Cea mai mare cauză a suferinței tale

Relații distruse, traume nerezolvate, insatisfacție a vieții, depresie. Oameni adevărați, cu probleme adevărate. Ce au ele în comun?

Exemple

Tânăra care crede că nu va îmbătrâni niciodată.

Mama care este nefericită pentru că copilul nu face „cum trebuie”, cum vrea ea.

Antreprenorul care are bani, dar nu își găsește sensul vieții.

Persoana care cade în depresie, nu înțelege de ce lumea se comportă „așa”, de ce lucrurile nu merg „cum trebuie”.

Realitatea artificială

Dacă arunci o privire din avion asupra ta, atunci poți să observi viața ta de-a lungul anilor.

Ieși din supa universală prin naștere, și îți petreci cei 7 ani strâns sub „protecția” familială. Din păcate această „protecție” vine cu o grămadă de „educație” care nu are nici o legătură cu psihologia.

Părinții tăi, și nici ai mei, nu au avut acces la psihologie, iar asta înseamnă că ne învățau lucruri despre viață din perspectiva lor subiectivă. Un mix de improvizație cu „așa știu și eu de la bunica”.

După cei 7 ani, ai mers la școală, unde ai învățat pe cont propriu regulile societății de la alți copii. Bătaie, agresiune, certuri.

După ce ai deschis televizorul, ai învățat că

dacă ești fată frumoasă și tânără, va veni un prinț care să te salveze.

Ai învățat că prințul și prințesa s-au căsătorit „și au trăit fericiți până la moarte, într-un mod magic. Ai observat că nici o poveste nu merge mai departe de perioada de îndrăgosteală pasională?

Între timp, părinții au avut grijă să te îndoctrineze că există evrei zburători în norișori, a căror job este să te privească și să te salveze de la greu. Așa că nu mai trebuie să îți iei tu destinul în mâini, să fii responsabil/ă de viață ta – de acum înainte au ei grijă de ea, tu poți sta pe scaunul din dreapta.

Mama ți-a spus că pentru o viață fericită se recomandă: copilul, creditul, casa și mașina. Cam asta e sensul vieții tale pe această lume.

Realitatea adevărată

Realitatea adevărată este mult mai clară și mai lipsită de reguli decât tot ce ai învățat până acum.

1. Libertatea

Prima regulă este că tu ești liber/ă. Ești liber/ă să îți alegi viața, să te căsătorești când dorești, să călătorești, să te dezvolți.

Nu este nevoie să te reduci la un rol: fie că este cel de fiică, sau de mamă.

Nu este nevoie să te consideri român: poți să fii un om universal. De ce te-ai reduce la o nație? Ce te face român, limba? Sarmalele?

Problema cu rolurile este odată ce te-ai identificat cu unul, iei decizii auto-sabotoare.

„Sunt mamă, deci viața mea se învârte în jurul copilului și a mâncării, iar asta înseamnă că nu mai am timp de sport să arăt bine pentru soțul meu. Nu am timp pentru visurile pe care le aveam înainte de căsătorie. Cu siguranță nu am timp să citesc o carte, cu atât mai mult să scriu una.”

Din femeia interesantă și ambițioasă, ai ajuns prin simplu fapt al nașterii un roboțel fără personalitate. Dar asta doar pentru că tu te consideri mamă, și doar atât. Te-ai limitat la un rol.

„Sunt român, deci orice este românesc e bun, iar ce este străin este rău”. Prin această credință tocmai ți-ai spus că 8 miliarde de persoane de pe glob sunt „rele”, iar doar 18 milioane sunt „bune”. În afară de vecinul, care este un ticălos. Și politicienii corupți. Și șeful agresiv. Și oamenii de pe stradă răutăcioși.

Dintr-un copil curios, curajos, te-ai transformat într-un adult ursuz, căruia îi este frică de oamenii străini, care reduce întreaga umanitate la câțiva metri pătrați din jurul curții.

2. Moartea

A doua regulă este aceea că totul moare. Florile, copacii, animalele mor. Chiar și planetele mor. Și regele Soare va muri.

Dar cel mai important, tu vei muri!

