Alți români inteligenți ajută pe cei din jur cu un like, share sau comment

Cu siguranță ai întâlnit în viața ta mama româncă expertă, respectiv bărbatul român expert în fotbal, poezie și politică. Vorbim despre un fenomen național, dar care sunt cauzele, și mai ales consecințele?

Mama româncă expertă

Te-ai întrebat vreodată care este cauza pentru care o femeie, că are 18 ani că are 30 devine odată cu apariția fătului, expertă în creșterea de copii?

În analogie cu șofatul, o femeie are nevoie să facă școala de șoferi. Minim trei luni, persoana învață teoria și practica: mersul pe șosele, parcările, etc. Apoi are examene, iar dacă le trece are voie să circule în oraș. Adică, are oarecum dreptul asupra vieții noastre, ea fiind într-o tonă de fier pe șosea, iar noi într-un costum de 40-80 de kilograme de carne pe trecerea de pietoni.

Devine femeia expertă în șofat în momentul în care ia carnetul? Sau după 10, 20 de ani? Poți să te numești expert în șofat? Crezi că poți ajunge la un nivel în care ție nu ți se mai pot întâmpla accidente?

Înțelegi deci că în șofat nu poți să fii niciodată expert. Oricând poți să îți strici recordul alunecând, text-înd, sau intrând de bună voie și nesilit/ă de nimeni într-un copac.

Cât de complicat este procesul de șofat față de creșterea unui copil?

Confuzia

Cât de greu li se pare româncelor șofatul față de creșterea copiilor?

Pentru șofat au nevoie să dea testul psihologic, să facă analize. Apoi au nevoie să facă teste peste teste, să tocească (învețe fără să înțeleagă) lucruri despre mecanică și primul ajutor. Apoi să facă practică cu instructorul mai mult sau mai puțin libidinos. Știi că parcările nu sunt prietenii femeilor (orientarea în spațiu).  Apoi examenele de teorie și practică. La sfârșit, năpasta de a da fața cu polițistul nervos și neprietenos, la examenul final. La câteva mici sau mari greșeli – pornit cu frâna de mână, neacordat prioritate – femeia revine tristă, la începutul ciclului – teste, practică, examene. Și de la capăt,

până poate demonstra că nu ne va omorî pe trecerea de pietoni .

Iar când vine vorba despre copil? De ce ai nevoie ca să faci un copil? Ca ea să stea cu picioarele în tavan.

Ce ai nevoie că să crești un copil? Cam nimic! Îi dai de mâncare și îl duci la doctor și grădiniță/școală. Cam atât.

Care dintre noi nu poate atunci să facă un copil și să îl crească?

Cred că toți oamenii de pe planetă pot să facă copii, și chiar să îi crească, cât de greu e să îi dai de mâncare și să îl duci la doctor și la școală?

De aici confuzia. Șofatul este văzut ca un fenomen complex, pentru care femeile au nevoie de pregătire și examinare, iar doar apoi primesc licență.

Crescutul copiilor este văzut că un lucru banal, pentru care nimeni nu are nevoie de pregătire, testare, licențiere.

Cât de adevărată este perspectiva aceasta?

Nevoile copilului

Ce i se oferă copilului?

  1. Mâncare
  2. Doctor
  3. Școală

Ce are de fapt el nevoie?

  1. Explicarea minții umane
  2. Ce sunt emoțiile și gândurile cu care se confruntă
  3. Cum își gestionează gândurile și emoțiile
  4. La ce folosește disciplina și cum și-o dezvoltă
  5. Compasiune – de ce și cum
  6. Încrederea de sine – de ce și cum
  7. Curaj, generozitate, onestitate – de ce și cum
  8. Cum ia decizii eficiente
  9. De ce școala românească este groaznică
  10. Încotro să meargă pe linia de business
  11. Încotro pe ramura romantică
  12. Ce este sexualitatea
  13. Masturbarea
  14. Eliberarea e fanatismul religios
  15. Eliberarea de naționalismul fanatic
  16. Gândirea liberă, nu imitatul părinților
  17. Cum să fie un soț/soție bun
  18. Cum își îndeplinește visurile
  19. Cum nu distruge visurile și personalitățile celor din jur
  20. Cum își găsește sensul vieții

Acestea sunt doar câteva puncte din infinitatea de nevoi ale unui copil.

