Când eram adolescent/tânăr priveam oripilat la televizor și mă îngrozeam de răutatea acelor „nenea” care în mod regulat aduceau suferință populației României.
Vorbesc aici, de exemplu, de șirurile de politicieni Iliescu, Văcăroiu, Năstase, și alte multe multe figuri șocante.
Îi consideram pe acei oameni… „răi”.
Dar ce este un om „rău”?
Acest vocabular sărac, bazat pe adjective nu ne ajută să clarificăm situația și să răspundem la întrebarea din titlul: „la ce vârstă a devenit Iliescu, Năstase, vecinul, un om «rău»”?
Adjectivele
Este Iliescu un om „rău”? Ce înseamnă asta?
Dacă întrebi 1000 de oameni, vei obține 1000 de răspunsuri diferite. Pentru unii, „rău” înseamnă să bați copiii, pentru alții să nu îi bați. Pentru unii „rău” înseamnă să șofezi repede, pentru alții încet. Pentru unii „rău” înseamnă țipătul, urletul, pentru alții frica, lașitatea.
După cum vezi, adjectivul „rău” înseamnă multe lucruri pentru diferiți oameni, și de obicei chiar exprimă valori în contradicție.
Înțelegi deci, de ce modul de exprimare prin adjective nu este eficient?
Adjectivele sunt un mod de exprimare sărac, care nu aduce lumină în problema pe care noi încercăm să o descifrăm.
Clarificarea
Ce facem în loc să folosim adjective? Folosim verbe. Clarificăm.
Subiectiv vorbind, eu cred că Iliescu a ucis indirect oameni prin acțiunile lui directe: mineriade, respectiv milioane de oameni prin acțiunile sale indirecte: măsuri comunist/populiste, corupție, etc.
La fel, ceilalți politicieni infractori dovediți sau nedovediți, sunt vinovați de uciderea milioanelor de români prin sărăcie, fanatism religios, lipsa de spitale, educație, etc.
La ce vârstă
Acum că e mai clar, întrebarea este: la ce vârstă se hotărăște un român să ucidă pe alții, direct sau indirect?
La televizor vedem aceste personaje care deja au mulți ani, deci am putea spune poate că la 60 de ani se întâmplă un click în capul lor, când se transformă din oameni „buni” în oameni „răi”?
Sau poate mai devreme? La 40 de ani ajung în funcții cu putere și acolo decid să facă rău altor milioane de oameni?
Asta înseamnă că până la 40 de ani sunt „buni”, iar apoi, în mod magic oamenii devin „răi”?
Când devine, de fapt, un om… „rău”?
Îngerașii
Știi lucrurile acelea pe care le spun majoritatea mamelor românce? Nu acelea despre căchiță, nici despre vaccinuri. Acelea că copiii sunt îngeri și alte elemente fantastice.
Ca multe lucruri pe care mamele românce le spun, și cele mai de sus sunt false. Copii nu sunt nici inocenți nici îngeri.
Din păcate, copiii sunt copiile fidele ale părinților.
Copiii sunt copia genetică a părinților, iar apoi, copia psihologică prin copierea comportamentului părinților și prin îndoctrinarea acestora. Copiii sunt reflexia părinților, lucru care nu are nici o legătură cu inocența sau înger-imea.
Când devin copiii agresivi și violenți?
Dacă vrei să observi comportamentul lor, poți să mergi la o grădiniță sau să îți aduci aminte de găștile de acolo, de cuvintele răutăcioase aruncate de ceilalți copii, de bătăi.
Copiii devin agresivi și violenți în perioada 0-7 ani!
În multe perspective psihologice vei recunoaște acest model: personalitatea ne este formată între anii 0 și 7, iar apoi doar cu greu o mai putem schimba.
Pasivitatea dinaintea furtunii
De ce par copiii îngerași și inocenți? Pentru că, la rândul lor, sunt bătuți/agresați psihologic de către părinții lor, iar atunci învață să fie pasivi, retrași, tăcuți. Iar asta este interpretat greșit de către români ca și atribute magice.
Pe măsură ce copilul iese de sub observația imediată a părintelui, el devine la rândul său agresor. La grădiniță când nu este supravegheat, în găștile de la liceu, și mai târziu în partidele politice.
Dar nu numai.
Șeful, managerul, HR-ista
Dacă ai lucrat în România, atunci probabil ai întâlnit o grămadă de șefi – oameni răutăcioși, egoiști care abuzează de angajații lor.
Dar nu trebuie să fie șefi, ca să facă rău altora. Orice poziție de putere este eficientă pentru a-și lăsa personalitatea liberă: managerul „expert” care îi face de rahat pe subalterni, HR-ista „expertă” bârfitoare și creatoare de comploturi.
De fapt, dacă te uiți atent vei observa că comportamentul și emoțiile lor sunt undeva la nivelul de adolescență – adică, nu au evoluat de zeci de ani. Au rămas cu personalitatea de copil/adolescent.
Schimbarea
Viața nu funcționează cum cred românii.
Un copil „rău”, odată cu primirea buletinului sau împlinirea a 18 ani, nu devine un om „bun”.
La fel, un copil „bun” nu devine dintr-o dată politician infractor.
Nu ne schimbăm în funcție de ce credeau oamenii: examen de maturitate, îmbătrânire, etc.
Personalitatea oribilă sau frumoasă, de la 30-40-..60 de ani este personalitatea formată în anii 0-7!
Pe scurt
Personajele sinistre de la televizor (politicieni și alți infractori dovediți sau nedovediți) nu au devenit peste noapte astfel. Copiii nu sunt „inocenți” sau alte adjective. Ei sunt imaginea în oglindă a părinților lor. Dacă observi că România este formată în majoritate din oameni adulți „rai”, atunci acum știi cauza, de unde au devenit ei agresivi, violenți și ucigași direcți sau indirecți. Iar dacă știi cauza, știi unde se poate face schimbarea pentru ca modelul acesta de națiune plină de oameni „rai” să dispară și să fie înlocuit de oameni „buni”. Iar automat înțelegi că asta înseamnă generații multe, nu o lege sau o emisiune la televizor.
Îți doresc ca informația asta să te ajute să înțelegi răutatea care ne înconjoară, și să înțelegi că copilul tău va fi „bun” sau „rău” în funcție de ce va copia de la tine și partenerul tău de viață.