Există motive bune de ce am plecat dintr-un domeniu atât de bogat, iar multe le-au întâlnit și prietenii și colegii mei.
1. Încrederea
Deciziile se luau la nivel înalt. Noi programatorii eram priviți ca plebea, ca organisme ce pot fi înlocuite în orice moment.
În rare companii șefii și managerii chiar stăteau de vorbă regulat cu echipa, explicau direcția companiei și ne cereau sfaturi. Dar aceștia erau lideri și erau rari. De la ei nu pleca lumea, la ei veneau angajați noi și stăteau ani buni.
2. Competența
Firmele angajau ca și în criză, orice persoane puteau. Ceea ce nu ar fi fost foarte rău da că nu i-ar fi tratat ca și seniori, cu aceleași salarii și împuterniciri ca și cei vechi. Era deosebit de demoralizator să vezi tineretul arogant și neexperimentat să câștige la fel de mult ca un om vechi, modest, experimentat.
Lecție: nu trata oamenii la fel, tratează-i la nivelul individual.
3. Comunicarea
Nu aveam discuții formale regulate despre status-quo, despre ce simțim, încotro ne îndreptăm. Ce simțeam erau ordine. Și bineînțeles, platitudinea și incredibil de marea lipsă de educație psihologică „un profesionist lasă sentimentele acasă”.
4. Sensul
Care era sensul la ce făceam? Într-o zi de 24 de ore, dormim 8 și suntem la birou cel puțin 9. Marea majoritate a vieții o petrecem între pereții companiei. Care este sensul? Inclusiv, cum se potrivește viziunea companiei cu sensul propriu al vieții? Cel mai rău se simțeau colegii depresivi pentru că nu aveau, pe bună dreptate, un sens în ceea ce făceau la lucru. Cum să nu fie triști și nefericiți?
5. Greșeala
Greșelile erau aspru pedepsite. Comisii, decizii, rușinare în public. Dacă există un mod sigur și direct de a ucide creativitatea, talentul și competiția, acesta este de a crea o cultură pedepsitoare la greșeli. Nu încercam nimic nou din cauza fricii de repercusiuni.
6. Aprecierea
Pe cât de bogați erau în urmărirea și pedepsirea greșelilor, pe atât de săraci erau în arătarea aprecierii față de subalterni. Recunoașterea era arătată doar către grade superioare sau pe același nivel.
7. Dezvoltarea personală
În trocul eu-companie, respectiv viață-bani, simțeam că ceea ce deveneam nu era o persoană completă. Aduceam stresul și insatisfacția de la lucru acasă. Aveam nevoie să învăț să mă detașez. Aveam toți nevoie de a învăța comunicare, work life balance, cum să muncești inteligent.
Pe scurt
Acestea sunt motivele principale și încă altele, care adunate, m-au alungat dintr-un domeniu pe care îl iubeam. Dacă observi, toate țin de relații umane.
Așa cum am scris aici, oamenii părăsesc managerii, nu companiile!
Îți doresc să ai ocazia să lucrezi într-o companie modernă, una ca Google sau Linkedin, unde managerii sunt coach-uiți în materie de soft skills!