Cum ți se par cele două liste, cu ceea ce i se oferă față de ceea ce are el cu adevărat nevoie? Ți se par compatibile?

Întrebările cele mai puternice sunt

Crezi că vreo mamă româncă știe de lista adevărată a nevoilor copilului său?

Dar mai ales, la ce ar folosi să o știe?

Crezi că dacă ar ști-o, ar avea vreo șansa să poată să îi dea copilului ceea ce are nevoie cu adevărat?

Educația mamei

Să presupunem prin absurd, că există una-două mame în România care măcar acum cu au citit lista cu nevoi reale ale copilului, o „știe”, chiar dacă nu o înțelege și conștientizează.

Cum ar putea ea să îi îndeplinească nevoile copilului?

Cum ar putea ea să îi inspire încredere copilului, când ea însuși nu a fost învață să aibă încredere în ea?

Cum ar putea să îi explice copilului sexualitatea și masturbarea, când ea însăși a fost educată că sexul este rău și urât?

Cum ar putea să își ajute copilul să își urmeze visurile, când ea însăși a fost îndoctrinată despre „ce trebuie”, „ce e voie”, „cum se cade”, și eternul „ce vor spune ceilalți”?

Cum să îi ofere minima educația psihologică, când ea însăși nu a fost educată de loc, chiar a fost îndoctrinată cu ura religioasă împotriva științei?

Suferința

De unde apare suferința copilului, dar și a mamei? Din neînțelegerea faptului că un copil este cel mai complex lucru din univers. De un milion de ori mai complex decât șofatul.

Pentru șofat, are minim trei luni de toceală și practică. Pentru copil, are zero educație. Nici școala, nimeni, nu i-a oferit vreodată informații despre creșterea copilului.

Atunci, la momentul faptului, sursa de cunoștințe devine internetul. Dacă te uiți pe grupurile de mămici de pe Facebook vezi aceleași întrebări:

  1. Unde cumpăr mâncare scumpă pentru copilul meu?
  2. Care este cel mai scump medic pentru copilul meu?
  3. Care este cea mai scumpă grădiniță pentru copilul meu?

Observi că întrebările tipice nu au nici o legătură cu nevoile săracilor copii.

Asta înseamnă că ei cresc ca și tine și mine, lipsiți de satisfacerea nevoilor psihologice, singuratici, neînțeleși, neînțelegători de alții, frustrați și abandonați. La fel, și mamele lor suferă pentru că copii lor sunt „neascultători”, nu fac „ce trebuie”, nu sunt „obedienți”.

Lipsa de educație face victime din toate persoanele implicate!

Mecanismul de autoprotecție

De ce se cred mamele românce experte în creșterea copiilor când au zero educație și înțelegere a nevoilor propriilor copii?

Pentru că intervine Egoul, mecanismul de autoapărare. Dacă își creează un univers mintal în care copilul are nevoie de mâncare, doctor și școală, iar aceste nevoi le poate îndeplini atunci este o mamă „buna”.

Dacă acest scenariu fals nu ar fi creat de către creier, femeia româncă ar da față cu realitatea: că un copil este infinit de greu de crescut, că nu are nici o educație și posibilitate de a-l crește fericit, dar mai rău, că nu este și nu va fi niciodată o mamă bună.

Dar care femei dorește asta?

Care mamă româncă ar putea înțelege aceste adevăruri profunde?

Care dintre ele nu ar cădea în depresie?

