Care angajați îți distrug compania

Alți români inteligenți ajută pe cei din jur cu un like, share sau comment

Eram la o prezentare în Cluj, unde un manager al unei companii gigante de software locale își împărtășea povestea proiectului său.

Printre multe alte lucruri banale, care există de buni ani în străinătate iar localnicii cred că ei le inventează, a spus ceva ce mi-a atras atenția și care am experimentat la prima mână în companiile în care am lucrat, ceva ce sunt sigur că ți s-a întâmplat și ție.

Decizia

Ce spunea el suna astfel: „Am ales tehnologia X pentru a implementa proiectul. Chiar dacă unii au încercat să-mi arate contrarul, eu am ținut cu dinții de decizia mea. După un an, mi-am dat și eu în sfârșit seama că era o decizie greșită, o obsesie.”

Ce mi se părea foarte straniu era zâmbetul larg pe față ce îl purta în timp ce recunoștea aceste lucruri. Cred că nu era conștient de consecințele atitudinii sale.

Banii

În primul rând, ce este deosebit de clar este că compania a pierdut o grămadă de bani. Să investești resurse – cred că un an a durat decizia/obsesia incorectă –  în tehnologia greșită, să arunci rezultatele, iar apoi să o iei de la capăt costă enorm de mulți bani.

Motivarea

În al doilea rând, odată cu aruncarea la gunoi a unui an de muncă, ce crezi că se întâmplă cu motivarea angajaților?  Au stat peste program, și-au „abandonat” copii și familiile, iar acum își dau seama că totul a fost o farsă a unui manager.

Concedierea

Nu este vorba despre concedierea managerului. Dimpotrivă.

Imaginează-ți scenariul când în acest an de greșeală obsesivă, a venit în echipă un angajat nou. După câtva timp, angajatul și-a dat seama că managerul a făcut o greșeală dezastruoasă care va costa compania o grămadă de bani.

Ce face el? Ca om de bună credință, încearcă să ia contact cu managerul, să îi explice că tehnologia X este o greșeală.

Ce crezi că răspunde managerul? Crezi că acceptă punctul de vedere al noului angajat? Sau îl ia peste picior, poate chiar îl amenință. Dacă vede că angajatul insistă, crezi că managerul încearcă să îl bârfească, să îl facă de rușine în fața echipei pentru incompetență, iar mai apoi să îl concedieze?

Consecințe

În scenariul real din Cluj, câți bani a pierdut compania din cauza managerului?

Câți angajați a demotivat?

Și mai ales, câți noi angajați care nu erau de acord cu el a concediat?

Dar despre asta nu a vorbit. Ironic, tot el a ieșit câștigător. Firma îl felicita că a dus proiectul la sfârșit – neconsiderând gravele daune.

Meritocrație

Se bazează IT-ul pe meritocrație? Sper ca din poveștile mele despre IT îți faci o privire apropriată de realitate ca să poți să răspunzi cât mai corect la această întrebare.

Comunicarea

Revenind la intenția articolului, vreau să îți vorbesc despre comunicarea bottom-up, care arată ca în figura de mai jos.

Vreau să îți spun de ce informația nu ajunge la CEO, și cine conduce de fapt compania.

Juniorii

Un punct vulnerabil în comunicarea din companie este că juniorii sunt ignorați. Un manager sau team-lead știe – în mod magic – ce tehnologii să folosească (vezi exemplul din articol), cum lucrurile „trebuiesc” făcute.

Filtrarea

Informația ce ajunge la CEO este puternic filtrată de către gradele inferioare, ceea ce este normal, pentru că CEO-ul nu are resursele necesare pentru a se implica în viața (personală și profesională) a tuturor angajaților. Partea negativă este că managerul filtrează informația după inteligența și după interesele sale. Dacă un junior l-a enervat, îl va bârfi unui superior, cu siguranță nu îl va lăuda pentru ideile inovative.

Neimplicarea

Managerul uită, sau pur și simplu nu îi place de un angajat. Oricâte idei bune ar aduce angajatul, dacă se lovește de un manager care nu își înțelege rolul, ideile sale nu vor ajunge să fie implementate, sau măcar discutate. În timp, angajatul se simte ignorat și nu se mai implică.

Greșeala

Un manager este o persoană cu experiență, care „nu greșește”. De aceea micile greșeli ale angajaților sunt pedepsite puternic, pentru a face un exemplu pentru ceilalți.

Distorsionarea

În povestea noastră din Cluj, când un angajat nou și competent s-a dus să ceară schimbarea tehnologiei, crezi că managerul i-a recunoscut inteligența și curajul? Sau a trimis mai sus, la CEO, credința că angajatul cel nou este arogant, că încearcă să treacă peste cutumele organizaționale?

Interesul

Aș vrea să ții minte o idee importantă: este în interesul managerilor să-și păstreze locul de muncă care le aduce banii. De asemenea, este în interesul lor să își păstreze statutul, puterea. De aceea, orice persoană care este percepută ca o amenințare la banii și statutul său va deveni instant un inamic care trebuie dat la o parte prin orice mijloace.

Cine e de vină?

În cazul întâmplării din gigantul software din Cluj, pe cine ai da vina? Cine este de vină pentru sumele grele de bani aruncate pe geam, timpul irosit al echipelor, de motivarea și posibila concediere a angajaților inovativi pe care managerul îi consideră o amenințare?

Ai putea răspunde ușor: managerul! Dar asta nu explică lucrurile și nu ne ajută să creăm o schimbare în bine.

