fbpx
Românii inteligenți spun "Mulțumesc"!

Mă întreabă mulți oameni, cum e mai bine să fii, optimist sau pesimist? Hai să vedem lucrurile pro și contra, iar apoi tragem concluzia.

Optimism emoțional (lucruri contra)

Când suntem setați pe modul optimist emoțional, tindem să vedem lucrurile mai în roz de cât sunt. Poate credem că relațiile noastre merg bine, când deja alții observă crăpături. Poate supraestimăm produsul pe care îl vindem clienților și nu observăm competiția ce ne devansează. Cu un viitor în care „nimic rău nu se poate întâmpla”, tindem să facem investiții financiare mai mari decât ne permitem: un împrumut bancar prea mare, o mașină prea scumpă.

Pe planul empatic, am întâlnit optimiști ce agresau alte persoane prin expresii de tipul „tu ești rău”, „tu ești nefericit”, „tu ești zgârcit” pentru simplu fapt că unii oameni chiar se gândesc în viitor și prevăd unele obstacole ce pot apărea.

Pesimism emoțional (lucruri contra)

Pesimismul emoțional este un mare activator de stres. Devenim mult mai stresați, ne e frică de viitor și de lume. Perspectiva asupra reușitelor scade, iar odată cu ea creativitatea. Curajul de a gândi și acționa pentru a obține lucruri noi e copleșit de frica de a nu eșua.

Pe planul empatic, pesimiștii tind să îi agreseze pe ceilalți prin expresii de tipul „tu nu știi cum sunt lucrurile de fapt”, „toata lumea este împotrivă mea”, „copii de astăzi sunt răi, pe vremea mea totul era mai bine”.

Optimism rațional – (lucruri pro)

Optimiștii raționali au un spirit creativ mult mai dezvoltat față de restul. Putând visa fără vocea auto-critică, ei pot să vizualizeze evenimente și produse inovative. Tot optimiștii se enervează mai puțin, se recuperează mai repede din evenimente negative (relații, șomaj, etc), sunt mai fericiți, se bucură de ceea ce au, mănâncă mai corect și fumează mai puțin.

Pe plan empatic, pentru că au speranță într-un viitor mai bun, sunt cei care încurajează pe cei din jur. Sunt oameni sociali, pe care alții îi doresc în jurul lor.

Pesimism raționali (lucruri pro)

Dacă nu exagerează în pesimism, a avea o gândire ce ia în considerare obstacolele ce pot apărea poate fi foarte eficientă. În acest context, o criză de tipul celei a petrolului poate da nașteri ideii unei mașini care să meargă pe curent electric obținut din surse energetice reînnoibile. (În cazul mașinii Tesla, ideea exista deja, dar nimeni nu reușise încă să facă o baterie de ajuns de eficientă.) Tot un pesimist neexagerat are cunoștințe despre viitor, știe lucruri ce pot merge rău și se pregătește pentru ele. Dacă merge la un interviu de job, este atent la ținută, body language-ul intervievatorilor, întrebări capcană.

Pe plan empatic, el poate fi suporterul în familie. De exemplu, pregătește lucrurile de concediu (pașaporturi, medicamente, trusă de cusut, etc). El poate fi balansul în relația cu cheltuielile excesive pe care le-am prezentat în lucrurile contra ale optimismului emoțional.

Cum e mai bine?

Cred că deja știi răspunsul. Pe de o parte nici optimismul emoțional nici pesimismul emoțional nu e bun. Pe de cealaltă parte, optimismul rațional complimentează pesimismul rațional. Ești câștigător dacă le poți îmbina pe cele două, în loc să alegi o soluție extremă.

Ca studiu de caz, am ales tehnica de setare de scopuri al Dr. Gabriele Oettingen.

DROP – tehnica de setare de scopuri

  1. Dorință – aici optimismul te ajută să creezi un scop care are sens și care este provocator, dar și fezabil
  2. Rezultat – îți imaginezi în detaliu cel mai bun rezultat al dorinței tale. Vizualizezi în minte cum arată și cum se simte
  3. Obstacole – pesimismul te ajută să îți imaginezi ce te împiedică să îți îndeplinești scopul. Pot fi gânduri, sentimente, comportamente sau alte tipuri de resurse – bani, timp, networking, etc
  4. Plan – cum vei trece peste obstacole? Planul va arăta așa: dacă obstacol, atunci acțiune.

