Nefericirea nu durează mult

O întrebare pe care îi văd că și-o pun o grămadă de oameni este: „eu cât voi mai suferi?”.

Când începe

Dacă ai ajuns pe la vârsta de 30 de ani ai început să observi lucruri – poate mai ales dacă ești femeie. O noapte în oraș te termină pentru două zile, o mahmureală te ține trei zile, pielea se umple de pete, părul își pierde din strălucire, lipsa de satisfacție la lucru, insatisfacția în relația romantică sau lipsa totală a ei.

Cine

Dacă îți sună cunoscute simptomele, atunci află că nu ești singur/ă. Toate persoanele pe care le cunosc au trecut prin asta.

Ce fac ei

Ce fac oamenii de obicei ca să scape de nefericire? Se inspiră din jur.

În primul rând, întreabă magicianul ce vede lucruri pe care nu le vedem noi ceilalți. Magicianul spune că are sursa fericirii. Mai mult, ți-o poate da și ție. Mai mult, este la un preț mic. Punctul negativ? Ți-o poate da doar după moartea ta…

Apoi își întreabă mama, prietenii și societatea. Dacă ai ajuns la 30+ de ani nefericit/ă, probabil că ți-ai dat seama că chiar ei sunt unele dintre sursele tale de nefericire, nu-i așa?

Sfântul Televizor – sursa de informare zilnică aduce promisiunea fericirii. Dar rămâne acolo, pentru că pe lângă a ne dezvolta un puternic sentiment de superioritate și frică (Vaslui, Vadim, Protv, Antene, etc), nu ne îmbunătățește deloc zilele.

Cât durează

Cât durează deci această stare? Nu mult.

La fiecare curs al meu, îmi întreb publicul: ce păreri aveți despre oamenii de pe stradă din Oradea/Cluj? Vi se par fericiți? Vă face plăcere să vă plimbați pe străzile orașului?

Răspunsul este întotdeauna: Nu! Nu ne place să mergem pe stradă să vedem fețele posomorâte ale oamenilor. Nu, nu sunt fericiți oamenii aceștia.

Am spus că nefericirea începe pe la 30 de ani, când corpul începe să se deterioreze, nu mai putem să ne facem prieteni, și intrăm în rutina serviciul. În figura de jos apar și alte „bunătăți”.

Cât durează deci nefericirea oamenilor normali? Până la groapă. Patruzeci de ani de nefericire, până în clipa când își dau ultima suflare.

Am întâlnit femei la 50, 60 de ani, ce declară cu voce tremurândă – că sunt depresive, că au atacuri de panică, că le este frică de viitor, de bani, etc. Ce fac ele să își schimbe starea? Nimic.

Să stai patruzeci de ani în nefericire, până la sicriu, asta se numește

O viață irosită!

Ce poți face

În primul rând, nu fi un om normal! Vezi ce se întâmplă cu oamenii normali.

În al doilea rând, sport. Corpul îmbătrânește mai încet, mintea și emoțiile sunt mai proaspete și realiste, iar nivelul de energie îți e mai ridicat.

În al treilea rând, și cel mai important: relațiile de calitate, lipsa de stres, încrederea în sine, timpul liber, toate ingrediente ale unei vieți fericite, le obții învățând de la oameni care cu asta se ocupă. Așa cum mergi la un dentist pentru dinți, la fel mergi la un specialist în oameni, gânduri și emoții.

Pe scurt

Oamenii normali își trăiesc și irosesc viețile în nefericire. Tu poți avea o viață fericită doar dacă te implici foarte tare. Faptul că ai citit până aici deja arată că ești dispus/ă să faci următorul pas.

Îți doresc să nu îți irosești viața și să cauți și găsești oameni care să te ajute să fii fericit/ă!