Ieri am avut șansa de a fi alături de a fi alături de o mână de oameni excelenți. Am vorbit despre infinitatea de aspecte ale Inteligenței Emoționale și vreau să îți povestesc un lucru interesant.
Un participant la curs îmi spune: „mă bucur foarte tare de școala și facultatea pe care am făcut-o, pentru că încerc să îi fac pe părinții mei mândri”.
Ce părere ai despre asta?
Demistificarea
Tindem să credem că părinții sunt creaturi magice, cu puteri supranaturale: ei știu „ce e bine”, „cum trebuie”. Ei pot să ghicească viitorul.
Dacă te întorci în timp, vei vedea ceva total diferit. Părinții, pe care noi îi conștientizăm când noi avem 20 de ani iar ei 40-50, erau de fapt, la momentul procreării, niște diletanți. Vorbim aici despre părinți comuniști sau post-comuniști.
De fapt, ei înșiși aveau în jurul a 20 de ani când te-au născut. Ce educație aveau părinții noștri la 20 de ani? Ce psihologie citeau ei? Ce cultură există în România comunistă și post-comunistă?
Viitorul
Printre puterile supranaturale pe care le atribuim părinților, este ghicitul în viitor. Într-un fel, părinții noștri sunt toți Mama Omida.
Ei știu ce vreme va fi mâine – cu toate că nici cele mai complexe calculatoare din lume nu pot să facă asta.
Ei știu că trebuie să tocești să ai 10 la toate materiile, pentru că, de exemplu, ei prevăd în viitor că Moara cu noroc, La vulturi și Domnul Trandafir îți vor asigura un job bun.
Legat de job: ei știu că „trebuie” să te faci doctor, avocat, economist sau, mai nou, ITst.
Și bineînțeles, tu „trebuie” să îți iei casă, să faci copii. Pentru că altfel,
„ce vor spune cei din jur?!”
Romanul expert
Care sunt consecințele credințelor și comportamentului părinților?
Copiii își imaginează că părinții sunt dumnezei locali. Că și în cartea evreilor, zeul are tot timpul dreptate, iar dacă nu ești de acord te va pedepsi crunt.
Deci copiii cresc cu îndoctrinare și frică. Mai mult, copilul învață prin copiere, deci… el însuși devine un tiran despotic, care știe „tot”, și care se va certa cu oricine pentru a-și menține puterea și punctele de vedere.
Înțelegi acum de unde vine obsesia românului de a se crede expert în orice?
Înțelegi cine îi face pe bărbați să își lovească nevestele?
Înțelegi cine creează monștri fanatici (religioși)?
Mândria
Părinții sunt mândri de copiii lor dacă: iau note mari, merg la universitatea „care trebuie”, își iau credit pentru casă, fac copii. Pentru că „așa se face”, „așa face toată lumea”.
Ești mândru de copil, când acesta produce ceva!
Copilul trebuie să ia nota 10 chiar dacă nu îi place educația din școală, să se căsătoreasca chiar dacă nu vrea, să aibă un „job stabil” chiar dacă de fapt dorește total altceva.
Mândria nu este un lucru pe care părinții îl trăiesc pentru ei. Chiar invers,
Mândria înseamnă că părinții au ce să se laude altor părinți!
Alternativa
Noi, ca copii, avem de ce să ne mândrim de părinții noștri? Știm că ei merg la joburi care nu le plac, că au casnicii nefericite, că îmbătrânesc și nu au grijă de corpurile lor, ca să nu mai spun de educația psihologică care lipsește cu desăvârșire.
Un părinte român adevărat știe tot despre orice, deci ar fi o rușine pentru el să deschidă o carte.
Nu am auzit niciodată un copil să spună că e mândru de părintele sau. Pentru că noi nu îi comparăm. Noi nu spunem: „părintele meu e mai bun decât alții”.
Ce facem noi, mult mai inteligent emoțional și rațional, este să ne bucurăm de ei. Ne bucurăm că sunt cât de cât ok, și ne bucurăm când își văd ei de viața lor și ne lasă pe noi în pace.
Noi nu le cerem să aibă nota 10 la toate materiile, noi nu le cerem să își mai facă încă o casă, să își mai ia un credit, să schimbe jobul să câștige și mai mulți bani.
Noi ne bucurăm de părinți în prezent, fără să le cerem ceva.
Ei se bucură de noi doar dacă în viitor vom produce rezultate pe care să le poată compara cu altcineva.
Pe scurt
Părinții români copiază modelul zeului lor, dur, atotștiutor și aspru pedepsitor. Ei sunt mândri de noi dacă producem. Ei sunt mândri de noi, dacă au cu cine să ne compare. Ei sunt mândri de noi dacă au alți părinți față de care să le arate satisfacția. Noi nu suntem ca ei, noi nu suntem mândri de părinții noștri. Noi nu le cerem să facă lucruri pe care ei nu le vor. Noi îi apreciem așa cum sunt.
Îți doresc să te eliberezi de dorința subtilă de a aduce mândrie oricui, și de a te concentra 100% pe fericirea personală!