Un exemplu DROP este:

Dorință: sport în fiecare seară
Rezultat: să fiu mai echilibrat
Obstacole: sunt obosit când termin lucrul
Plan: dacă sunt obosit după lucru la 18:00 atunci voi merge direct la sală în loc să mai trec pe acasă

Recomandări

  • Folosește optimismul rațional pentru speranță, creativitate, calm, socializare
  • Folosește pesimismul rațional pentru anticipare de obstacole, public speaking, investiții financiare
  • Nu te mai numi nici optimist nici pesimist. Ești acum o persoană care își conduce viața eficient, cu o privire de ansamblu mare, care include ambele perspective. Oamenii de tipul acesta nu se definesc prin etichete banale. Acești oameni sunt complecși. Tu ești un om complex!
  • Ține minte întotdeauna vorbele lui John Jay: Speră la ce e mai bun, dar pregătește-te pentru ce e mai rău.
Românii inteligenți spun "Mulțumesc"!

Ca tu să înțelegi viața și să trăiești inteligent și deci fericit/ă ai nevoie de o viziune globală asupra vieții tale, oferite de către psihologia modernă împreună cu filozofia de la începuturile umanității

Aleg să lucrez cu tine dacă:

  • ai încercat psihologii români incompetenți și nu ai obținut rezultatul dorit
  • ți-ai dat seama că colegii/prietenii tăi sunt reduși intelectual, trăiesc ca niște roboți
  • vrei să vezi dacă viața înseamnă mai mult decât job, soț/soție, credit, apartament, mașină

Consilier Psihologic, Profesor de Mindfulness , Soft Skills Trainer, Executive & Team Coach, Leadership and Social + Emotional Intelligence Coach®, Inginer Software


Vreau eBook-ul de 100 de pagini: Eliberarea de depresie


2 gânduri inteligente la “Optimist sau pesimist? Cum e mai bine?

  1. Articolul mi se pare foarte util, deoarece foarte mult timp idea de a fi “optimist” sau “pesimist” ma facea confuza….nu stiam la ce se refera conceptele acestea si maj ales….mereu ma intrebam de ce trebuie sa alegem doar unul si care ar fi problema daca am alege sa fim pozitivi si pesimisti in acelasi timp. Cred ca cel mai important factor care te face un pesimist emotional sau un optimist emotional este educatia, si aici ma refer la ce te invata oamenii din jurul tau despre ideile acestea. Am avut multi profesori care “ne cultivau” optimismul prin expresii de genu “zambeste!”, ” Esti prea tanar ca sa fii trist” , “lucrurile care te intristeaza pe tine sunt atat de neimportante”..cand ma gandesc la asta acum vad doar o lipsa de empatie din partea unor oameni care trebuia sa te educe si mai ales…e o lipsa uriasa de cunostinte in domeniul psihologie, ei nu aveau idee ce inseamna optimism sau pesimism, ei spuneau lucruri auzite la tv sau fel de fel de citate de pe facebook. Am avut si profesori care ne invatau despre pesimism, bineinteles ca intr-un stil barbar, fiind mai mult un abuz mental si verbal care te facea sa te speri de piedicile care iti vor aparea in drum, pideci care erau dranatizate peste masura de catre profesori, devenai mult prea speriat ca sa mai vrei sa faci ceva, iti era mereu teama ca nu te vei descurca si preferai sa nu incepi sau sa abandonezi totul pentru ca ai fost invatat ca e totul dat esecului oricum. La final unei zi de scoala in care treceam prin circuitul complet de profesori “optimisti” si “pesimisti” deveneam confuza, demotivata , trista, nu mai simteam ca vreau sa fac ceva. Mie si altor prieteni de-ai mei mereu ni s-a reporsat la scoala multe lucruri dar niciodata nu ne-a invatat,persoana care spune tot ce ii trecea prin minte, cum sa trecem peste obstacolele intalnite in viata, ei doar ne spuneau ca daca nu suntem de 10 nu avem vreo sansa, ca suntem sortiti esecului….dar. ce zic eu aici…in final “sunt prea tanara sa fiu trista”.
    Pe langa educatie, multi oamenii sunt prea comfortabil ca sa creeze un plan. Prefera sa fie “optimisti”/”pesimisti” emotionali decat sa faca o analiza rationala a investitei pe care urmeaza sa o faca. Am vazut vedete la tv intrebate cum au resuit in cariera si mereu raspunsul era “optimism si credinta” totusi, niciodata nu venea un raspuns concret a ce inseamna optimismul…erau doar o serie de expresii pline de metafore care nu insemnau ceva concret si aplicabil…erau doar niste cuvinte frumoase pentru a impresiona multimea

    1. Pff Petronela, citind textul tau mi-am adus aminte de profesorii „mei” mizerabili, la fel ca cei descrisi de tine.

      Ironic, exact oamenii care ar „trebui” inchisi intr-o inchisoare de nebuni, exact aceea au acces si „educa” copiii.

      Ma intreb cat de lipsiti de inteligenta sunt parintii, daca educatorii/inteligentii/profesorii sunt de calitatea Veoricai Dancila?

      Imi place cum gandesti Petronela, abia astept sa vad ce va urma in viata ta 🙂

      Numai bine,
      Adrian

Doar comentariile inteligente sunt publicate