IT-st cu 15 ani experiență, fără loc de muncă în Cluj

Alți români inteligenți ajută pe cei din jur cu un like, share sau comment

Acum un an m-am mutat în Cluj în scopul de a-mi continua cariera de trainer/educator, după o emigrare de zece ani în civilizație.

Când am dat fața cu prețurile și chiriile fanteziste din metropola ardelenească, m-am panicat și am căutat un loc de muncă în IT.

Profil

Dacă nu ai citit pagina mea de Linkedin, atunci îți spun pe scurt: am studiat la master în Software Engineering la Universitatea din Viena – instituție de prestigiu mondial.

Am lucrat în multe companii, pe multe domenii, de la începuturi de tehnologii chiar – mobile, AR. Am evoluat continuu, iar printre companiile cele mai mari la care am contribuit este o firmă din Fortune 500 precum și una ce creează software pentru o faimoasă bancă de pe Wall Street.

Am lucrat pentru clienți care au devenit giganți, pe care îi observ cu zâmbetul pe buze că au intrat și în România: „încă un client pentru care am lucrat a apărut și «aici»”.

CV-ul meu conține șase pagini, și îmi aduc aminte cu drag de numărul mare de proiecte și situații întâlnite.

Am lucrat pentru leaderi de piață atât ca business cât și ca inovație. Am întâlnit oameni fascinanți, o cultură care e greu – poate chiar imposibil – de descris pentru cei rămăși acasă, inclusiv prietenilor mei.

Îți place ce citești? Ai vrea să ai o astfel de viață, plină de călătorii, oameni superbi, proiecte gigante în care tu contezi?

Cluj

Fast-forward către zilele noastre (acum un an), durerea acomodării la o societate pe care nu o înțelegeam, la un oraș poluat din multe puncte de vedere, plin de oameni stresați, grăbiți, și multe alte lipsuri.

Subliniez magia chiriilor din Cluj care le-au depășit pe cele din București, pentru că nu au nici o acoperire în realitate, pur și simplu sunt scoase din celebrul joben. La negru dacă se poate.

Am decis să îmi găsesc un job, să scap de teroarea prețurilor. Mă gândeam că îmi va fi ușor, foarte ușor. Mă gândeam că probabil vor curge ofertele când îmi voi scoate CV-ul de la praf.

HR-ista sexy

La un interviu Skype pentru un post, sunt surprins de o tânără de 20 de ani, de o atractivitate sexuală debordantă. A fost prima oară în viața mea când am întâlnit o bombă sexuală post-adolescentă care mă evalua. Eu aveam 35 de ani pe atunci.

Mai văzusem în Cluj și Oradea tinere HR-iste de 20+ ani, dar niciodată păpuși sexuale.

Trece interviul, evident nu știe despre ce vorbește, dar o ignor. Credeam că este doar o formalitate.

De fapt, îmi vine răspunsul curând:

Nu te angajăm pentru că am simțit că nu ești îndeajuns de entuziasmat de uneltele noastre.

Am rămas blocat. În primul rând cine mi-a pus diagnosticul de „neentuziasmat îndeajuns”? Apoi, ce înseamnă „îndeajuns”? Care este scala? Cum exact se manifestă un om entuziasmat îndeajuns?

Mă gândesc și acum, dacă bomba sexy mi-a făcut profilul psihologic, și a hotărât ea singură, după capul ei de 20 de ani, că inginerul acesta de 35 de ani nu sare îndeajuns de mult de pe scaun că are onoarea să vorbească cu ea – despre companie.

Sau poate a înregistrat convorbirea – nu m-a anunțat – și a hotărât împreună cu psihologii magicieni ai firmei, adică programatorii deveniți manageri? Dar asta ar fi ilegal – partea cu înregistrarea convorbirii fără a declara aceasta în prealabil.

Managerul cu experiență

Un portret hilar pe care l-am întâlnit este cel al managerului „cu experiență”. La interviu apare el, semeț, arogant – managerul care se prezintă cu 5-10 ani experiență în IT.

Îi răspund cu seninătate că eu am iubit IT-ul și că lucrez în domeniu de 15 ani. Instant îi cade fața.

