Recent, Comisia Europeană a investigat și construit un top al inovației în Uniunea Europeana. Pe primul loc se află Suedia, iar pe ultimul, cine crezi?
Daca ești unul dintre romanii inteligenți care citesc articolele de pe site de la mine, care este îndeajuns de atipic încât să spună „mulțumesc” după ce luat informația de valoare, atunci hai să vedem de ce se întâmplă sinistra situație de a fi, din nou în alt clasament, codași la inteligență de pe zona europeană.
Mai jos ai clasamentul proaspăt, unde Romania este, ca de obicei, în urma țărilor vecine sărace și lipsite de inteligență, sau cel puțin considerate astfel de către „experții” români. Dar despre asta mai târziu.
De ce?
De ce se întâmplă ce se întâmplă? De ce românii iar sunt arătați cu degetul ca o nație de oameni cu o inteligență redusă?
Ei bine, avem un milion de motive pentru asta, dar îți voi spune pe cele pe care eu le consider cele mai importante, și care contează pentru tine, sub o forma sau alta.
Ce este inovația?
Principalul motiv pentru care am creat aplicația DEX pentru Android este că acum 15 ani priveam la televizor la ce spuneau știriștii și mă întrebam:
- Chiar nu am eu nici un habar de limba română?
- Știriștii folosesc cuvinte care nu înseamnă ce cred ei că înseamnă?
Pentru acest motiv ai acum acces la 10 de muncă gratuită pe care am făcut-o pentru tine.
Cu ocazia muncii și folosirii DEX pentru Android, mi-am dat seama că răspunsul era B.
Știriștii pronunță cuvinte care nu înseamnă ce cred ei că înseamnă.
Iar romanul care s-a născut cu telecomanda în mână, repetă lucrurile lipsite de inteligență la ecranul fost pătrat, actual dreptunghiular.
Cluj
În Cluj (IT) am întâlnit persoane tinere sau adulte, entuziasmate, energice, care pronunță cuvântul inovație cel puțin la a doua propoziție.
Îți vine să îi crezi, au zâmbetul pe față, ei vor face, vor schimba, vor… inova. Asta până când îi întreb „Ce este inovația?”
Dintr-o data se așterne tăcerea… „Ăăăă”.
De multe ori cred că gândurile lor sunt ceva de tipul:
- „Inovația este inovație, ce prost este tipul ăsta că mă întreabă”
- „Inovația înseamnă diferit, ce prost este tipul ăsta că mă întreabă”
- „Nu știu ce naiba vrea ăsta de la mine, ce prost este tipul ăsta că mă întreabă”
Dar nu pot să ghicesc totuși gândurile, așa că rămân doar la stagiul de posibilitate, nu Adevăr universal.
Prima problema – i
Prima problemă cu inovația este că… lumea nu știe ce este inovația.
Poate cineva să inoveze dacă nu știe ce înseamnă verbul în sine?
De data asta DEXul poate să ne ajute puțin, puțin de tot, cu o definite pe ultra scurt, care nu explică cum se petrece inovația și ce putem face ca să inovăm.
De aceea am scris următorul articol, ca să completeze comoara DEXului de cunoștințe și educație:
Componenta surprinzătoare a succesului ce lipsește în România
Politica, șeful – ii
Da, romanii au ca țap ispășitor politicieni: „De aceea nu merge bine în Romania, pentru că politicienii fură”.
De acord, am scris în De ce votul tău nu contează despre faptul că românii au inteligența, sau lipsa de inteligență, atât de mare încât aleg se le fie administrați banii de către… hoți!
Despre șeful român și neînțelegerea „greșelilor” am scris în Cum atragi inovația.
Expertismul – iii
Românul se pricepe la tot.
Este un lucru pe care l-am învăț de mic copil, dar doar la „bătrânețe” am ajuns să îl înțeleg profund, și poate încă nu de tot.
Românii, majoritatea dintre ei, chiar cred că se pricep la orice: fotbal, politică, femei și mașini, antibiotice și vaccinuri, situația economică mondială, dacă America ar „trebui” să intre îl război sau să retragă trupele, dacă România ar „trebui” să pupe în fund vestul sau pe Marele Urs.
