Am 17 ani și îmi plac fetele deși sunt tot fată. Mă frământa teribil lucrul asta și doar câteva prietene apropiate îmi cunosc orientarea sexuală. Părinții mei mă tot bat la cap că ar fi timpul să îmi fac și eu un iubit dar ei nu știu că mie nu îmi plac băieții. Mă disperă cu insistențele lor pe acest subiect. Nu îmi este absolut deloc ușor să păstrez un astfel de secret care mă macină non-stop. Mi-aș dori să le pot spune ce simt dar nu prea cred că ar accepta. Ce să fac?
Nu voi discuta despre „părinții mei mă tot bat la cap”, „ar fi timpul să îmi fac și eu un iubit”, „insistențele” care durează și după 30 de ani, ci despre cum îi spui mamei tale că ești gay.
Nu îi spui
Primul lucru despre care discut cu persoanele gay este nevoia lor de a dezvălui „secretul” lor. De ce simt aceste persoane nevoia dea spune ce au în creier?
În general, mama este omul pe care ei îl consideră că ar „trebui” să știe cum își folosesc ei penisul sau domnișoara V?
Aceste persoane dezvăluie totul părinților, nu au puțină intimitate, gânduri (negre) personale?
Crezi că oamenii de tip Voltaire, Oscar Wilde sau Marchizul de Sade fugeau în poalele mamei să îi ceară confirmare pentru fiecare lucru, și mai ales cum să își trăiască viața?
Cine este totuși aceasta ființă fără de care nu poți să ai nici un pic de libertate, care te judecă nonstop și te pedepsește când nu faci cum vrea ea?
Zei
Ea este bineînțeles, un zeu. Dacă ai auzit vreodată de religia românească-balcanică-rusească-evreiască, atunci știi despre activitatea sa: când cineva nu face ce îi place, îl omoară, sau omoară chiar toată populația globului.
Această putere nelimitată cade în brațele mamei românce needucate. Ce crezi că poate să iasă de aici?
Copilul este bătut, urlat, abuzat, îndoctrinat. Dacă mama vrea, poate să îl omoare lejer prin nevaccinare, etc. Ea știe mai „bine” decât doctorul sau psihologul, nu-i așa?
Orice lucru lipsit de inteligență pe care mama îl scoate este crezut ca „adevăr” de către copil.
Î: „Există evrei zburători în stratul de ozon?”
Mama româncă needucată: „Da!”
Î: „Cu care politician votezi?”
Ea: „Cu ăla care arată mai bine.” (Pe bune, asta este una dintre motivațiile lor)
Î: „Copil a «răcit». Ce faci?”
Ea: „ANTIBIOTICE!”
Î: „Ce părere ai despre oamenii gay?”
Ea: „La biserică ne spune că evreul îi omoară, că sunt bolnavi psihic. Niște criminali.”
Iar copilul preia de la mama: evrei magici, lipsa de înțelegere a politicii, automedicația, și fanatismul religios.
Iar dacă nu face/crede cum spune ea că „trebuie”, atunci copilul este rău și… va fi aspru pedepsit. Ticălosul!
Nu e problema ta
Este foarte important pentru mine să înțelegi că problema de a fi gay nu este problema ta – este problema mamei!
Tu ești absolut normal, este un fenomen evolutiv, documentată în natură în peste 450 de specii.
Mai mult: No species has been found in which homosexual behaviour has not been shown to exist, with the exception of species that never have sex at all, such as sea urchins and aphis. Moreover, a part of the animal kingdom is hermaphroditic, truly bisexual. For them, homosexuality is not an issue.
Care sunt câteva interpretări ale comportamentului specific:
- Căutare plăcere sexuală, și doar atât!
- Lipsa de parteneri – de exemplu, în societățile poligame, bogatul/frumosul(gene bune) ia șapte neveste, săracul zero
- Întărirea legăturilor sociale
- Neatașarea de o anumită preferință, fluiditate în alegere
Dar cum să înțeleagă mama ta psihologie evolutivă, care nici ție și cu siguranță nici ei nu i-a fost predată.
Ea trăiește în universul ei informațional, adică cu cele îndoctrinate de către
- Mama ei
- Preotul
- Televizorul
Câte lucruri lipsite de inteligență îți spune mama ta pentru le-a văzut la televizor, sau auzit de la preot, sau de la bunica?
Tu ești, deci, normal/ă. (Îți sugerez bineînțeles, să deschizi o carte/articol despre explicația evoluția a homosexualității, vei fi plăcut surprins/a.)
Mama este cea cu problema, ca să folosesc limbajul sărac al românilor.
Ea nu înțelege cum funcționează realitatea, iar când lucrurile se întâmplă diferit decât crede ea, atunci se sperie.
Ce face o mama care se sperie?
Urăște!
Pe cine?
Pe ea poate, pe tine poate. Poate soțul e „de vină” că a băut, și de aceea tu ești „pe invers”.
Nu dragul/draga mea, ea este „pe invers”. Pe inversul inteligenței.
Neacceptarea realității este problema mamei, nu a ta!