Mame inteligente

Există și mame inteligente, educate, în țările în care mamele sunt… educate. Sunt educate să înțeleagă și asigure nevoile copiilor lor. Iar ca să îndeplinească nevoile copiilor, ele însuși învață să își îndeplinească nevoile lor sexuale, psihologice, corporale și spirituale.

Aceste femei sunt excepțiile, și sunt singurele care vreodată ar avea onoare de a se apropria de expresia abstractă „mama bună”.

Pe scurt

Pentru a șofa, femeia româncă se pregătește minim trei luni, teorie și practică, iar apoi este verificată dacă are competența necesară pentru a nu ne distruge viețile pe stradă. Pentru a crește un copil, femeia româncă nu este educată, și are tot dreptul de a distruge viețile de acasă. Ca răspuns la lipsa de îndeplinire a nevoilor propriilor copii, mama româncă își creează ca sistem de autoprotecție credința total opusă realității că ar fi expertă. Acest lucru creează suferință atât ei cât și copilului, iar daunele suferite de către copil sunt infinite.

Îți doresc… nu știu ce îți doresc. Dacă mă citești de câtva timp, atunci știi că la sfârșitul articolului, există secțiunea de „îți doresc”.

Dar acum ce să îți doresc? Dacă ești mamă care citește aceste lucruri și a ajuns până aici (slabe șanse), probabil vei spune că nu ți se aplică, că celelalte mame sunt „rele” iar tu ești „buna”. Și evident ai avut educație în psihologia copilului între 0 și 18 ani, și nu mai trebuie să faci nimic.

Iar dacă ești copil/tânăr/matur și înțelegi articolul, ce să îți doresc? Să nu te fi născut dintr-o mamă româncă? Deja e prea târziu. Să se educe mama ta, la orice vârstă ar avea? Ai uitat de mecanismul de autoprotecție, ea este expertă, iar tu un copil prostuț care „nu știe la fel de bine ca ea cum funcționează viața”.

Îți doresc totuși, să te eliberezi totuși de lipsa ta de încredere, de lipsa de satisfacție a vieții, de depresia cauzată de mamă. Ne întâlnim online! Pe curând!

Alți români inteligenți ajută pe cei din jur cu un like, share sau comment

Cel mai important lucru pentru mine este ca tu să înțelegi viața și să trăiești INTELIGENT și deci: FERICIT/Ă!

Ce câștigi lucrând cu mine:

  • informații de la cei mai inteligenți oameni din lume
  • un om care te înțelege și nu te judecă
  • înțelegi cum funcționează emoțiile și gândurile
  • înțelegi stresul și depresia
  • ai relații excelente cu partenerul de viață și copiii
  • mult timp liber!

Consilier Psihologic, Profesor de Mindfulness , Soft Skills Trainer, Executive & Team Coach, Leadership and Social + Emotional Intelligence Coach®, Inginer Software


Vreau eBook-ul de 100 de pagini: Eliberarea de depresie


6 gânduri la “De ce sunt mamele româncele experte

  1. Foarte mult adevăr! Fiind mama a doi băieți, mi-am dat seama la un moment dat ca ,, meseria” de mamă este foarte grea si nu te pregătește nimeni. Sau cel putin așa era atunci ( acum au 29 si 30 ani). Mă bucur de faptul că acum ,cei interesati pot acumula cunoaștere fiind necesară doar dorința.Cel mai mult ma deranjează căci nu am știut să le ofer dragostea de mamă (eu însămi fiind crescută intr-o casă de copii ) . E oarecum dificil acum să le spun că-i iubesc . . .atâta timp cât nu le-am spus-o în copilărie.
    Multumesc Adrian ,pentru toate articolele pe care cu generozitate ni le dăruiești .

    1. Salut Viorica, de acord cu tine, probabil nici o mama din Romania nu a fost educata despre nevoile unui copil (indiferent de ce ar spune unele).

