John Welwood este unul dintre oamenii care m-au ajutat să ies din depresia mea profundă, bazată pe abuzurile din copilărie și din (atunci) prezent, precum și minciunile îndoctrinate de către religie, părinți, “prieteni”, televizor.
Pentru mine și știință, el este un pionier al integrării psihologiei vestice cu filozofia estică, în particular, Budismul. Unele dintre cele mai greu de înțeles concepte, învățăturile marelui Buddha, înțelegerea realității precum și a mortalității, este adusă într-un limbaj ușor accesibil și nouă, muritorilor de rând.
O carte care îți deschide mintea și inima, care te transformă din victimă într-o persoană care are control asupra vieții și fericirii sale, sau pe scurt: un erou/o eroină!
Citatele folosite în această recenzie sunt următoarele.
1.
Dacă mă concentrez supra formei, asupra problemelor, atunci pierd din vedere mintea deschisă, inima deschisă, spațiul deschis din jurul lor.
Lucrul psihologic devine prea strict și serios, își pierde magia, scânteia creativă.
Când am început să fac terapie, imediat după absolvire, aveam o viziune prea îngustă asupra naturii umane și luam conținutul problemelor prea în serios.
Nu mai acord atât de multă atenție conținutului problemelor oamenilor, fiindcă ascult mai profund ființa care se luptă cu problema.
2.
Tara a fost o clientă a mea care fusese lipsită de dragoste, de apropiere și susținere emoțională în copilărie și, drept rezultat, adoptase o atitudine dură și independentă care proclama, în esență: „Nu am nevoie de nimeni. Pot să îmi port singură de grijă”. Aceasta identitate i-a permis să supraviețuiască absenței iubirii din familia ei.
Mai târziu în viață, însă, independența ei exagerată a ajuns disfuncțională, așa cum ajung toate tiparele de personalitate la un moment dat. Devenise o modalitate de a se priva în continuare, un obstacol major în calea primirii iubirii sau afecțiunii, deci o sursă de mare suferință.