De câte ori pe zi ești abuzată de inamicul din cap care îți distruge încrederea în sine, intervine în viața romantică, te subminează la lucru și se impune peste parentingul personal?!
Expresii comune
Ce îți spune vocea critică interioară?
„Nu sunt îndeajuns de bună”
„Sunt un prieten rău”
„Sunt un părinte rău”
„Nu sunt bună la slujba”
„Nu sunt plătită îndeajuns la slujba”
„De ce sunt atât de sensibilă?”
„De ce să am încredere în lume”
„Dacă nu sunt îndeajuns de bună?”
În câte din acestea te regăsești, și mai ales, cât de mare ai putea face lista ta?
Cum lupți împotriva vocii critice
Începi făcând un tabel cu 3 coloane. În prima coloană, scrii expresia vocii critice. În a doua, scrii sursa ei – mama, etc. În a treia, îți iei timp și scrii pe lung de ce această expresie nu este corectă, și cum poți să treci peste ea.
Hai să vedem niște exemple.
| Expresia negativă | Sursa | Analiza și discuția |
|---|---|---|
| Sunt prea timidă | Mama | Sunt timidă doar cu oamenii noi, iar apoi sunt foarte socială. Și nu îl văd acest lucru ca unul rău. Nu vreau să mă arunc ca un obsedat în orice relație care poate îmi strică doar timpul. |
| Nu pot să realizez nimic | Profesorul de matematica | Un sinistru personaj mă abuza când eram în clasa a patra. Am făcut o grămadă de lucruri, facultate, joburi interesante, proiecte fascinante, călătorii, cunoscut o grămadă de oameni noi. Am realizat de fapt mai multe decât un om normal până la această vârstă. |
| Sunt prea bătrână | „Iubitul” | Am 30 de ani și nu am de ce să îmi fie rușine sau să mă simt rău despre asta. Dacă „iubitul” meu se uită după puștoaice de 20 de ani, înseamnă că nu suntem compatibili și că e timpul să îmi găsesc alt iubit, unul care mă apreciază așa cum sunt. |
Pasul 1 – Expresia negativă
Chiar dacă în tabel pare ușor de definit, expresiile care ne dărâmă apar de multe ori ca adevăruri în loc de opinii subiective. Este important să observăm ce gândim, și să vedem dacă are o finalitate negativă.
De exemplu, vocea critică ne-ar putea spune pe un ton cald „mai bea un pahar de vin, a fost o zi grea, meriți încă un rând”. Că apoi tot ea să revină, și pe un ton răzbunător să îți reproșeze „este un alcoolic, nu ai auto-control”.
Pasul 2 – Sursa vocii
De unde vine misterioasa voce care parcă ne urăște, parcă încercă din răsputeri să găsească modalități de a ne pune piedici, de a ne face să ne simțim umiliți, fără încredere în sine, anxioși.
Dacă auzi „sunt prea sensibila”, „nu pot să realizez nimic bun”, și îți iei puțin timp să le analizezi, de unde crezi că apar expresiile?
Cred că ți-ai dat seama că sursă acestor expresii sunt: părinții, educatorii, „prietenii”, frați/surori, foști/actuali „iubiți”.
Interpretarea vocii critice interioare ca izvor de adevăruri absolute este incorectă!
Pasul 3 – Analiza și discuția
Aici te gândești cât de reală este expresia vocii critice interioare. În 95% din cazuri, ea este falsă! Apoi îți folosești rațiunea și analizezi de ce realitatea este mai complexă decât o simplă generalizare, exagerare. Chiar și dacă ar fi un mic adevăr în expresie, arăți cum te folosești de punctele tale pozitive pentru a trece peste lipsurile percepute.
De ce funcționează
Această tehnică funcționează pentru că îți crește auto-cunoașterea emoțională. Ești atentă la tine și îți dai seama de diferența între o voce constructivă și una negativă. Apoi analizezi folosindu-ți creierul rațional opțiunile – vei vedea că expresiile acestea scurte și absolutiste sunt o dovadă de gândire emoțională și falsă.
Poate cel mai important este să îți dai seama de sursa expresiilor. După ce vezi că mama și tata sunt majoritarii creatori ai credințelor tale auto-distructive, înțelegi că nu tu ești o persoană „prea bătrână”, „prea sensibila”, „prea tăcută”, „încă necăsătorită” – acestea sunt doar obsesiile absolutiste părinților și ale societății.
De acum înainte, când auzi „sunt o ciudată”, tu spui „asta este de la mama” și să râzi puternic. Tocmai ți-ai dat seama de sursa și de neadevărul ei. Este motiv să fii să fii fericită și să râzi!
„Nu vorbi cu străinii”, „nu fi vulnerabilă, vei fi rănită” – știi bine cine este sursa acestor expresii. Cât de absolutiste și mai ales false sunt? Cum să nu râzi de ele!?
Pe scurt
În timp, vocea critică interioară se calmează și dispare dacă: te asculți atentă, analizezi expresia – de cele mai multe ori absolutistă și falsă –, și râzi de sursă! Ce știau bieții părinți, respectiv ce minte închisă au „iubitul” sau „prietenii” mei.
Îți doresc mult succes în a face un prieten din vocea ta interioară!