul articolului să vezi ce aș/ai fi pierdut dacă așteptam/așteptai să „treacă” anxietatea)
Curajul
Există doua emoții care cred că nu există. A doua este curajul.
Nu cred că am simțit niciodată curaj – și am fost destul de atent în ultimii ani.
Ce am simțit mereu a fost: frica!
Iar mersul cu avionul, vorbitul în public, toate lucrurile pe care le-am făcut și care îmi provocau frică și suferință, le-am făcut pentru ca
am învățat să îmi gestionez frica.
În alte cuvinte, expresia „Trebuie să ai curaj” pentru mine sună lipsită de inteligență. Nu „trebuie” nimic, iar curajul nu cred că există.
În schimb da, există moduri de gestionare a fricii ineficiente – articole scrise despre asta găsești în secțiunea Anxietate/Stres/Depresie.
Pe scurt
Este normal să simți frică, este și mai normal să o simți regulat, din diferite motive. Dacă nu ai simți frica, ai fi probabil un psihopat, sau ai avea un comportament cu risc ridicat: adică ai muri probabil. Problema fricii apare când o trăiești în extrem, la infinit: fobie, frica de viitor, de schimbare. Ai mereu opțiunea să te detașezi de frica ineficientă și să îți trăiești viața nu cu curaj, ci cu acceptarea suferinței și gestionarea atacurilor de panică și a fricii. Când vei scăpa de anxietate odată pentru totdeauna? Niciodată, mereu vor apărea motive de îngrijorare, dar prin educație poți să minimizezi efectul lor și să trăiești o viață fericită.
Un bărbat „adevărat” nu este unul fără frică, ci unul educat psihologic.
Îți doresc să îți schimbi punctul de vedere din „nu vreau să sufăr” în „pot oricând să sufăr, am învățat să o accept (suferința, frica) și să înțeleg că e este o parte a evoluției mele”.
Te rog să lași un comentariu cu un lucru care ți-a plăcut și pe care îl iei din investiția ta de a citi șase pagini de articol psihologic.
STOP ANXIETATE
Dacă suferi din cauza doamnei Anxietăți, ai șansa să te eliberezi în doar 20 de zile. Pentru asta, accesează cursul gratuit anti-anxietate oferit de către STOP ANXIETATE. Îți doresc mult succes!
Lansare avion
Ce aș fi ratat dacă așteptam să treacă anxietatea