De ce?

Imaginează-ți cele două persoane: managerul român cu 5-10 ani de experiența în România, făcând software offshore, și vine cineva cu 15 ani de experiență în civilizație, la firme serioase, făcând software de top mondial.

Această persoană nouă și competentă va aduce cerințe noi și schimbări pozitive – pe principiul „vreau o țară ca afara” – „vreau o companie ca afara”.

Ai preferasă lucrezi pentru persoana nouă competentă, care aduce know-how-ul din străinătate, sau să continuii cu programatorul român devenit manager?

Nu e greu de înțeles răspunsul, iar acest scenariu este unul cât se poate de posibil.

La fel, acest scenariu este derulat și de către manager, iar rezultatul urmează:

este în interesul managerului să nu angajeze o persoană mai competentă decât el.

Pentru că altfel și-ar pierde poziția. Nu e grea de înțeles psihologia.

Am descris mai detaliat în articolul Care angajați îți distrug compania un alt exemplu.

Telefonul fără fir. Fără fără

Am ajuns să fiu evaluat și de către firme ce nu aveau bombe sexy de 20 de ani ghicitoare în emoții, nici manageri „experți”. Am întâlnit chiar și oameni competenți și incompetenți în aceeași firmă, în procesul de angajare.

La câteva firme, unii oameni erau chiar entuziasmați „pe bune”. Sau așa păreau.

„Ne place de tine, hai să ne întâlnim marți să continuam” spuneau ei.

„La ce oră?” – întreb eu.

„…” – ei.

La o mulțime de interviuri de joburi, și nu numai, am întâlnit scenariul în care ei, ei îmi cereau să ne întâlnim, iar apoi nu mai răspundeau la email, sau nici măcar pe Linkedin.

Am rămas șocat că oameni de 30, 40 de ani nu au educația de a răspunde la email sau pe chat.

Nu e vorba de uitare, s-a întâmplat de multe ori, inclusiv de-a lungul timpului petrecut apoi în țară.

Sute de mii de euro

Un calcul rapid: să zicem că un salariu în Cluj ar fi undeva la 2500 de euro * 10 luni = 25,000 de mii de euro. Să spunem că firma câștigă un venit după închirierea IT-stului,  de 2500 * 10 * 3 = 75,000 de mii de euro.

Dacă IT-stul are un rol mai mare decât programator, sau dacă IT-stul vine de „afară”, are șanse să aducă îmbunătățiri sau inovație în companie, iar asta înseamnă venituri de sute de mii de euro.

Toți acești bani i-am pierdut atât eu, cât și compania, din cauza unei bombe sexuale de 20 de ani, ghicitoare în emoții de inginer la 35 de ani.

HR-ista probabil chiar va câștiga încă 100 de euro bonus la salariu pentru că „si-a făcut treaba”.

Între timp firma a pierdut după ea cu siguranță zeci de mii de euro pe an, sau posibil sute de mii de euro.

Declarație versus Acțiune

Apar la televizor o grămadă de multi-milionari care se plâng că nu există îndeajuns IT-ști, că e o criză. Aceasta este partea declarativă.

Partea de acțiune însă, e diferită. Ei angajează bombe sexuale incompetente, precum și manageri aroganți.

Oricând, au posibilitatea de a train-ui acești oameni, de a-i transforma din ghicitori de emoții, și fricoși pasivi-agresivi, în ființe umane.

Atât timp cât interfața ta, ca companie, cu potențiali oameni de valoare este o bombă sexy de 20 de ani sau managerul arogant, nu vei atrage parte de oameni de calitate.

Pe lângă că oamenii de calitate nu au șansa să între în compania ta, să ai oameni ne-train-uiți este și motivul pentru care oamenii competenți îți părăsesc compania.

Vezi mai multe în articolul Oamenii părăsesc managerii, nu companiile, care este în top 3 cele mai citite articole de pe situl meu.

Cafeaua

Pe lângă timpul și banii pierduți, pe lângă aceste sinistre personaje din mediul IT clujean, ce m-a uimit cel mai tare, a fost faptul că nimeni nu m-a invitat la o… cafea.