Fanatismul religios
Îmi pare rău de tinerii care îmi povestesc despre greșeala de a fi onești cu mama lor. Ce s-a întâmplat cu ei după ce au dezvăluit mamei „secretul” lor?
O grămadă de certuri, de aruncat vina, insulte. „Nu ești normal”, „poponar am crescut eu”, „mă omori”.
Cel mai des aud despre cum își târâie mamele copiii prin biserici și mânăstiri, să îi curețe… preoții violatori.
Termini, prostituție de minori, preot arestat. «Ne dădeau între 20 și 50 de euro de fiecare dată»
Soc la Manastirea Caldarusani: Un preot a abuzat sexual un tanar inca din 2006
Cine este pastorul acuzat că şi-a abuzat sexual cele patru fiice
Sau asta:
Observi cum scrie în titlu, „părintele”?
Ce face „părintele”? Dar părintele mama? Dacă nu ai citit deja, îți recomand: Sunt mama ta și (nu) îți vreau binele.
Ce o sa spună lumea?
De departe, cel mai important pentru mama ta este:
- Preotul
- Lumea
De aici și lucrul pe care îl auzi de 1000 de ori pe zi:
Dar ce o să zică lumea?
„Cum te îmbraci așa, ce o să zică lumea?”
„Cum te machiezi așa, ce o să zică lumea?”
„De ce nu te comporți ca ceilalți, ce o să zică lumea?”
„De ce ești homosexual, ce o să zică lumea?”
Ce lipsește în toate frazele de mai sus este continuarea care tu nu ai înțeles-o până acum:
Ce o să zică lumea… despre MINE!
Înțelegi de ce TU ești considerat/a „problema”? Pentru că în credința mamei, societatea o va vorbi pe EA, nu pe tine.
Ea își va pierde statutul social de „mamă perfectă” – da, cu cât sunt mai lipsite de inteligență, cu atât mamele chiar se cred „perfecte”.
Mai rău, cu ce se mai lăudă ea vecinei?
Degeaba înainte cântai la pian excelent – acum ești homosexual/ă, deci nu-i mai poate face ciudă vecinei.
Degeaba înainte aveai nota 10 pe linie – acum ești homosexualul cartierului, deci nu-i mai poate face ciudă vecinei.
Înainte erai om. Acum ești un ciudat, o problemă, o pată pe obrazul ei virgin și fin.
Nu va mai avea nepoți
Persoanele gay se auto blamează pentru homosexualitatea lor, pentru că nu au fost educați psihologic, iar despre am vorbit mai sus.
Un alt lucru pe care persoanele gay se auto blamează, este că ei cred că vor provoca suferință mamei că ea nu va mai avea nepoți.
Întotdeauna întreb: a cui este problema asta, a lor sau a mamei?
După muuuult timp, ajung să realizeze că este de fapt, din nou, problema este a mamei. Ea și-a creat așteptări, ea nu poate să își creeze singură fericire, și atunci dorește ca tu/copilul să faci lucruri ca să îi ștergi din minte că este bătrână, urâtă, singură (chiar căsătorită), că își urăște soțul sau măcar și-ar fi dorit o altă viață.
Dar cum ea nu are educația necesară pentru a-și crea o viață fericită, atunci cere ca alții să îi aducă fericire.
„Fă nepoți, ca EU să mă simt bine” – îi spune creierul ei.
Înțelegi?
Nu este „fă nepoți ca tu să fii fericit/ă” ci „clonează-te, pentru că știu EU cum trebuie mai bine, și dacă faci cum vreau EU, atunci TU vei fi fericită.”
Întrebam în Sunt mama ta și (nu) îți vreau binele:
„Fă cum spun eu, și totul va fi bine”
Sună a amenințare, ca în filme? Cine spune asta:
- Mama
- Violatorul
- Dictatorul
Care opțiune crezi ca se aliniază cu realitatea?
5. Te va urî!
„Ce va spune lumea (despre MINE)?”
Fă nepoți, ca EU să mă simt bine”
Înțelegi zona în care mergem?
Problema ta este că tu îi distrugi fericirea ei. DA!
Faptul că tu vrei să îți trăiești viața ta este PROBLEMA!
Încetează să îți mai trăiești viața! Cât a suferit pentru tine, câte sacrificii a făcut, și tu nici măcar nu te culci cu cine vrea ea, nu faci copii când vrea ea, nu îți iei casa lângă ea, nu faci nimic să îi aduci fericire.
EGOISTULE!
EGOISTO!
Clienții îmi spun: „îmi este frică că mama mea mă va urî!”
Nununu, dragul/draga mea, ea DEJA de urăște.
Te urăște pentru orice acțiune pe care o faci altfel de cum „trebuie”. Ori de câte ori iei o decizie pe care ea nu o înțelege, ea te urăște. Dacă faci ceva nou și se sperie de lucrurile/evenimentele noi, ea te urăște.
Dar cel mai mult te urăște pentru că ai o viață, o viață diferită de nevoia ei de fericire.
Cât de egoist este copilul care nu face ce spune mama că trebuie?
Priorități
Mereu sunt surprins, chiar și după 3 ani de România de ura mamei împotriva copilului său.
