Am scris multe articole despre mama româncă, precum și „educația” românească, cât de distrugătoare sunt asupra unui tânăr.
Acum ai ocazia să auzi povestea unei persoane care chiar suferă zilnic din cauza acestor sinistre personaje.
Text original este în aldin/italic, titlurile de secțiune și sublinierile îmi aparțin.
Profesorul fanatic
Nu mai pot suporta aceeași profesori care ne arată că totul ori e bun ori e rău.
Aceeași oameni care stau, și după ce termină de povestit ajung doar la câteva premise:
- „așa e cel mai bine”
- „asta e tot ce contează”
- „ești tânără, lasă că o să vezi că am dreptate”
- „trăiești prea bine de aceea gândești așa”
- „ești un om rău pentru că nu mă aprobi”
Tânăr nefericit, adult…
Simt așa multă durere pentru toți tinerii de lângă mine care ajung să fie la 18 ani oameni stresați, triști, plini de ură față de toată lumea.
Cu o săptămână înainte am scris despre ura tinerilor din România De ce sunt românii agresivi.
Dacă ești „cuminte”, ești „bun”
M-am săturat să stau cu forța 6 ore la școală în care să fiu învățată că totul e alb sau negru, viața e tristă, noi suntem buni, iar restul sunt răi; vei reuși în viață dacă ai 10 la matematică, iar dacă ai note mai mici nu te vei descurca.
Facem română (literatură) și religie care nu ne ajută cu nimic, tot ce fac materiile asta cu noi e să ne spulbere visele, ajungem să fim la fel de nefericiți precum profesorii noștri pentru că ei nu știu să ne învețe să fim fericiți.
Ei știu că noi
dacă luăm 10 la ei și suntem „cuminți” suntem buni, deștepți iar dacă nu, desigur, suntem răi și nu vom ajunge nimic în viață.
M-am săturat de ,,doar banii contează și vei fi cel mai fericit dacă ai din ce în ce mai mult”.
Fă ca mine
Învățăm de la oameni nefericiți, care în majoritatea cazurilor spun că sunt triști de meseria pe care o au, dar ei cică știu să ne învețe cum să avem o viață liniștită în care nu există durere și tu ai dreptate.
Nici măcar nu putem visa noi, mereu sunt alții care ne spun care vis este bun și care nu.
Mereu ne e frică că dacă nu faci ce vor părinții tăi aceștia nu îți vor mai plăti facultatea sau ei știu mai bine și dacă ai tăi vor ca tu să fii doctor asta o să faci ca să nu cumva să o dai în bară dacă îți urmezi visul așa cum toți te învață.
Sunt foarte revoltată pe toți și mi-e ciudă când văd tristețe pe fețele oamenilor, nu mai suport să îi văd pe toți triști și să creadă că așa e bine să fie, că
tristețea înseamnă inteligență.
Oxigen
Adrian,
Mi-ai schimbat viața și nu cred că o să îți pot mulțumi îndeajuns pentru asta.
Depresia
Cel mai uimitor lucru mi se pare că în sfârșit, după 17 ani, am putut vorbi cu mama despre depresia mea cauzată de ea și tata în copilărie, dar am înțeles în sfârșit că și ea este în depresie și nu o mai judec pentru tot ce a făcut cu mine când eram mică, încerc doar să mă gândesc că multe gânduri nici măcar nu sunt ale mele, sunt ale ei și ale tatălui meu.
Chiar îmi doresc ca mulți mai mulți oameni să poate să își schimbe viața prin cursurile tale și articole, ești un om minunat.
Comentariul meu
Îi mulțumesc P. pentru curajul și descrierea lucidă a realității.
Am ales să public această scrisoare pentru că exprimă atât durerea, cât și multele puncte de tortură aplicate de către părinți și profesori unor oameni nevinovați.
De multe ori mă întreb:
de ce își urăsc părinții români atât de mult copiii?
De asemenea, școala angajează doar fanatici? Există un test, iar profesorii trebuie să ia minim calificativul de brută?
De ce ai răni copii? Ce mânie sinistră există în poporul acesta de a lovi și distruge creaturile cele mai vulnerabile?
Pe scurt
Profesorii și părinții se cred zei, izvoare de inteligență și de sfaturi de aur. În realitate, ei sunt doar niște oameni violenți, fanatici, care își varsă frustrările în jos pe lanțul trofic. La baza piramidei puterii stau copiii, acest etern sac de box. Copilul român este sacul de gunoi al societății, părinților și profesorilor.
Workshop
Sâmbătă ne întâlnim în Oradea să vorbim patru ore despre eliberarea de sub traumele părinților.