Pe principiul: „am auzit de tine că ai stat 10 ani în civilizație, ce lucruri faine ai învățat, care să ne schimbe viața în mai bine aici?”.

Nici măcar o persoană.

„Ți-am citit CV-ul, tu cum ai face X”?

„Am fost impresionat de experiența ta, ce părere ai despre Y?”

„Ce businessuri merg bine în străinătate, ce putem aduce și în România?”

Întrebări nedresate.

De fapt, probabil ai bănuit, am întâlnit situația inversă: „ce bă, vii tu să ne înveți pe noi?!”

Mai târziu am înțeles că sub această atitudine agresivă, se află imposibilitatea lor de a învăța. Da, pur și simplu ei nu au capacitatea mentală de a învață lucruri noi, iar atunci devin agresivi pentru a distrage atenția și a a-și acoperi incompetența.

Vei observa acest lucru și în comentariile de la articol, pe Facebook.

Pe scurt

Îmi place aventura, dar în IT-ul clujean nu a fost o plăcere. Avalanșa de bombe sexuale și manageri aroganți mi-a arătat încă o față urâtă a României. Milionarii se plâng la televizor că nu au forță de muncă, când oameni calificați nu pot să între în companie din cauza angajaților incompetenți. De asemenea, oamenii competenți părăsesc aceste companii.

Îți doresc să te gândești de două ori înainte să intri în acest mediu grav bolnav.

Continuarea

Ce s-a întâmplat după acest articol, care a fost feedbackul, poți citi în articolul ce a urmat: Câtă putere are o HR-istă.

Update – comentarii adunate de pe diversele grupuri de IT

O heuristică ușoară după care îți dai seama dacă este un comentariu care aduce valoare, sau este doar un atac la persoană, este lungimea textului.

 

Popa

Te-ai gândit ca poate problema e la tine?

Nicu

Omule, ai o problemă gravă de atitudine. În articolul ăsta ai explicat exact de ce nu ești „angajabil”.

Tudor

Fara nici o suparare, cred ca suferi de iluzia grandorii.

 

Ciprian

Subscriu. In tot timpul asta, Romania se plange de exodul fortei de munca, fie ca e calificata sau nu, dar in momentul in care cineva se intoarce in tara cu o baza vasta de cunostinte adunate de prin alte tari, atitudinea conationalilor e mai degraba „ia incepe tu de la zero, ca nu esti mai presus cu studiile tale”. Romania nu are mijloacele necesare de a reintegra diaspora. Nu le va avea niciodata, din cauza celor care n-au plecat din tara sa vada cum e.

Irinel

Este trist si ai cam pus punctul pe i. Din pacate, este vina strict a celor care se plang la televizor ca angajeaza non-valori pe pozitii de management. Probabil au facut-o cu mult timp in urma si le este jena sa inlocuiasca aceste persoane in momentul in care acestea sunt depasite si le este frica sa angajeze oameni mai buni ca ei. Totusi, frica asta nu este intalnita numai la noi. Se practica si in alte tari si am avut ocazia sa lucrez cu unele companii importante care aveau angajati ce tot timpul puneau bete in roate inovarii (tehnologice sau de proces). Din pacate, cei care se plang nu au timp sa-ti citeasca articolele si uite asa batem pasul pe loc si nu ne dezvoltam. Poate e cazul sa nu mai cauti sa te pui in slujba altora ci sa cauti sa ai pe altii in slujba ta. Experienta si contactele avute in cei 15 ani te pot ajuta foarte mult. Give it a try and learn how to fast fail 😉

 

Florian

„ce bă, vii tu să ne înveți pe noi?! … ” mie mi-ar placea un manager sau coleg de la care sa am ce invata (fie direct in IT sau in afara IT’ului) […] Ai atins cateva dintre problemele generale ale unui IT’ist (indif de domeniu) cand se loveste de segmentul HR (sau mai rar de tehnic)

Continua cu treaba asta minunata ..se pare ca si iti place si sigur e si utila!