De ce sunt românii experți în subiectele de mai sus? Pentru că aceste teme sunt cele care apar la televizor. Odată ce infractorii români (politicieni) schimbă tema, românii uită brusc sfaturile și soluțiile experte pe care le-au dat în trecut (acum doua zile), și se aruncă pe următoarele subiecte, tot cu soluții și sfaturi. Experte.
Cine este expert?
În ultimii ani am avut de a face cu mii de oameni online și offline. Cred că numărul de persoane române întâlnite care nu se pricep la orice, este mai mic decât degetele de la o mână.
Asta este experiența mea.
Ești tu unul dintre romanii care se pricep la de toate?
Dacă răspunsul este „nu”, atunci întrebarea mea este „de ce nu ai fi”?
Noi, eu și tu, nu am fost educați să nu fim experți, dimpotrivă.
La școală „trebuie” să fim „buni” la toate materiile, chiar dacă le uram. La universitate cam aceeași problema: „ți-am dat tot ceea ce ai nevoie, tu doar trebuie să înveți”. Sună cunoscut?
La job dacă faci o greșeală, ce ți se întâmplă? Ești aspru pedepsit/a? Prin bani sau bârfă pe la spate?
Consecințe
Există multe consecințe la expertismul românesc, dar în cadrul articolului, cal mai puternic efect mi se pare următorul:
Sunt expert, deci nu trebuie să învăț/schimb.
Care este problema?
Inovația vine doar din învățare, schimbare, experimentare, greșeală!
Exemple:
- Eu sunt șofer expert, deci nu am nevoie să fiu la curent cu legislația mereu schimbătoare, respectiv pot să merg cu ce viteze vreau pe ce șosele doresc pentru că sunt… profesionist/expert. Nu trebuie să schimb nimic la mine.
- Eu sunt mama expertă, deci nu am nevoie să citesc vreo carte în viața mea, mă pricep la tot ce ține de copii – hrană, psihologie, fiziologie, etc. Nu trebuie să schimb nimic la mine.
- Eu sunt singurul șef pe care îl cunosc care este iubit de către toți angajații. Deci, schimbarea ar fi rea. Nu trebuie să schimb nimic la mine.
- Eu sunt soț/ie bun/a, fac totul în casă, mă gândesc la partener, etc. Dacă ceva nu merge bine, sigur e vina celuilalt din cuplu, pentru că eu sunt… soț/ie expert/a. Nu trebuie să schimb nimic la mine.
Observi concluzia care revine mereu?
Eu sunt expert, deci nu trebuie să schimb!
Aș putea să scriu aici încă 100 de pagini de ce așa funcționează creierul și mai ales cel al romanului, dar rămâne pe alt articol. Deocamdată reții următorul fapt, te întrebi dacă și tu ești în această categorie, și mergem la următoarea problemă:
Expertismul românesc este inamicul numărul doi al inovației.
Numărul 1 – iv
Dacă expertismul este inamicul număr doi al inovației, cine este primul?
Întrebarea mea este: cine cauzează toate problemele pe care le-am menționat mai sus?
Cine îi educă pe români
- să nu știe ce înseamnă inovația?
- să dea vina pe nefericirea din viața lor pe forțe „ascunse” – politicieni, șefi?
- să ajungă (politicieni) infractori?
- să se creadă iubiți de către toți angajații?
- să aibă „dreptate”, „adevăr”, să fie experți?
Oamenii adulți, romanii lipsiți de inteligență, pe lângă că sunt o cauză a nefericirii tale și ale mele, ei sunt și un efect. Ei apar de undeva. De unde?
Răspunsul îl bănuiești dacă ai citit La ce vârstă devin românii oameni răi.
Vorbeam la telefon cu un adult, 60+ de ani, care mă certa pentru alegerea mea:
„Dar ce o să spună lumea?”
Cine crezi că era bătrânul „inteligent” care la 60+ de ani îmi spunea să nu fac ce doresc eu cu viața mea, ci să fac ce dorește vecinul/vecina?
Cine mi-a spus mie și ție toată viața ce este „bine” și ce este „rău”?