Ca listă de priorități, probabil ea funcționează așa:
- Preotul are „Adevărul”, el știe cum „trebuie”. Preotul „trebuie” să fie fericit, pentru că atunci este fericit evreul fermecat, iar atunci mama va moșteni regatul după moarte
- Fericirea ei este importantă – ea preia „trebuie” și îl bagă pe gât familiei
- Copilul „trebuie” să facă conform „adevărului” preotului, televizorului, iar apoi ei – în caz contrar, este aspru pedepsit
Mă gândeam că
dacă copilul meu ar fi negru, evreu, țigan și ungur homosexual, l-aș iubi așa cum e.
Dar mama româncă nu vrea asta.
Mama româncă „trebuie” să își dreseze copilul să fie așa cum a auzit ea la alții. Să fie „normal”. Adică românul corupt, sărac, rău și needucat. Ca ea, de fapt.
Psihologi incompetenți
Nu pot să mă apropii de sfârșitul articolului fără să nu îți aduc la cunoștință psihologii incompetenți din România. Majoritatea dintre cei pe care i-am cunoscut au un nivel de cunoștință mai mic decât al tău despre cum funcționează viața.
Vorbesc aici despre oameni lipsiți de inteligență, dar care au primit patalamaua – tot de la oameni incompetenți, ca și ei.
Asociația Americană de Psihiatrie a considerat homosexualitatea o boala mentală până în 1973.
Cât de incompetenți sunt acești oameni de „știință”?
De la 1973 au a trecut de câțiva ani. În Romania ura rămâne – dar aș bănui că românii normali nu au habar despre APA și 1973, ci în primul rând pe motive religioase.
Iar
între psihologi, în România încă homosexualitatea se vindecă cu rugăciuni.
6. Nu ești gay
Cel mai important lucrul l-am lăsat la sfârșit.
Tu nu ești gay!
„Ce?” – mă întrebi.
Tu nu ești gay. Așa cum nici eu nu sunt bătrân, chel, scriitor, psiholog, etc, nici tu nu ești gay.
Este o mare mare greșeală identificarea cu un atribut, o preferință, orice.
Din punct de vedere evolutiv,
Noi suntem cele mai complexe sisteme/calculatoare din univers!
Suntem de un miliard de ori mai complecși decât stelele, gravitația sau o rachetă spațială.
De ce ai reduce cel mai fascinant lucru din univers la un adjectiv sau substantiv? – binar și relativ, în plus.
CUM… poți să minimalizezi complexitatea ta infinită, la un cuvânt?
Dacă vrei să te autocaracterizezi, atunci poți să folosești verbe:
- Nu sunt blondă – am părul blond, dar nu mă identific cu bancurile/stereotipurile pozitive și negative ce caracterizează deosebit de greșit o persoană în funcție de culoarea părului
- Scriu, dar nu sunt scriitor
- Predau psihologie, dar fac și alte multe lucruri, nu sunt psiholog
- Nu sunt gay. Fac ce vreau în viața mea privată, mă culc cu cine vreau, când vreau, și nu este treaba ta sau a mamei mele să aibă acces la intimitatea mea.
Ok?
Cu cât mai mult te autocaracterizezi gay, cu atât mai mult te bagi într-o cutiuță („anormală”), și te referi la tine ca și cum modul în care îți folosești tu penisul sau domnișoara V te-ar caracteriza, ar fi tu. Fără asta, tu nu ești. Adică, în pauzele de utilizare a organelor, tu nu ai personalitate, nu exiști.
La fel de oribil mi se pare „sunt straight”.
Nu ești un adjectiv, nu mă interesează și nici nu te definește faptul cu cine îți petreci tu nopțile.
Și cine nu acceptă asta, poate să încerce să te înțeleagă, sau ușa e deschisă, adio.
Pe scurt
Sunt mereu fascinat de modurile în care mamele românce își distrug copiii, cred că au un izvor infinit de răutate ce vine cu „soluții” zilnice despre cum să mai chinuie micuțele animăluțe. Homosexualitatea, invers decât mint fanaticii religioși, este normală și întâlnită în natură. Mama, ca de obicei, se pune înaintea fericirii/unicității copilului, și după preotul (violator). Nu ești egoist/ă dacă faci ce dorești tu, nu ce vrea mama ta – a cui viață o trăiești?
Îți doresc ca acest articol să miște sângele în tine, și să îți dea putere să îți înfrunți mama, să te lupți, și să îți câștigi dreptul la viața ta proprie!
Partea a doua
Subiectul despre care ai citit este infinit, din punctul meu de vedere.
Dacă voi mai scrie partea a doua, s-ar putea să îți spun despre:
- Frica de insatisfacție a mamei. Poți să comunici siguranță pentru creierul ei, iar atunci ei nu îi va mai fi atât de frică de viitor, de „ce va spune lumea”
- Cum poți să aduci în conștientul mamei empatia pentru persoanele gay – prin filme, de pildă
- Cum să înțelegi fanatismul ei religios, și cum să tratezi cu asta
- Care este locul/persoana de unde ea ar „trebui” să primească susținere și să te accepte așa cum ești – și de ce acest loc/persoană nu (prea) există