      De acord ca „cei interesati pot acumula cunoaștere fiind necesară doar dorința”. Crezi ca femeile vin la la mine si imi spun: ajuta-ne sa ne crestem copiii fericiti si sanatosi mental? Sau poate… ma injura pe la fata/spate? Exact de aceea am scris despre domnul Ego.
      Cine sufera dupa ce ele se descarca insultandu-ma si scupandu-ma? Copiii lor, care vor fi distrusi pe veci de ele. De aceea am scris despre Infinita ură a mamei românce pentru copilul său

      „Cel mai mult ma deranjează căci nu am știut să le ofer dragostea de mamă (eu însămi fiind crescută intr-o casă de copii )”
      Daca deschizi televizorul vei vedea ca unele mame romance isi ucid fizic copiii – antivaccinuri si alte nebunii. Ele „stiu mai bine”.
      Poate ca ai niste lipsuri fata de o mama educata in civilizatie, dar oricand poti sa inveti sa te apropii de copiii tai. Crezi ca ei nu isi doresc asta?
      Iar apropierea o faci, cum ai spus tu: „Mă bucur de faptul că acum ,cei interesati pot acumula cunoaștere fiind necesară doar dorința.”

      „E oarecum dificil acum să le spun că-i iubesc . . .atâta timp cât nu le-am spus-o în copilărie.”
      In marea majoritate a familiilor romanesti nu se spune asta. Este o rusine, un tabu.

      In schimb nu e o rusine abuzul mamei: „trebuie” sa te casatoresti, „trebuie” sa faci copii, „trebuie” sa iti iei casa, etc.

      Cred foarte tare ca copiii in romania nu isi iubesc parintii. De ce i-ar iubi, cand au fost torturati de ei toata viata.
      La fel, parintii se urasc intre ei, au relatii oribile, si incearca sa faca din copii iubiti si alte lucruri nesanatoase.
      Aceste lucruri se intampla de obicei la un nivel usor subtil, deci a se citi si interpreta cele mai de sus prin prisma inteligentei psihologice.

      Iti doresc mult succes Viorica. Cred ca esti un om fain daca ai citit si ai si recunoscut ca nu esti experta. Cred ca asta este de fapt, ce inseamna o mama „buna”. Cineva care nu se considera perfect, care invata toata viata.

      Iti doresc sa inveti sa te aproprii de copiii tai. Probabil si ei isi doresc asta, mai ales dupa ce imbatranim, toti.

      Cu drag,
      Adrian

  2. Buna! Crezi ca poti scrie un articol pe viitor despre relatiile adolescentine din ziua de azi si cum le pot gestiona adolescentii cel mai bine?

    1. Salut Carmen,

      Ce varsta, relatii cu cine (parintii, iubita, zeii)? Din ce puncte de vedere?

      Poti sa imi scrii pe email sau sa imi lasi mesaj. Cu cat mai specific, cu atat mai sigur ca te voi ajuta.

      Cu drag,
      Adrian

  3. Adrian, iti multumesc pentru fiecare articol publicat care fiecare conține, fără excepție, un dram de sămânță psihologică sădită in mintea mea.

    Ca parte a unei categorii de adulți inserați de a înțelege mintea umană și cum funcționează ea, am o sugestie mai optimista, la “ îți doresc” in finalul articolului “Mama românca experta”. Este cam ceea ce încerc sa fac eu, și rareori reușesc:

    Daca ești femeie in postura de a dori și a putea avea copii, nu înceta sa te educi psihologic odată cu nașterea și creșterea copiilor tai.

    Daca ești copilul unei generații fost comuniste, și nu numai, nu înceta sa te educi psihologic sa-ți înțelegi părinții și psihologia care a stat in spatele educației tale șubrede, psihologie pe care ei înșiși nu au știut-o, ce sa o mai și înțeleagă!

    Spor la munca!

Gândurile inteligente sunt publicate, comentariile agresive sau „experte” nu