Trimite și prietenilor tăi articolul!

Toți clienți mei, 100% dintre ei, vin cu o problemă mai mult sau mai puțin vizibilă, perfecționismul.

Ce este acest lucru magic, perfecționismul? Și bineînțeles, înainte de a răspunde la întrebare, se mai ridica una: de unde vine perfecționismul?

„Casa trebuie să fie curată, nu vreau să fii ca restul lumii”

„Ti-am pus la dispoziție tot ce nu am avut eu, tot ce trebuie tu să faci este să înveți”

„Te îmbraci ca un cerșetor, trebuie să te îmbraci frumos”

„Nu ți se potrivește modul de exprimare, trebuie să vorbești ca o domnișoară”

Recunoști expresiile? De unde provin ele?

Credințe puternice

De acasă pornește acest obicei bolnav, dar nu de la televizor, ci din gura eternului Zeu mamă, sau a părintelui dominat.

Ce se întâmplă în capul părinților este că ei se identifică cu propriile lor gânduri și emoții – chiar cred tot ceea ce le trece prin cap. Asta înseamnă că nu se îndoiesc nici măcar o secundă de claritatea și adevărul acestor procese.

Neavând îndoiala că ar putea greși (doar și ei au fost crescuți la rândul lor de către părinți perfecționiști), își formează credințe puternice, echivalentul a ce se numește fanatism.

Exemplul clasic sunt vaccinurile: care mamă tânără româncă nu este expertă în vaccinuri?!

Dar vaccinurile sunt lucruri faimoase care au explodat la televizor. Aceste credințe puternice sunt legate de orice lucru oricât de mic: de îmbrăcămintea ta, de notele tale, de comportamentul tău, de orice legat de tine.

În paroxismul nebuniei, Zeul mamă știe mai bine decât tine dacă ți-e frig sau nu!

După chipul și asemănarea

Ce spun de fapt toate aceste expresii: „trebuie să înveți.. (altfel)”, „trebuie să te îmbraci… (altfel)”, „trebuie să te comporți… (altfel)”?

Ele spun de fapt: „trebuie să faci ca mine”. Și de ce „trebuie să faci ca mine”? Pentru că

„trebuie să fii ca mine”!

Înțelegi acum ce se întâmplă în capul mamelor sau a părintelui dominant?

Niciodată îndeajuns de bun/ă

Dar abuzul părinților nu se termină când scapi de casa părintească. El continuă: „trebuie să faci bani”. „Ești bătrână deja, trebuie să te căsătorești”. „Când îmi faci nepoți?”. „Ar trebui să vă luați un apartament mai mare”. „Ti-am spus eu că nu trebuia să te căsătorești cu el/ea”.

Nu vei fi niciodată îndeajuns de bun/ă pentru părintele român.

Partea deosebit de negativă este că tu nu ești conștient/ă de abuzul acesta și de consecințele pe care le are asupra ta.

Respectul de sine

Respectul de sine – poți să îl arunci pe geam. După ce ai fost terorizat/ă 18 ani, vei încerca conștient sau inconștient să le câștigi mândria și aprobarea părinților.

Muncești să faci banii pe care îi vrea mama. Dar nu mai ai timp să faci copii pe care îi vrea mama. Ai făcut copiii, dar nu cu bărbatul pe care îl voia mama. Îți educi copiii, dar nu cum știe mama – care evident, „știe mai bine cum trebuie”.

Stresul, depresia și anxietatea

Alege una dintre cele trei. De fapt, alagele pe toate trei, pentru că suferi de toate. Ești cicălit/ă nonstop de părintele dominant, „nu știi să faci nimic”. Îi auzi vocea și când nu este alături de tine.

Ți-e frică să îi mai răspunzi la telefon, știi că oricând are un lucru pentru care să îți atragă atenția, să te critice. „Nu faci bine, nu faci cum trebuie”. Care, așa cum am scris mai sus, se traduce „Nu faci bine, nu faci ca mine. Nu ești ca mine!”.

Îți tăie cheful de viață. Câte activități noi vrei să încerci și mama este acolo ca să îți spună: „nu va merge, nu vei reuși”. „Nu încerca să îți faci o afacere pe cont propriu, eu am încercat și nu am reușit, iar tu deci, vei eșua”.

Delegarea

Dacă ai lucrat la viața ta, atunci sigur ai întâlnit șeful care îți suflă în ceafă, care nu are încredere în tine, care te urmărește, și te judecă nonstop.

Ce fel de mamă crezi că a avut el?

De ce îți suflă în ceafă, de ce nu are încredere în tine, de ce te critică mereu?

Pentru că șeful știe mai bine ce trebuie!

Si bineînțeles

Pentru că nu faci ca el! Pentru că nu ești ca el! După chipul și asemănarea sa.

Fără să îți dai seama, devii și tu ca mama și ca șeful. Ceea ce ne aduce la următorul punct.

Relații

Perfecționismul nu este un lucru care se evaporă, ci o maladie care se răspândește. Pe care tu o răspândești.

Te-ai trezit reproșându-i partenerului că nu face „ca tine” curățenie, că nu are grijă de copii „ca tine”, că nu gestionează banii „ca tine”?

Ei bine, tocmai ai adus boala în noua ta familie.

Iar copiii sunt ținta preferată, ei trăiesc în frică de autoritatea zeilor. Ei vor face ca tine, chiar dacă vor trăi în depresie și anxietate.

