Dacă citești de mult articolele mele, atunci știi că am descris mama româncă ca violatoare și ucigașă de copii. Din timp în timp, îmi tot vin înjurături de la mame „experte” bineînțeles, prin comentariile de pe site care nu le public. Cam asta este modul lor de a-mi demonstra că ele nu sunt întruchiparea prostiei și a răutății: înjurându-mă.
Asta este pe foarte scurt povestea cu mamele. Din când în când am de a face și cu tații români. Am scris și despre ei, sper că ai acum o privire de ansamblu mult mai largă.
Ieri am avut ocazia să întâlnesc un tată român „adevărat”. Vreau să fii atent/a la ce spune el, să vezi cât la suta din lucrurile lipsite de inteligență pe care le scoate pe gura le-ai întâlnit și tu acasă, aruncate de către mama ori tatăl tău.
Fiica de 40 de ani (din care ultimii 6 petrecuți într-o depresie adâncă) îmi povestește: „ieri l-am sunat pe tatăl meu și i-am spus ce simt și mi-a zi că… din păcate…”
Stat după tine
„…din păcate, mama ta a stat toată viața ei după tine.” – spune el, „și când erai mică și când erai la liceu, te ajuta la teme, te ajuta la greutăți – nu te-a pregătit pentru viață de loc.”
Aș vrea să vezi privirea mea când am început să aud oribilitățile pe care tatăl de 60+ le scotea din mintea să, din cei doi neuroni ai săi, și ei cu probleme psihologice.
Aș putea să scriu 10 pagini dor despre prostia pe care o scoate într-un singur paragraf.
Mama care ajută fiica la teme și la greu – asta nu înseamnă a pregăti copilul pentru viață.
Ce înseamnă pentru el a pregăti copilul pentru viață în opinia sa de intelectual? Am aflat mai târziu: a fi dur cu copilul. A nu-l ajuta la teme și la greu, de exemplu.
Nu îmi credeam urechilor ce auzeam. Ce lucruri curente și mincinoase scotea pe gură ființa aceasta, și mai ales față de fiica sa.
Disciplina
„Acum nu știi să te descurci singură, nu ai această disciplină”
Îmi bulbucam ochii: ce a spus?
Exista o „disciplină” de a te „descurca” (what the fuck does that mean?!) singur, iar fiica sa nu o are? Lasă-mă să ghicesc, el o are, este un om care s-a descurcat singur cu succes, mai ales el nefiind niciodată singur și lăsând creșterea copiilor în mâna mamei?
Miroase aici a bărbat „adevărat”, un erou pe care noi suntem prea proști ca să îl recunoaștem cred.
Voința
„Ai uneltele necesare, dar nu ai voință”
Deja scoteam aburi pe nas. De cate ori ai auzit tâmpenia asta de la părintele tău dominant?
Există, se pare, „unelte necesare” pentru toate activitățile, și există „voință”, acel lucru magic pe care noi copiii nu îl avem, dar îl au… părinții.
Iată deci
soluția magica la a ieși din depresie, a putea să te „descurci” singur – doar trebuie să ai voință!
„Dacă ai vrea”
„Dacă ai vrea, ai face și ai ieși din depresie mai repede decât ai crede.”
Deja eram în al 9-lea cer, dar cu minus înainte, adică în Iad, adică în România.
Iată deci, dragul meu cititor/cititoare
ce ai nevoie pentru a ieși din depresie: ai nevoie să … „vrei”.
Înțelegi? Deci tu, și eu, și milioanele de oameni de pe planetă, doar nu vrem/voiam să ieșim din depresie.
Ne place în frică, teroare, lipsa de viață, lipsa de pasiuni, lipsa de sens, lipsa de încredere, etc. Ne place în mizerie, pentru că dacă am vrea, am ieși din depresie cam când am vrea.
Logica
„Ești o persoană care acționează doar pe senzații, nu pe logică.”
Mda, probabil că fiica a moștenit pe mama (nu pe el), adică are un creier pe care nu îl poate folosi – spre diferență de tatăl, care uite, este maestru psiholog fără să fi deschis o carte în viață lui. Uite ce lucruri pline de „logica” spune.
Ambiția
„Ai toate uneltele, dacă vrei poți, dar nu ai ambiție”
Este o variantă la tâmpenia de mai sus, cea cu „voința”, dar am lăsat-o aici pentru că vreau să auzi și varianta cu „ambiția”.
De cate ori ai auzit aceasta stupiditate de la părinții tai? Cât de mult te-au torturat în anii de școală cu această expresie?
În capul lor, iată, există proprietăți magice: voință, ambiție, pe care după ce „le ai” poți să faci orice.
Problema este că tu nu ai aceste proprietăți magice. Din nou, față de ei, care le au!
Vinovatul
„Mama ta nu este vinovată, așa a crezut ea de cuviință să te crească.”
„Eu am încercat să intervin în educația ta, dar mama ta îmi sărea la gât ca o lupoaică.”
Nu puteam să cred ce aud: doi părinți români, tipic incompetenți, și la 60 de ani spun atrocități și își distrug copilul, dar cumva cumva, ei nu au nici o vină.
