Tindem să luăm de-a gata o grămadă de lucruri din epoca modernă, iar unul din ele este fericirea.
La cursul de săptămâna trecută numit Știința fericirii am făcut o excursie în istoria de 2000 de ani a vesticilor asupra ce înțelegeau ei că ar fi ceva asemănător fericirii.
Una dintre opriri am făcut-o în perspectiva antică. Recunoști personajele de mai jos?
Dacă ai crescut cu religia greacă și romană ca mine, dacă ai citit celebra carte Legendele Olimpului, atunci cu siguranță îți aduci aminte de zeița Fortuna și de Ursitoarele.
Ce oamenii acelor religii credeau, este că fericirea ne este dată de către zei – de exemplu zeița norocului, Fortuna. De asemenea, Ursitoarele erau cele care ne determinau soarta.
Având această percepție, ceva foarte grav rezultă, și anume:
Fericirea este ceea ce ni se întâmplă, și nu este în mâinile noastre.
Cât de ciudat sună, că umanitatea, mii de ani nu a avut acces la fericire? Că era cerșită și cumpărată de la zei?
În curs am mai spus și despre alte perspective asupra fericirii, când a fost inventată, ce înseamnă ea de fapt, și mai ales cum se obține.
Mă bucur pentru tine și pentru mine că ne-am născut atât de târziu, și că am învățat de la știință și oamenii deștepți ce au trăit înaintea noastră ce înseamnă fericirea și cum se obține.
Îți doresc și ție să profiți de psihologia modernă de top și să fii ceea ce mii de ani oamenii nu au reușit, să fii fericit/ă!
Fericirea vine cu superficialitatea. Cred că ești un om fericit să nu ai profunzimi. Scrisul te reflectă.
Să mănânci dimineața cereale cu lapte și să ai poftă de viață nu înseamnă că le poți vorbi oamenilor despre cum ai descoperit gaura în macaroană. Ar trebui să spui ceva mai evident.
… gasesc fericirea in stabilitatea financiara si punct.