Ura

Dar mai târziu, la 30 de ani, când copii se vor educa, își vor da seama de cauza relațiilor lor praf, de ce nu au satisfacția vieții oricât ar aduna, de ce nu sunt fericiți cu ei înșiși.

Și atunci urmează Trezirea. Trezirea împreună cu o emoție puternică.

Ce emoție ai față de oamenii care ți-au distrus viața în copilărie, adolescență, tinerețe, maturitate, și până mori? Plus că distrug (direct sau indirect) și fericirea și pacea partenerului tău de viață și a copiilor tăi.

Pe scurt

În societatea săracă și coruptă din România oamenii cred că perfecționismul este un lucru bun, cu care chiar se laudă. Dacă ar fi avut minimul de educație, ar fi învățat că, de fapt, perfecționismul unul dintre cele mai rele lucruri pe care le poți face, atât ție cât și copiilor tăi. Drama, teroarea, frica și depresia ce derivă din această boală se răsfrânge generații după generații asupra unor oameni care încep viața inocenți, iar apoi ajung abuzatori ca și părinții lor.

La sfârșit, toată lumea pierde.

Îți doresc să nu fii „după chipul și asemănarea” părinților tăi, să cauți consiliere când (nu dacă) vei conștientiza trauma părintească, pentru a avea acces măcar de aici înainte la o viață fericită!

 

STOP ANXIETATE

Dacă suferi din cauza doamnei Anxietăți, ai șansa să te eliberezi în doar 20 de zile. Pentru asta, accesează programul anti-anxietate oferit de către STOP ANXIETATE. Îți doresc mult succes!

Trimite și prietenilor tăi articolul!

Când a apărut anxietatea și depresia prima oară în viața mea, am luat-o razna. Simțeam frică de lumină, dar și de întuneric. Simțeam frică de zgomote puternice, dar și de liniște. Simțeam frică să stau singur, dar și să ies în lume. Credeam că înnebunesc!
Mai rău, din cauza atacurilor de panică am ajuns să nu mai am încredere în mine, să nu mai ies din casă, să mă izolez.
După aproape de jumătate de an în această situație, am decis că singura soluție de a scăpa de suferință este... sinuciderea.
10 ani mai tărziu, sunt perfect sănătos, fericit, și ajut oameni să iasă din anxietate și depresie. Ce s-a întâmplat, cum s-a întâmplat, este o poveste și mai lungă, pe care o vei trăi și tu la rândul tău, odată ce te hotărăști să spui stop suferinței tale.
Când simți că nu mai poți, și explodezi de teroare și supărare, atunci fă-ți loc pentru 20 de training online, în care nu numai că vei reveni la starea anterioară psihologică, ci îți vei crea o nouă viață, o viață în care tu ești în control, în care tu ai puterea, și încredere în tine și nu îți pasă de ce spun ceilalți.
Ridică mâna și spune: vreau să termin cu anxietatea și depresia, în 20 de zile! Acum!

Stop anxietate și depresie!

Consilier Psihologic, Profesor de Mindfulness , Soft Skills Trainer, Executive & Team Coach, Leadership and Social + Emotional Intelligence Coach®, Inginer Software

Vreau eBook-ul de 100 de pagini: Eliberarea de depresie


8 gânduri inteligente la “Sunt perfecționist/ă – ce înseamnă și ce risc

  1. Adrian, mulţumesc mult pentru pentru articol. Cea mai profundă analiza problemei. Sunt căsătorita cu perfecţionist.

    1. Cu drag Oxana 🙂 Se poate rezolva, daca alege EL sa inteleaga problema, si sa caute oameni care sa il ajute sa iasa din situatia asta ce ii dauneaza lui, si mai ales tie si (viitorilor) copii ai vostri. Mult succes iti doresc!

  2. Oooo da! TREZIREA a fost brutala, dar benefica. Stii cum sunt pozele alea cu before&after la alcoolici care s-au lasat de baut. Asa poti sa imi faci si mie poze before&after de cand am inceput sa ma las de perfectionism :)))

    1. Ma tot gandesc la “TREZIREA a fost brutala, dar benefica”. Cred ca noi consideram “brutala” pentru ca suntem atat de obisnuiti sa fim mintiti, incat realitate pare dura, rea, etc. Ironic, minciuna este cea care ne aduce suferinta, nu adevarul.

      Ma bucur ca ai renuntat la sinistra indoctrinare, si banuesc ca viata ta e mult mai frumoasa si fericita acum 🙂

      Iti doresc mult succes!
      Adrian

  3. M-am regăsit atât de bine în poziția victimei din textul tău, încât aproape ca am plâns. Deși am trecut prin conștientizarea acestor lucruri de ceva vreme, încă sunt bântuit de efectele lor. Sa citesc articolul tău în niște clipe întunecate m-a făcut sa îmi amintesc de drumul meu spre a ma face bine, și sa ies din pasa proastă, de moment. Îți mulțumesc ?

    1. Foarte tare Radu, rar – if ever – aud barbati care pot sa fie atat de deschisi ca tine 🙂

      Iti doresc mult succes in calatoria ta catreeliberare si fericire!
      Adrian

  4. Interesant punct de vedere, și da, are logică! Multă baftă în continuare, numai bine! ???

Comentariile sunt închise.