Bogdan a venit la mine pentru că suferea de atacuri de panică care îi paralizau viața normală. A încercat și o psihologă orădeancă, iar rezultatele au fost tipice – a se citi „zero”.
După patru luni de educație psihologică, Bogdan este din nou un om normal, nu mai este terorizat de propriile gânduri și emoții, poate să funcționeze asemenea persoanelor de vârsta și rolurile sale.
Într-o zi îmi spune ceva: „eu citesc foarte mult”. Am ridicat o sprânceană, am scris în caiet, și am trecut mai departe. Peste 20 de minute de ședință revin și îl întreb: „ce citești tu «mult»?”
Stereotipul
Înainte să aflăm răspunsul, hai să vorbim despre expresia „tată absent” din titlu. Există tot felul de stereotipuri în lume despre modul de comportament al părinților, iar în Romania, din cauza sărăciei și a corupției poți să observi comportamente specifice, extremiste.
Am scris de un milion de ori despre mama româncă tipică: „expertă”, needucată, abuzatoare, atotștiutoare, incompetentă, violatoare, etc.
Un tipar foarte întâlnit al tatălui român este cel absent, habarnist. El este rezultatul abuzului mamei asupra propriului copil: este fricos, dar se manifestă prin aroganță și furie. Nu a făcut nimic în casă – el fiind „băiatul mamei”, iar acum crede că singurul lucru pe care „trebuie” să îl facă ca tata este să producă bani.
Merge la fabrica – acum birou – se întoarce, și speră (măcar la nivel inconștient) ca copilul său să se crească singur, sau să fie crescut de care cine se pricepe, adică soția/mama româncă.
Tatăl absent este cel mai întâlnit tipar comunist și post comunist pentru că este favorizat de lipsa de cunoștințe, de mama abuzatoare și contextul de „băiatul mamei”, căsătoria prea devreme, plictiseala față de proprii copii mici. Da, pentru un tata nefanatic, copiii mici sunt plictisitori, repetitivi, monotoni – bănuiesc că măcar cu ultima parte ești de acord.
Ce citea Bogdan mult?
Ce citea deci Bogdan, tânărul tată cu atacuri de panică?
Ce citea Bogdan „mult”, ca să îl citez?
Ei bine, el citea „multe”… ziare!
În caz că spui: „ei și ce?”, hai să ne uităm peste… ziare.
Mai jos am cules articole din Evenimentul zilei.
Sau îți arăt ediția de azi a ziarului Bihoreanul – ce observi?
Observi monstruozitățile? Dacă ai devenit insensibil/a deja la media, atunci am subliniat eu câteva cuvinte cheie – cu culoarea verde.
Cum ți se pare?
De la primul contact cu ziarul, de la prima aruncare a privirii, deja afli despre crime, moarte, adolescenta lipsă, tortură, primărie. În mai puțin de 1 secundă, creierul tău intra în panică.
Sau nu?
Bogdan spune că el citește de mulți ani ziarele, și el este imun la cuvinte negative.
Inconștient
Este adevărat ce spune Bogdan?
Cu siguranță… NU!
Nu există a fi „imun” la cuvinte și imagini. La un nivel inconștient, domnul creier procesează informația, adună informația, și se comportă contextual.
De fapt, de ce citește Bogdan cu aviditate și recurență ziarele?
Pentru că ziarele descriu evenimente oribile, iar creierul lui Bogdan – și al nostru – este programat genetic să acorde maximă atenție evenimentelor negative, tocmai pentru a se putea proteja de ele.
Suntem, deci, programați genetic să privim la Știrile de la ora 5, sau să citim despre violuri, crime, etc.
Dar doar pentru că suntem programați genetic să o facem, nu înseamnă că ne este și eficient.
Anxietatea
Bogdan a venit la mine cu anxietate și atacuri de panică. Dacă ai citit Cum scapi de anxietate pentru totdeauna atunci știi că anxietate înseamnă… frică.
Ce crezi că simte creierul lui Bogdan când vede:
Un ucigaș bihorean, eliberat după numai 10 ani de închisoare, a lovit din nou
Ciprian Pogana, bihoreanul acuzat că și-a torturat concubina până când aceasta s-a spânzurat, a fost arestat preventiv!
O adolescentă de 16 ani din Bihor e căutată de poliție și de familie, după ce a plecat de acasă sâmbătă și nu s-a mai întors
Știi bine ce simte, da?
Creierul lui Bogdan simte… frică, simte… anxietate.
Ca să recapitulez:
- Bogdan suferă de atacuri de panică
- Bogdan citește „multe” ziare
- Bogdan suferă de anxietate/frica și nu știe de ce
Înțelegi?
Dar articolul aceste nu este despre anxietatea lui Bogdan, ci despre tatăl absent.
