Încă odată sunt rugat să scriu despre acest subiect care se pare că te macină, indiferent dacă ai 20 sau 40 de ani.
Răzvan
Salut, Adrian! Aș avea nevoie de un sfat, trebuie să fac o schimbare și mă simt super ciudat. Vreau să mă înscriu la un intership în IT unde trebuie să vorbești în ședințe și să te prezinți, și poate și în engleză.
Problema e că atunci când sunt presat și înconjurat de oameni, mintea se golește(anxietate gravă) și păr cel mai prost om. În română, darămite în engleză! Toată lumea îmi recomandă, ba chiar mă obligă prietenii :)) să fac pasul ăsta, pentru că am și un portofoliu, dar mi-e ciudă că tot evit și amân din cauza fricii de a mă duce acolo și a claca din cauza anxietății.
Deci pur și simplu sunt terifiat de această teamă dar în același timp sunt foarte frustrat că nu întru odată!
Te rog să îmi dai un sfat. M-am gândit să îți scriu pentru că ești singura persoană cu experiență în ambele câmpuri. Mulțumesc frumos!
Psihologia evolutivă
Pentru a vorbi cu succes în public ai nevoie să cunoști înainte de toate ce înseamnă de fapt frica aceasta, de unde o ai. Ea este moștenită de la stră-stră-stră-stră-…mosii noștri, și chiar dacă frica pare negativă, ea le-a servit pentru supraviețuire – iar noi de aceea existăm acum, aici.
Poți să te bucuri, tu exiști pentru că strămoșii noștri aveau această frică.
Pe lung, am scris în articolul Cum îți crești încrederea de sine – vorbitul în public. Aici înțelegi cât de folositoare și benignă este, de fapt, această frică.
Ajutorul
Într-o Românei cu un grad mare de fanatism – gândire alb/negru, binară-am fost învățați că frica este „rea”. Această „educație” este un mare neadevăr , iar rezultatul lor este paralizia și fuga/evitarea.
Mâini transpirate, inima zboară din piept, simptome neplăcute, deci crezute „rele”. În articolul Cum îți crești încrederea de sine îți explic că, de fapt, frica este ajutorul/susținătorul tău, că
frica te pregătește pentru vorbitul în public.
Vocea critica interioară
„Nu sunt îndeajuns de bun/ă”, „Nu pot”, „Nu mă pricep” – care este sursa acestor gânduri care îți trec prin minte?
Ai fost „educat/ă” că lucrurile ce circulă prin creierul tău – gândurile și emoțiile – îți aparțin. Mai rău, ai fost îndoctrinat/ă să le crezi ca și… adevărate.
În articolul Cum îți crești încrederea de sine – 2 îți explic că, de fapt,
majoritatea convingerilor negative pe care le ai despre tine nu îți aparțin!
Părinții
„Copilul meu este rebel, nu știu ce să mai fac cu el” – o expresie pe care o aud la fiecare colț de stradă.
Tradus în limbaj inteligent, asta înseamnă: „Copilul meu nu face cum vreau eu. Nu știu să fac ca el să facă cum vreau eu. De obicei țip la el, sau îl pedepsesc.”
Această atitudine, mai mult sau mai puțin subtilă, ți s-a întâmplat și ție, nu-i așa?
În 20 de ani locuind în casa părinților români needucați, ori de câte ori vorbeai ceva ce nu le plăcea, erai pedepsit/ă – la colț, bătaie, sau „Tu să taci!”, „Nu știi nimic”, „Vei vedea când vei crește”.
Ai nevoie să înțelegi cum această formă prelungită de abuz psihologic și-a lăsat urme adânci în mintea ta, citind articolul Frica de vorbitul în public.
Miturile
„Nu sunt «bun/ă» la vorbit în public”, „Emoțiile sunt rele” sunt miturile cele mai întâlnite în experiența mea din România.
Dacă crezi în lucruri false, tot ce faci este să te auto sabotezi.
Adevărurile le găsești în 3 lucruri învățate la cursul de Public Speaking.
Azi
După ce ai citit și contemplat la articolele de mai sus – care îți vor fi ghidul în urmărirea scopului tău –, după ce ai înțeles că frica este prietenul și ajutorul tău, că vocea care o auzi în creier și care te critică vine cel mai probabil de la părinți, după ce înțelegi că ai fost abuzat sistematic ani de zile să nu devii un public speaker bun, ești pregătit/ă pentru înțelegerea următoarelor realități.
Așteptările tale
Am fost crescuți, „educați”, îndoctrinați cu o perspectivă fanatică alb/negru asupra vieții.