Cine ne-a îndoctrinat să tăcem, să nu facem zgomot, pentru că „ce va spune lumea”?
Cine știe cum „trebuie” făcut orice pe planeta, cine este expert în orice?
Cine știe că lucrurile pe vremea ei erau bune, iar dacă faci diferit de cum vrea ea faci „rău”, și că orice schimbare este rea?
Ai văzut cum am ajuns la…
schimbarea este rea
De mici copii tu și eu am fost îndoctrinați că există un drum care „trebuie” luat:
- memorat mecanic școală
- căsătorit devreme și fără experiență
- copii crescuți în mod „expert”
- apartament
- moarte
Cine nu face cum face toată lumea, este ciudat, rău, nu-i așa?
Moartea inovației
Cum să nu fie omorâtă înainte de primul respir inovația, când tu ai fost crescut exact invers, de un expert care nu are nevoie să schimbe nimic la ea?
Cum se aplică asta în viața de business, de exemplu?
Un antreprenor român se educă și încearcă să facă ceva nou, un produs care chiar nu mai există pe piață.
Ce va spune ea? Probabil ceva de tipul:
- „Nu mai bine îți iei un job sigur?”
- „De ce să riști?”
- „Dacă nu cumpără nimeni?”
- „Sigur nu vă cumpăra nimeni pentru că eu sunt bătrână, 60+ ani, știu exact cum funcționează viața, realitatea, universul, piață financiară, etc”
- „Ce va spune lumea că tu ai un sex shop (de exemplu)? Mă faci de rușine!”
- „Ce va spune lumea dacă tu nu devii milionar din prima idee de antreprenoriat)? Mă faci de rușine!”
- „Ce va spune lumea dacă primii 2-5 ani nu ai return of investment? Mă faci de rușine!”
- „Ce va spune lumea dacă tu va trebui să vinzi apartamentul bunicii ca să îți finanțezi afacerea? Mă faci de rușine!”
Observi aici problema?
„Mă faci de rușine!”
De câte ori ai auzit asta? De la cine?
Ce va spune lumea
Întrebarea retorică „ce va spune lumea?” mi se pare foarte interesantă.
Pe de o parte, ea este pronunțată un om plin de frică, atât la 16 ani cât și la 60 de ani.
Mi se pare ciudat ca în fața morții iminente, cea mai mare frică a ei să fie o vorbă negativă din partea vecinului.
Pe de cealaltă parte, nu poți să uiți ura românească împotrivă vecinului. Scriam în Țiganul tot țigan rămâne despre cum un român a așteptat 15 ani că îl prindă pe vecin cu o acțiune care nu i-a plăcut, iar apoi să povestească la necunoscuți despre cât de rău este vecinul – în comparație cu el, bineînțeles.
Avem atunci situația bizară din capul ei needucat:
- Frica de vecin – „ce va spune vecinul”
- Ura față de vecin – „am făcut totul pentru tine, celelalte mame nu se compară cu mine, uită-te la vecina de pe stradă/de la etajul 4, care este o adjectiv, și o adjectiv, dar mai ales adjectiv!”
Probleme nu dispar, se transformă
Ce se întâmplă acum că știm efecte ale lipsei de inteligență precum și sursa primara a lipsei de inovație?
Ne uitam la… consecințe.
Orice mama româncă ara un copil – cel mai frumos, deștept, etc.
Aceștia sunt doctori, avocați, spălători de mașini, etc. Credință populară este că un om cu facultate este diferit de un spălător pe jos, dar la nivel psihologic amândoi au fost îndoctrinați de către aceeași mamă needucată, iar modul lor de gândire supraviețuire este foarte asemănător.
Aceștia devin.. mama lor.
Doctori aroganți, experți, avocați care știu ei mai bine verdictul decât orice judecător, șeful care se crede iubit de către toți angajații, sau orice roman care știe mai bine decât oricine orice.
Ce se întâmplă când e întâlnesc inovație, ceva nou?
Răspunsul este: se comporta la fel ca mama lor.