Cornelia

Oamenii valorosi sunt rari, iar la momentul actual – ei pot prezenta nu un plus ci un real pericol – asa cum bine ai subliniat – venint cu cunostinte noi si implicit schimbari. Contrar anunturilor din media cum ca se cauta IT-isti… minti briliante… samd.; realitatea e ca se cauta candidati care sa fie platiti slab- si atunci rezultatul va fi pe masura; eventul sa nu puna in pericol pozitia celui ce intervieveaza 🙂

Pe de alta parte sunt multi absolventi – nu neg abilitatile lor – dar care vor sa sara direct in pozitii de management! Cumva… „esti prost daca nu esti manager” – si cine mai lucra ?!

Expertii sunt prea focusati in rezolvarea problemelor tehnice si de multe ori – catalogati incorect de catre „o bomba sexy” 🙂

Felicitari pentru articol si multumim pentru impartasirea experientei!

Mariana

– am gasit/intalnit aceasta situatie in urma cu cativa ani in Bucuresti. In fond, marea masa a celor care vor salariu gras emigreaza spre punctele de interes.

– fac parte din acea masa de oameni pe care multe „corporatii” o scot in fata pentru a dovedi cat de „nediscriminatori” sunt la interviuri, desi, in fond, discriminarea e mai mult decat vizibila – femeie, peste 40 ani

– cand m-am plictisit sa caut de munca si sa imi gasesc vina inchipuita doar mie, am inceput sa realizez ca de cele mai multe ori aveam in fata tampiti and it’s not worth the pain

– am compania mea acum, fix pe ceea ce imi doream sa fac. lucrez cu un tip, part time, in regim de colaborare. fostii colegi ma invidiaza (stii tu, cei care dadeau feedback negativ astfel incat promovarii sa ii lipseasca acea sutime de mers inainte), fostii manageri imi cer sfatul (sic!) si le dovedesc cat de limitati sunt.

– inca sunt sunata/chemata la interviuri unde este clar directia de angajare dar realizez cand sunt doar masa de manevra pentru HR. uneori rad, uneori imi e mila, uneori imi e rusine de rusinea lor…

– imi e bine pe cont propriu, am respectul clientilor si ma simt senzational pentru ca fac ceea ce imi doresc si ceea ce toti ceilalti au luat in deradere.

#femeie #over40 #securitatecibernetica #VIP #cybersecurity 🙂

Mihai

Din păcate piața a început sa se obișnuiască cu atâta bine. Firmele își fura oamenii între ele, vrajindu-i cu tehnologii cu nume fancy și salarii nesimțite. Cu cât te plimbi mai mult, cu atât iti creste salariul mai mult și ai un CV mai bogat… Nu?

Când colo vezi ca omul a lucrat cu 100 de tehnologii, 5 minute fiecare. Habar nu are de principii și ce înseamnă să faci o treaba de calitate. Sport după ureche… Dar nah, cât timp clienții plătesc, ce mai contează?

Și din păcate tot noua ni se va întoarce treaba asta. Avem o piață tot mai scumpa, extrem de diluata când vine vorba de knowledge, unde mai mult practicam prostituția intelectuala.

Aștept cu sinceritate implozia acestui sistem din care fac și eu parte. De ce? Pentru ca în momentul acela se va tria piața frumos și vor rămâne doar cei care practica aceasta meserie cu pasiune și fac o treaba de calitate.

Sper doar sa nu ma tâmpesc și eu pana atunci…

Alți români inteligenți ajută pe cei din jur cu un like, share sau comment

Singurul coach din România cu educație și experiență de 10 ani în străinătate te ajută să ieși din burnout și depresie!

Cel mai important lucru al meu este ca tu să nu suferi ca mine.

Am trecut prin depresie de câțiva ani și multe alte lucruri grele. Am citit mai multă psihologie și filozofie decât orice persoană pe care o cunosc. Am călătorit prin lume și am găsit că există și oameni fericiți. Iar fericirea ți-o aduc și ție, prin educație.