Îți dau exemple de doi tați „tineri” și activitatea lor pe Facebook.
Activitatea tatălui „tânăr” numărul 1 arată ca mai jos.
Activitatea tatălui „tânăr” numărul 2 arată ca mai jos.
Cum ți se pare?
Facebook-ul pentru acești doi oameni este continuarea ziarelor. Mai mult, ei fac reclamă gratuită ziarelor, împrăștiind articolele cele mai alarmiste: PSD, taxe, seacă Africa!
Nimic nu mai este în siguranță, totul este rău!
Am explicat deja atracția față de Știrile de la ora 5, iar despre lipsa de putere am scris în De ce este important ca votul tău să nu conteze.
Ce ne interesează aici este legătura cu stereotipul tată absent.
Timpul
În primul rând, acești tați tineri introduc frica în relația cu soția și copilul. Mi se pare fascinant că nu vine PSD-ul, Dragnea, taxele, primarul să îi facă rău familiei sale, ci ei înșiși îi distrug sistematic pe cei „dragi” inducând-le direct sau indirect frica de viitor, frica de oameni, frica de orice.
În al doilea rând… timpul. Timpul petrecut cu ochii în ziare, timpul citind fugitiv articolele, timpul petrecut postând pe Facebook, timpul comentând la articolele reciproce. O grămadă de timp aruncat pe geam. De fapt nu aruncat pe geam, ci convertit în frică, în abuz față de cei ce își permit.
Orice timp nepetrecut pentru educația proprie sau pentru familie și cei dragi este timp irosit, sau mai rău, timp investit în a-i tortura pe cei din jur cu mesaje apocaliptice.
Va fi rău!
De fapt,
Este rău!
Ba nu,
Va fi și mai rău!
Ce înseamnă un tată absent în epoca post comunistă?
Un tată absent înseamnă un tată care alege să nu petreacă timpul cu copiii săi, și mai rău, să aducă negativitate în creierul său și al lor făcând reclamă industriei media.
Emoția
Ai cumva vreun frate/prieten știe „tot” ce se întâmplă în lume, un expert al negativității?
Cât de mult te irită să îl auzi nonstop cum se plânge?
Cum ți se par „bărbații” la 40 de ani care stau cu frica în ei non-stop?
Moștenirea
Asta este moștenirea mamei abuzive: băiatul ei se transformă în… ea: atotștiutor, needucat, fricos și în același timp arogant.
Ce înțelegem noi, copiii de mame „experte” și tați absenți? Înțelegem că și copiii lor vor suferi așa cum am suferit noi.
Reformulez: copiii lor nu vor suferi ca noi, ei suferă deja!
Unfollow
Îmi pare rău că la 40 de ani „bărbații” se plâng mai tare decât mama româncă. Îmi pare rău pentru frica lor, pentru bătaia lor de joc.
Îmi pare rău că peste 10, 20 de ani voi vedea nefericirea din sufletul copiilor lor.
Încerc, bineînțeles, ca măcar eu să mă protejez de selecția lor de negativitate zilnică.
Din păcate, nu pot să le dau unfriend de pe Facebook, dar măcar unfollow da.
Sunt curios când le vor da și nevasta/copiii lor unfollow.
Pe scurt
Ziarele creează titlurile apocaliptice pentru a atrage atenția. Oamenii care aruncă o simplă privire peste media cad instant în anxietate, deci frică – manifestată prin lașitate și/sau aroganță. Noul tată român absent nu mai controlează realitatea cu telecomanda, ci cu Facebook-ul. Toți suferim de pe urma lui: soția, copiii, rudele, etc. Metodele noastre de autoapărare împotriva soțului/mamei sunt: unfollow, divorț, izolare.
Bogdan a ales să (auto)observe de acum comportamentul său față de ziare, adică să nu mai facă acest gest pe pilot automat. Iar apoi, dacă observă că nivelul său de anxietate crește în urma navigării avalanșei de titluri apocaliptice, atunci își va schimba obiceiul autodistructiv.
Îți doresc să înveți de la Bogdan să fii deschis, să te auto-observi, iar dacă citești ziarele, împarți știri pe Facebook, sau faci alte acțiuni (auto)distructive, atunci oprește-te!
Dacă vrei să ajuți un tată ca cei doi din articol, nu poți să îi spui: stop la activitatea ta (auto)sabotatoare, pentru că își va activa mecanismul de apărare și va spune că ești prost/proastă. Dar dacă postezi „subtil” pe wall la tine acest articol, poate citește singur acest lucru, și dacă nu se simte amenințat, poate poate își va schimba comportamentul. Poate nu va fi părinte ca părinții săi. Poate nu va mai fi tatăl absent. Poate ai salvat o viață!