Blocarea emoțională

Un mult mai bun răspuns este explicația a ce se întâmplă în capul acelui manager. Faptul că a făcut o decizie, alegerea unei tehnologii, iar apoi a devenit obsesiv și protectiv cu ea. Sună a ceva cunoscut? Poate sună a fanatism?

Iată deci, că pierderile gigante într-o companie nu sunt cauzate de evenimente exterioare sau ce competiție, ci sunt declanșate intern, ironic de către cei care ar trebui să ridice compania, nu să o îngroape.

Ce poți face

Dacă nu îți permiți să arunci banii pe geam ca și gigantul software din Cluj, atunci în primul rând ai nevoie să realizezi importanța emoțiilor. Dintr-un motiv sinistru și încă neclar pentru mine, în România în IT există o ură față de emoții și educația emoțională. Sunt sigur că dacă îți întrebi colegii, nici unul nu îți va putea explică relația emoții – gânduri. Dacă vrei să înțelegi rolul lor esențial în business, atunci citește aici.

În al doilea rând, train-uiește-ți angajații. Venim toți dintr-o societate în care știința psihologiei este disprețuită – ironic, ea e singura care ne face oameni mai compasionați, mai empatici.

Da, emoțiile pot fi înțelese și administrate, chiar și cel mai fanatic manager se poate înmuia în urma unui training de calitate.

Am scris aici despre cum aduci și ții în companie angajați de valoare, și despre avantajele înțelegerii psihologiei în IT.

Pe scurt

În IT, companiile pierd o grămadă de bani, timp și motivație din cauza managerilor. Cei mai fanatici și răuvoitori dintre ei îi concediază sau le pun bețe în roate angajaților capabili. Prin training se reduce viziunea îngustă a managerilor, și se pot crea punți de compasiune și empatie între colegi, rezultând în relații interumane de calitate și încurajarea inovației.

Îți doresc să ai parte doar de manageri train-uiți psihologic!

Alți români inteligenți ajută pe cei din jur cu un like, share sau comment

Singurul coach din România cu educație și experiență de 10 ani în străinătate te ajută să ieși din burnout și depresie!

Cel mai important lucru al meu este ca tu să nu suferi ca mine.

Am trecut prin depresie de câțiva ani și multe alte lucruri grele. Am citit mai multă psihologie și filozofie decât orice persoană pe care o cunosc. Am călătorit prin lume și am găsit că există și oameni fericiți. Iar fericirea ți-o aduc și ție, prin educație.

Soft Skills Trainer, Executive & Team Coach, Inginer Software



4 gânduri la “Care angajați îți distrug compania

  1. Legat de articolul „Care angajați îți distrug compania”…
    In cazul companiilor private, incompetenta managerului se reflecta in profitul patronului si pana la urma e treaba lui daca ii convine sa piarda bani.
    Mai dureros e in cazul „companiilor” de stat unde incompetenta „managerilor” e aproape generalizata sau chiar „institutionalizata”. Aici sunt la mare cautare incompetentii si obedientii, care nu promoveaza meritocratia ci lingusatoria, incompetenta si prostia (ca sa nu fie cumva subalternii mai buni ca ei). Pe astia ii intereseaza doar „profitul” lor! …astfel ca e vai de cei 18000000!!!
    Astazi a fost uns un nou „set de manageri”, care la randul lor ung noi „manageri”, care la randul lor ….

    … comparatia cu IT-ul nu mi se pare fericita. Domeniul IT cred ca e ultimul loc din lume unde ar putea sa-si gaseasca cuib incompetenta, rigiditatea in gandire.

    VA multumesc pentru tot ceea ce faceti!

    1. De acord Catalin cu managerii la stat, dar nu cu asta ma ocup eu.

      Daca arunci o privire, vei observa ca domeniul meu este psihologia, si cateodata psihologia din IT – privat.

      Comparatia cu ITul este cat se poate de oportuna. Cred ca faci confuzie intre ceva abstract, ITul, si ceva viu, psihologia mioritica. Crezi ca programatorii sau managerii au trait intr-o alta realitate decat saracia si coruptia in care ai trait si tu? Crezi a sunt mai competenti sau… educati psihologic decat tine? De catre cine?

      Exemple cu incompetenta in IT curg in articolele mele, precum si in povestile horror ce mi le spun antreprenorii: tineri ce nu stiu scrie un email, care nu pot avea o relatie cu clientii, care ditrug echipa prin aroganta lor. Si care ajung manageri.

      Cu mult drag Catalin!

  2. Si pe mine managerul m-a dat afara pentru ca eram o amenintare la adresa functiei sale. CEO-ul crede managerul neconditionat pentru ca l-a numit manager. Noi angajatii nu avem nici o sansa. Cred ca doar daca da faliment compania va fi concediat si acel manager. In Romania sunt angajate in functii de conducere persoane care sunt bune ca specialisti, dar slabe ca manageri. Din pacate, managerii barbati sunt cei mai daunatori, pentru ca ei lupta pentru statut si bani si considera ca au 0 obligatii si o infinitate de drepturi. Nu se preocupa sa creasca angajatii, nici macar ca specialisti. Iar daca acei manageri nu isi pot administra nici viata proprie e si mai rau; ma refer la persoane nascute in orase mari care au crescut cu parintii pana la varste inaintate si nu stiu cum sa se descurce singuri si acum nu stiu nici sa plateasca o factura, pentru ca de asta se ocupa sotia.

Gândurile inteligente sunt publicate, atacurile la persona nu