Richard Dawkins este unul dintre oamenii fără de care idea de umanitate nu ar avea sens. Primindu-l în mintea ta, pentru un moment ai o viziune clară în trecut, mergând până la începutul vieții pe planeta noastră.
Poate vrei să înțelegi comportamentele tale și ale celor din jur? Ce ești programat/ă genetic să faci, cu cine te căsătorești, de ce faci sex, care este copilul favorit în familia ta? Toate aceste lucruri pe jumătate determinate de codul tău genetic, odată înțelese, te eliberează de suferința reinventării roții, de suferința alegerilor aparent „stupide” pe care le faci zilnic, din motivul pe care te-ai obișnuit să îl exprimi: „nu știu de ce”!
Ah, did I mention că el a inventat termenul de „meme”?
Citatele folosite în această recenzie sunt următoarele.
1.
Probabil că nu există niciun scop în destinul de pe urmă al cosmosului, dar este vreunul dintre noi care să-și lege realmente speranțele vieții sale de soarta ultimă a cosmosului? Firește că n-o facem; nu dacă suntem în toate mințile. Viețile noastre sunt conduse de tot felul de ambiții și percepții umane mai apropiate, mai pline de căldură.
2.
Indivizii care fac prea mulți copii sunt penalizați, nu pentru că se stinge întreaga populație, ci pur și simplu pentru că supraviețuiesc mai puțini dintre copiii lor altruiști. Genele pentru a face prea mulți copii nu se transmit în număr mare generațiilor următoare, deoarece puțini dintre copiii purtători ai acestor gene ajung la maturitate. Ceea ce s-a întâmplat cu omul în civilizația noastră modernă este faptul că dimensiunile familiei nu mai sunt limitate de resursele finite, pe care le pot furniza părinții individuali. Dacă un soț și soția lui au mai mulți copii decât poți să hrănească atunci statul, adică restul populației, intervine și menține surplusul de copii vii și sănătoși.
3.
Ar trebui ca o mamă să aibă favoriți sau ar trebui să fie la fel de altruistă față de toți copiii ei? Cu riscul de a fi plictisitor, trebuie să lansez din nou obișnuitul meu avertisment. Cuvântul „favorit” nu are nici un fel de conotații subiective, iar expresia „ar trebui” nu are nicio conotație morală. Eu tratez o mamă ca pe o mașină, programată să facă tot ceea ce-i stă în puteri pentru a-și propaga copii ale genelor care călătoresc în interiorul ei.