Agresivitatea
Când copilul nu face ce vrea mama, deci face ceva nou, ce face mama? Îi face rău. Îl pedepsește, îl mustră, îl șantajează, îl face să se simtă rău, vinovat, rușinat pentru că a făcut ceva nou.
La fel, la locul de munca când cineva, tu să spunem, vei aduce o idee nouă, majoritatea românilor vor sări să te atace:
- „ești prost”
- „ești tâmpit/ă”
- „noi aici suntem experți și așa am făcut din totdeauna”
- „cine te crezi tu să vii să schimbi ceva
Asta dacă ai „noroc”. Îți dau un copy/paste din articolul Adevărul despre firmele de IT din Cluj.
Mircea Lemnaru (cf FB: Cluj, aeratechnology, smallfootprint, hp)
Te rog să mergi să îți începi anul 11 afară că eu nu aș vrea să te am ca și coleg
Ionuţ Magdău (cf FB: Oradea)
Cât căcat poți să mănânci?
Ai un orgoliu imens și ești și atâta de împuțit
Laura Tămaş (cf FB: Oradea, accesa)
Dude, te știu un tip sincer, așa că voi fi și eu sinceră: you suck.
Mi-as dori ca Adrian Vintu sa caste gura ca pitonul ca sa poata sa inghita toate pulile de programator care au fost aruncate spre acesta.
Asta înseamnă un copil educat de o mama româncă!
Copiii de mame românce sunt ostașii conservatorismului, a păstrării datinii (din moși strămoși), fanatismului religios. În mintea lor lipsită de inteligență, lucrurile nu trebuie schimbate niciodată. Orice articol nou, orice gând inovativ trebuie pedepsit, trebuie bătut joc. Copilul de mamă româncă este imaginea oglindă a idolului ce l-a crescut: arogant, agresiv (cu cei mici, pe internet), pupinbasist cu cei mari (șeful), bârfitor, în permanență stare de vigilență și atac.
El și ea, din păcate este viitorul tău coleg de muncă, șef, vânzător la magazin, și poate de un milion de ori mai dezastruos… soțul/soția ta!
Moartea oamenilor inteligenți
Ultima secțiune – ce se întâmplă cu puținii oameni inteligenți din România?
Pot ei să supraviețuiască armatei de mame românce și de copiii lor?
Poate un doctor competent să obțină un job și să nu fie urât de majoritatea colegilor?
Poate o persoana să prezinte realitatea românească pentru a o schimba, fără să fie urât de către, ironic, oamenii care ar profita cel mai mult de pe urma schimbării?
Poți tu să fii inteligent și să rămâi în România?
Conform rapoartelor, România este pe locul 2-4 la emigrat în lume! În fața ar fi Palestina, Siria, adică țări în plin război.
Înțelegi?
Te-ai gândit vreodată ce îndeamnă, de fapt, emigrarea?
Emigrarea înseamnă: a fugi de români!
Pe scurt
Este aproape imposibil în România să existe inovație: românii vorbesc despre ea dar nu au habar ce înseamnă. Expertismul românesc este inamicul numărul doi al inovației. Un expert nu are nevoie să se schimbe, ceea ce este exact invers inovației. Suntem educați de către mamă că schimbarea este rea, prin expresii de tipul „Ce va spune lumea”, „Mă faci de rușine”. Copiii mamelor românce sunt în general niște oameni deosebit de lipsiți de inteligență, precum și violenți – daca nu pupă fundul șefului, bineînțeles.
Tu, dacă ești om inteligent și știi să scrii un „mulțumesc” în comentarii, atunci te felicit pentru efort și îți doresc să folosești aceste lucruri profunde pentru a-ți maximiza satisfacția vieții.
Îți doresc mult succes, în România, sau mai ales în străinătate. Am auzit că există una-două țări în Uniunea Europeană care chiar iubesc inovația, precum și oamenii inteligenți. Poate vei găsi acolo fericirea!
STOP ANXIETATE
Dacă suferi din cauza doamnei Anxietăți, ai șansa să te eliberezi în doar 20 de zile. Pentru asta, accesează programul anti-anxietate oferit de către STOP ANXIETATE. Îți doresc mult succes!