Soft Skills Trainer, Executive & Team Coach, Inginer Software


Vreau eBook-ul de 100 de pagini: Eliberarea de depresie


36 gânduri la “IT-st cu 15 ani experiență, fără loc de muncă în Cluj

  1. am observat asta ca fiind o tendinta in mediul tehnic cel putin, pe unde m-am invartit. da bine la cv sa ai experienta si sa fi facut chestii, dar cam toata lumea isi imagineaza ca atunci cand angajeaza pe cineva, isi cumpara un utilaj, si doamne feri sa ai pretentii.

  2. Cu cat aduni mai multa experienta la CV, cu atat devi mai neangajabil pe aici. Pentru ca standardele tale sunt cele corecte, insa prea sus pentru “industria IT” din Romania, acest “drive” al economiei. Am vazut persoane vandute ca “software engineer”, limitate la margin-top: 3px.

  3. Adrian,nu sunt eu chiar din domeniu dar din articolele tale citite se pare ca oamenilor nu le convin cand au de.a face cu o persoană asertivă ca tine.Adevarul absolut nu.l detine nimeni,in schimb cand vrei sa arăti ce poti prin actiune,asertivitate și curajul aduceri de nou ,productivitate in companii,asa cum ai vrut tu,secunda doi esti etichetat,uneori blamat si asta din teama lor de schimbare,lipsa spiritului de echipă,pierderea “scaunului”si multe altele.Imi plac articolele tale,inclusiv punctul pe “i”.Felicitari!

  4. Cred ca poti sa gasesti si o firma care sa iti aprecieze experienta. Nu stiu piata din cluj dar in bucurestk sigur ai gasi ceva convenabil

    1. multumesc Marius. eu stiu bucurestiul de acum 15 ani, si nu imi placea de loc – rautatea oamenilor in primul rand. am auzit ca lucrurie s-au schimbat, ca clujul este acum, de fapt, cum era bucurestiul acum 15 ani.

      1. Am fost in cluj acum 2 ani. Mama a facut facultatea acolo si imi povestea despre acest oras ca si cum ar fi fost in alta tara, chiar eram curioa sa vad cum este. Sincer nu stiu cum era acum 35 de ani dar cert este ca nu m-a impresionat. Succes

  5. Putin Offtopic:
    Compar vremea in care traim noi acum, cu vremea din 1960 cand trupele sovietice au parasit Romania si Gherghe Dej a ajuns la putere inlaturand pe Anna Pauker si Petru Groza. Incepusera si apara aere si ifose despre cum noi suntem cei mai tari si cum restu sunt prosti. Nimeni nu are voie sa ne dicteze absolut nimica. Liderii locali isi dezvoltau un cult al personalitatii foarte puternic. Totul se misca inspre nationalism si independenta.
    Rezultatul a fost acela ca in 1989 se traia ca si in Corea de Nord si Ceausescu este impuscat.
    Ontopic:
    Dupa o perioada de outsourcing in care comenzile veneau de ‘afara’, unii sefi batrani, CEO si CTO din vest au cumva incredere in lideri locali emergenti si vor sa creasca firme locale avand incredere in sefi romani. Dupa ce odata au decis sa aibe incredere, pe multi dintre batranii aia cu Alezheimer ii doare in fund de firma si decid sa nu le pese de nea-shore-urile lor (ca doara nu or face micromanagement). Batranii aia au o caruta de bani si boala progresand, e posibil sa uite ca au acel sediu(cazul Nokia). Sefii locali incep sa dezvolte un cult al personalitatii si nu vor sfaturi de la nimeni.
    Previziuni despre viitor:
    Odata ce se vor sparge proiecte locale si unele firme vor da faliment, vom reajunge in anii 2000 in care managerii vor fi straini si cei locali vor fi impuscati.

      1. Ca tu venind din strainatate esti perceput ca ‘strain’ si niste lideri locali, intro pozitie de autoritate nu vor sa ia ordine de la tine. Daca veneai intre 2000-2010 atunci inca nu erau sefi romani sau cel putin nu aveau autoritatea pe care o au acuma. Este foarte greu da discerni intre politica si competenta. Tu cu 15 ani vii sa dai ordine si niste oameni ce si-au castigat independenta de la straini, nu vor sa mai ia ordine de la nimeni.

