Cum treci peste frica de viitor

Suntem programați să ne fie frică de viitor, să îl vedem ca o mare necunoscută și îl caracterizăm prin „negru” sau „cețos”.Ce putem face?

Perspectiva tradițională

„Nu vorbi cu străinii”, „lumea îți vrea răul” – sunt scenarii apocaliptice, generaliste și alb negru pe care cu siguranță le-ai auzit.

Am putea că zicem să aceste frici sunt iraționale, nefondate. La fel am putea să spunem că ghicirea viitorului este imposibilă, deci cum să ai frică de ceva ce este imposibil de determinat. Dar voi merge pe altă idee.

Perspectiva nouă

Te rog să privești figura de mai jos.

De la stânga la dreapta avem: trecutul cu oamenii și lucrurile care ne-au format: părinți, societate, televizor, muzică, medii sociale, trăiri personale, etc.

Apoi avem momentul prezent, cel care trăim. O observație importată aici este readucerea aminte că noi nu trăim nici în trecut, nici în viitor. Există un singur timp în care noi existăm, trăim, iubim: acela este timpul prezent. Celelalte timpuri nu există, sunt doar proiecții ale memoriei și imaginației.

Următorul este timpul viitor. Dacă înainte spuneam că viitorul este „negru”, „necunoscut”, acum schimbăm viziunea.

Infinitate de posibilități

Marele și fantasticul avantaj al viitorului este că îți dă o cale total deschisă către lucrurile care îți aduc ție fericire, pe care le dorești și ai vrea să le experimentezi. Dacă trecutul este marcat de oameni și situații mai mult sau mai puțin plăcute, acum pur și simplu ai o tablă goală pe care să începi să scrii istoria, să reîncepi totul de la capăt.

Dacă vrei, poți să vezi viitorul ca o renaștere continuă. Mai mult, dacă vrei, poți să te ierți pe tine cel din trecut, și să nu mai iei vocea critică cu tine. Ești renăscut, fără păcate. Cât de bine sună asta?

Viitorul este al meu

În perspectiva tradițională existau tot o infinitate de posibilități. Dar ele erau văzute ca evenimente exterioare ce ne puteau răni.

În noua perspectivă, accentul se pune pe „EU”. Eu voi scrie o carte, voi călători, voi petrece timp de calitate cu familia, voi găsi noi hobby-uri, voi experimenta oameni noi, voi face tot ce voi dori.

Trecem astfel de la perspectiva exterioară – evenimente ce ne pot răni – la perspectiva interioară – eu voi crea, voi experimenta, mă voi bucura de viață așa cum îmi doresc.

Te transformi astfel, din spectator pasiv la o viață plină de potențiale pericole, în actor principal și entuziast, într-o viață pe care ți-o clădești tu.

Pe scurt

Perspectiva învățată acasă despre viitor nu ne mai este benefică, aruncând-ne în plasa anxietății și fricii, și păstrându-ne acolo paralizați.

Perspectiva nouă este una fascinantă, care ne oferă libertate totală de creație. Devenim din spectatori pasivi, actori de primă clasă, ce se aruncă cu plăcere în opțiunile infinite de clădire a lucrurilor care ne aduc fericire. Devenim astfel, creatorii propriilor noastre vieți.

Tu care perspectivă preferi?