În această lume, oamenii se caracterizează prin adjective de tipul români buni/unguri răi, religia mea bună/religia ta rea, sexualitatea mea bună/sexualitatea ta greșită.
La fel, în fața evenimentului perceput dificil – vorbitul în public – te autocaracterizezi ca și Răzvan: „cel mai prost om”, „terifiat/ă”, „foarte frustrat/ă”.
Îți faci acest profil psihologic extremist, pentru că în viziunea binară, nu simți că ești de cealaltă parte a perceputei baricade: „bun/ă”, „deștept/ă”, „expert/ă”.
Conștient sau inconștient, tu singur/ă te autosabotezi.
Așteptările lor
Voi presupune aici că la interviul de angajare vei întâlni majoritatea managerilor mai bătrâni, și cu un minim de experiență.
Asta înseamnă că ei văd lucrurile diferit față de tine. Capacitățile tale nu sunt privite ca „bun/rău”, ci pe un larg… spectru.
Tu nu ești văzut/ă la o extremă negativă, adică o inteligență aproape de zero.
Și bineînțeles, tu nu ești văzut/ă la cealaltă extremă, de expert cu 20 de ani în domeniu.
Ei, dacă au o oarecare educație și experiență, te vad… la început de drum. Ai ieșit din facultate, au văzut în CV că ai făcut proiecte pe cont propriu, deci probabil ai aptitudini valoroase: răbdare, consecvență, spirit autodidact, și multe alte bunătăți.
La fel, când vor veni ședințele, toți oamenii inteligenți își vor da seama că ești la început de drum, și își vor adapta așteptările față de tine.
Nimeni întreg la minte nu va avea atitudine negativă față de tine, pentru că pur și simplu înțeleg unde te afli pe spectru: în partea de început.
Hateri
Ca să folosesc un cuvânt (abstract și extremist) la modă, în orice context vei întâlni hateri. Oameni care te urăsc pentru că ai pronunțat „greșit” un cuvânt, pentru că folosești expresii englezești, pentru că nu le place că te-ai angajat pe mai mulți bani, sau oameni care te urăsc pentru ca… respiri.
Acești oameni nu au capacitatea de a vedea lumea, evenimentele, calitățile unei persoane pe un spectru.
Pentru un creier simplu, viața este simplă: „eu bun, tu rău”.
Dacă se întâmplă să ai mulți hateri la ședințe, e timpul să te gândești să părăsești locul de muncă. Dacă deschizi ziarele observi că muncitori se caută tot timpul – probabil și pentru că de obicei oamenii cu potențial intelectual părăsesc România, deci rămâne un gol.
Avantajul tău
Probabil cel mai important lucru care îi va folosi lui Răzvan și ție este:
Avantajul tău este că ești începător!
Chiar dacă sună contraintuitiv, vei înțelege citind articolul IT-st cu 15 ani experiență, fără loc de muncă în Cluj.
Când mergi la un interviu de angajare, când vorbești la ședință sau oriunde, atât timp când ești privit/ă ca persoană la început de drum, lumea te va considera inofensiv/ă, pentru că nu se vor simți în pericol că le vei „lua” locul de muncă.
Dacă ai avea ani buni de experiență, atunci lumea ar avea toate motivele să fie panicată: da, e foarte posibil să le „iei” joburile!
Fiind la început, oamenii inteligenți te vor privi în consecință, și vor face compromisuri: te vor ajuta, vor trece foarte ușor peste greșelile de engleză, vor avea răbdare să te asculte chiar dacă ți-a fugit subiectul din minte, și multe alte bunătăți.
Pe scurt
Vorbitul în public este complex și e omorât în fașă, de către celebrul cuplu tată/mamă, de către profesorul „dur dar corect” – în mintea sa, și de către alte personaje needucate psihologic. Poți să devii un speaker bun dacă înțelegi teoria și foarte important, o practici regulat. Când ești la început și întâlnești oameni inteligenți, atunci ei îți înțeleg poziția pe spectru și își adaptează așteptările în funcție de aceasta poziție percepută – mai puțină critică, mai puține pedepse, mai puțină duritate. Există hateri, te poți detașa de ei dacă înțelegi să sunt involuați, că sunt plafonați de propria lipsa de inteligență.
Îți doresc să reflectezi asupra articolelor, să practici, și să te bucuri de toți pașii evoluției către un speaker iubit de multă lume.
STOP ANXIETATE
Dacă suferi din cauza doamnei Anxietăți, ai șansa să te eliberezi în doar 20 de zile. Pentru asta, accesează programul anti-anxietate oferit de către STOP ANXIETATE. Îți doresc mult succes!