        1. Eu in locul tau nu as incerca sa ma angajez in Cluj ci as cauta un batran CEO sau CTO si sa ii propui sa ii deschizi un offshore in Cluj.

  6. Aceeasi experienta am avut-o si eu cu un angajator „de top” in IT bucurestean. Senior engineer, am pornit ca sef de echipa dev-ops local si am ajutat la extinderea ei la 3 echipe; feedback de la angajator: „Exemplele de mentoring a colegilor mai juniori au fost foarte basic. Ne-am aștepta ca un senior developer sa seteze o direcție sau sa corecteze un „bad habbit” fata de un simplu debugging sau ajutor la realizarea unui script.”

  7. Inca o chestie, nu cred ca are legatura cu faptul ca ai lucrat in strainatate. Aici se cauta juniori sau cel mult „seniori” cu 4 ani experienta.

  8. Touche’ ! Din cauza lipsei crunte de personal (in primul rand lipsa cantitativa), s-a creat un cult al promovarii rapide – de unde se ajunge la oameni nepotriviti in pozitii decizionale. Si daca le vorbesti „in chineza” … nu ai sanse.
    Am 31 de ani, sunt reprofilat in IT de 2 ani, am experienta de 4 ani ca team leader, dr. ing. in alt domeniu si sa fi vazut fetele tuturor cand s-au ivit ocazii in firma (Product owner, Team leader) si n-am vrut nici macar sa incerc.
    Nu pricepea nimeni de ce imi impun sa mai astept macar 4-5 ani pana sa ma gandesc la orice altceva.
    Las intentionat intrebare deschisa in final : care e rolul unui background tehnic consistent ?

    1. Am un prieten care a facut ca tine: primul lucru inainte sa evolueze in cariera, a citit si s-a educat de ce inseamna lucrul cu oamenii. Apoi a devenit de succes.

      Ma bucur sa stiu ca exista oameni ca tine! Keep up the good heard and mind!

  9. Romania e pentru taiat bilete la cinema si facut de popcorn. La film se uita altii.
    Eu am un CV de 7 pagini si sunt si antreprenor. Strict pentru ca imi iubesc meseria si firmele mele nu sunt neaparat conectate la ea, am decis sa ma angajez la altii pentru a putea profesa. Pana nu am scos din CV ca sunt manager si pana nu am mai scos un cuvant despre asta la interviuri, nu m-a angajat nimeni 🙂
    Competenta cade pe locurile 2-3. E bine sa fi bun dar nu prea bun. E bine sa fi desptept dar indeajuns sa nu fi prost. Nu chiar destept-destept. Vezi modelul de la varf. Dragnea s-a inconjurat de cretini ca sa nu-i ia nimeni postul.

    1. Cristi, imi palce mult comentariul tau, cred ca voi folosi cate expresii. Taiatul biletelor, bun dar nu prea bun – geniale 🙂

      Tare si referinta la Dragnea, pare foarte realista perspectiva.

      Mult succes iti doresc!

  10. Pitipoancele de 20 ani, managerii aroganti indica un lucru – cheap, cheap. Eu as crede ca primul criteriu, al doilea criteriu, samd, sunt sa fii cat mai ieftin. Daca lucrurile merg, chiar schiopatand, de ce sa dai mai mult?

  11. Buna. Multi pe’aici o sa-ti spuna ca tu esti neangajabil, ca esti dintr-o alta lume, ca nu te adaptezi pietei din Romania, etc, insa nu vor recunoaste niciodata ca de fapt la ei este problema. Eu am locuit 6 ani in afara, am lucrat pentru companii super misto si mari iar cand am ajuns in Romania mi s-a spus ori ca nu sunt indeajuns de competenta, ori ca am asteptari prea mari si nu stiu ce sa faca cu mine ori ca sunt prea fast paced pentru compania lor si nu pot sa tina pasul cu mine. Mi-a luat aproape 2 ani sa ma angajez in Bucuresti. De asemenea, am refuzat multe joburi datorita “HR-istei, intrucat cred mult in employer branding-ul facut cum trebuie. De asemenea cred ca prea multe companii din Ro nu au cultura organizationala si nu sunt in stare sa recruteze oameni care chiar le pot aduce valoare. My 2 cents.