Nu există scăpare, nu există un singur lucru în tot universul care a scăpat sau care va scăpa de Marea Pace.

Ce ai fost tu învățat/ă, este că moartea este ceva „rău”, „deprimant”, la care nu trebuie să te gândești.

O simți totuși, conștient sau inconștient, și apelezi la modalitățile dictate de societate, sau create inconștient, pentru a scăpa de ea.

Poți să fugi de moarte „încetinind” bătrânețea prin machiaj. „Dacă arăt tânără, moartea este împinsă în viitor, la infinit”.

Poți să fugi de moarte prin câștiguri masive. Dacă lucrezi mult, faci mulți bani, ai toate serviciile la calitate excelentă, poate vei scăpa de moarte.

Poți să fugi de moarte prin a nu vorbi despre ea. „Oamenii care vorbesc despre moarte mă fac să gândesc, mă fac să mă doară, deci ei sunt rai”.

Poți să fugi de moarte prin invenția oamenilor cea mai banală:

Dacă îmi cedez viața evreilor zburători, atunci ei mi-o vor da înapoi… după moarte.

Cât de logic sună asta?

Cauza suferinței

Cea mai mare cauză a suferinței tale faptul că aceste două realități în care trăiești nu sunt compatibile.

90% din lucrurile care ai fost învățat/ă sunt lucruri care nu se pot aplica în realitatea adevărată.

Atunci, hai să luăm pe rând credințele de la începutul articolului, să vedem problema lor.

• Tânăra care crede că nu va îmbătrâni niciodată.

În realitatea artificială a fost învățată că va fi tânără și frumoasă toată viață. În realitatea adevărată, moartea o așteaptă din prima secundă a nașterii.

• Mama care este nefericită că copilul nu face „cum trebuie”, cum vrea ea.

În realitatea artificială a fost învățată că ea este centrul universului, și toată lumea ar trebui să facă ce spune ea. Libertatea și moartea sunt centrul universului, nu un biet om.

• Antreprenorul care are bani, dar nu își găsește sensul vieții.

Cum să îți poți găsi sensul vieții când ai fost educat să faci, să produci, să te căsătorești, și să faci copii. Adică să fii ca toată lumea. Cum să îți găsești sensul tău, când ai fost educat să fii ca toată lumea?

• Persoana care cade în depresie, nu înțelege de ce lumea se comportă „așa”, de ce lucrurile nu merg „cum trebuie”.

În realitatea artificială a fost, poate, învățată de către mamă că este „o fată frumoasă și deșteaptă”, dar lumea nu îi recunoaște atributele din micul ei univers. De ce mama i-a dat totul, dar cu ceilalți trebuie să se lupte? De ce sunt ceilalți „răi”?

Compasiunea

Poți să ai compasiune față de ceilalți când nu îți respectă universul tău artificial?

Dacă mergi la o fată tânără și vorbești despre moarte, crezi că te va primi cu brațele deschise?

Dacă mergi la mamă și îi explici că copilul ei are nevoie de libertate, crezi că se va bucura?

Compasiunea, din păcate, este direcționată doar către cei din același univers artificial.

Cei ce mint la fel, ce au aceleași iluzii, sunt priviți ca oameni „buni”.

De fapt, cei care le întăresc aceste credințe greșite sunt priviți ca salvatori: mama, preotul, televizorul, etc.

Dacă întrebi oamenii despre tristețea și depresia lor, ce îți vor spune? Că își dau seama că au trăit într-o realitate falsă? Sau că „toți ceilalți sunt răi”?

Pe scurt

Există două realități: cea artificială, și cea adevărată. Tu și eu am fost îndoctrinați cu credințe irealiste în universul artificial. Când dai față-în-față cu realitatea adevărată, toate regulile învățate sunt spulberate, pur și simplu nu ai un ghid de navigare în viață reală. Cum să nu îți aducă acest lucru teribilă suferință?

STOP ANXIETATE

Dacă suferi din cauza doamnei Anxietăți, ai șansa să te eliberezi în doar 20 de zile. Pentru asta, accesează programul anti-anxietate oferit de către STOP ANXIETATE. Îți doresc mult succes!