    1. Salut Alexandra, nu multi mi-au spus de nangajabil, alta lume, adaptare. Asta deja implica un minim de rationalitate.

      Majoritatea au fost doar jigniri si injurii. S-a facut si un thread pe Reddit in care lumea nu vorbea despre articol, ci doar ma injurau: „ui ba si la XXX asta”.

      Sunt de acord cu perspectiva ta, si imi pare rau ca ai avut si tu de suferit.

      Mult succes iti doresc!

  12. Cauza: Romania e o tara preponderent pentru outsourcing si nu dezvoltare de produs software. Practic se vinde timp de programator, nu se face cercetare de produs. Managerii pe care-i descri sunt adaptati perfect la ecosistem. Tu esti cel neadaptat. Bucurestiul e mai rau decat Cluj pentru ca acolo competitia/disperarea e mai mare, iar salariile ceva mai mici.

    Experienta ta e doar rezultatul insumat al concluziilor enumerate mai sus. Un sfat de la un alt IT-ist senior cu peste 15 ani de experienta: pleaca din Romania. Intoarce-te atunci cand o sa vezi un ecosistem sanatos bazat pe dezvoltare de produs cu valoare adaugata mare.

    Nu am sa-ti recomand sa pornesti un start-up pentru ca problema nu e doar de natura individuala. Startup-urile focusate pe produs au exact aceeasi problema, insa dintr-un punct de vedere opus. Intoarce-te atunci cand observi ca startup-urile romanesti de produs nu o sa mai fie nevoite sa se relocheze din Romania doar ca sa poate creste la nivelul urmator.

    1. Asta inseamna sa nu ma mai intorc in urmatorii multi zeci de ani. Sunt si eu muritor si imbatranesc, nu e cea mai la mana optiune.

      Sunt de acord cu ce spui tu, mi se pare foarte realist.

      Mult succes iti doresc!

      1. Dap. Trebuie să ținem sus munca/critica bună! Dacă nu noi, atunci cine? Dacă nu acum, atunci când? Binili învingi! A să fie bini! Da’nu azi, mâne! 🙂

  13. Din pacate articolul asta imi confirma temerile mele legate de intorsul acasa. Locuiesc de vro 8 ani in Norvegia si am avut pana nu demult ganduri de intoarcere la Cluj, orasul meu natal. Dar m-am gandit ca atitudinea mea de ”nu lucrez ore suplimentare neplatite, nu-mi urla sefu in freza, work-life ballance” nu va fi bine primita. Multi prieteni imi confirma ca o asa atitudine nu exista: ”Ce ba unde te crezi, la Google?”. Tinand cont si de ultimele magarii de pe planul politic, m-am calmat cu venitul acasa, dar ma doare…

    1. Salut Mihai, nu as vrea ca ce scriu eu sa o iei ca un adevar universal, este doar parerea si experienta mea subiectiva.

      Am si eu prieteni si clienti din diferite tari, care cand se intorc in Cluj au un moment de iluminare. Iluminare negativa, observa cat de rau a ajuns Clujul si tara, si iluminare pozitiva, ca de fapt au o viata mult mai buna in strainatate.

      Inclusiv eu ma lovesc zilnic de atitudinea „Ce ba, vrei tu ma inveti ceva, pe MINE?”, „Nu iti place ceva aici, mergi inapoi in tara de unde ai venit” si o gramada de alte atitudini ingrozitoare.

      Regulat, plec din Cluj, pentru ca dupa cateva luni ma cuprinde o depresie teribila provocata de calitatea inferioara a oamenilor intalniti acolo.

      Iti doresc sa iti faci in Cluj un concediu mai lung (adica nu doar 2 nopti de petrecut cu prietenii), sa vezi si sa fii atent la starea actuala a lucrurilor. Cred ca te va ajuta in procesul tau de decizie, si iti va usura incarcatura emotionala.

      Iti doresc mult succes!

Gândurile inteligente sunt publicate, atacurile la persona nu