Adică, mama „așa a crezut ea de cuviință să te crească”, iar „eu nu am făcut nimic pentru deh, tată pasiv”.
Ei nu au nici o vină,
ei nu au consecințe.
Adică faptele lor îngrozitoare nu au consecințe, înțelegi?
Fiica nu este distrusă pentru că părinții habar nu au avut să îi ofere cunoaștere și siguranță psihologica, nu. Fiica este distrusă pentru „așa vrea ea”, și pentru că nu are „ambiție” și „voință”.
Înțelegi? Asta îi spune tatăl! Înțelegi?
Soț periculos
„Eu și mama ta știam că te căsătorești cu un om periculos.”
Iar fiica îl întrebă: „de ce nu mi-ai spus asta?”
El: „Nu m-ai fi crezut”
Hoooly fuck, tu îți dai seama?
Omul nu are nici un proces de conștiință, el „știa” viitorul, dar nu s-a chinuit să își protejeze fiica prin toate mijloacele disponibile.
Sun curios, oare el aici avea „voință” și „ambiție”?
Avea toate uneltele necesare, dar nu „voia” să își ajute copilul?
Evitarea + Adevărul
Ea spune: „Îmi zicea să îl sun la cafea să mai vorbim – dar nu am făcut asta, deja îmi era foarte frică de adevărul lucrurilor spune de el”.
Două lucruri aici: observi că ce spune tata a fost primit ca Adevăr de copil. Toate tâmpeniile, toată răutatea, toata imaginația bolnavă, toată aruncarea vineri și fuga de responsabilitate a tatălui, totul a fost luat ca Adevăr de copil.
Ea era profund traumatizată și își spunea: „da, tata are dreptate, nu știu să fac nimic! Toată viața am fot îngrijită, eu nu am ambiție.”
Ho-ly fuck!
Iar consecința ei e să fuga de el. Chiar dacă îl credea ca un aducător de Adevăr, o și deranja ceva la el, la un nivel profund inconștient. Nu nu, nu dorea de loc să se vadă cu el.
Părinții tai
Îți aduce aminte povestea asta de părinții tai? De cate ori ai auzit lucrurile acestea mincinoase și deosebit de rele ieșind din gura „celor care te iubesc”?
Eu am auzit toate expresiile aceasta, și am făcut o călătorie ce mi-a redeschis rana de a fi crescut de părinți care nu au deschis o care de psihologie în viața lor.
60+ de ani
La 60/70 de ani credem că oamenii sunt inteligenți, cu experiență de viață. După cum vezi, eu au aceeași „inteligență” ca la 20+ de ani, aproape de zero.
Mi se pare fascinant că lucrurile mincinoase și rele pe care le spuneau acum 40 de ani, sunt neschimbate după aproape jumătate de secol.
Violul
Dacă în Sunt mama ta și (nu) îți vreau binele scriam despre cum își violează mama copilul, acum a venit rândul să fiu fascinat cum tatăl își violează fiica, chiar și după 40 de ani.
De ce le place părinților români să își violeze copiii?
De ce au „ambiția” și „voința” asta?
De ce nu au „ambiția” și „voința” să citească o carte?
Cum devine o femeie victimă?
Cum devine o femei victimă la lucru sau într-o căsătorie? Poate ești tu, sau poate știi cazuri de femei abuzate fizic și/sau psihic. Cum ajung ele să fie batjocorite de către bărbați?
Cel mai bun mod pentru o femeie de a deveni victimă este să își facă training de victimă.
Iar cei mai bui traineri de victime sunt, nu-i așa, părinții noștri.
Cine mai are nevoie de dușmani, când are părinți români needucați?!
Manualul de psihologie
Părinții români s-ar putea aduna într-o cameră mare să scrie manualul de psihologie despre cum să crești un copil.
Probabil ar avea trei pagini, pline de:
„Trebuie să…”
„Ascultă de mine…”
„Doar trebuie să ai voință, ambiție, etc…”
„Fă cum spun eu că o să fie bine (căsătorie, apartament, etc)”
Pe scurt
Sunt profund șocat de răutatea infinită a mamei și a tatălui român. Acești oameni, până nu vor fi îngropați, vor face rău copiilor în mod direct, iar după ce se vor răci la trei metri sub pământ, vor continua să le facă rău indirect, prin abuzurile și proasta educație oferită copiilor de-a lungul vieții. Violul părinților romani va sta în noi, și în copiii noștri pentru eternitate.
Îți doresc te educi să nu crezi stupiditățile spuse de părinții tai, să îi eviți dacă simți că violează!
Rezonez cu ce ai scris. Am 30 de ani și recent am ieșit din prima mea relație de lunga durata, serioasa, de peste 4 ani. Mi-a fost teama sa vorbesc cu ai mei despre asta deși nu mai locuiesc în același oraș cu ei și încă nu vreau sa merg acasă și evit sa vorbesc cu ei prea mult. Când am anunțat-o pe mama, mi-a zis ca ei toți, adică părinții și frații mei știau ca el nu e potrivit pentru mine și ca mai bine ca am scăpat de el… Da, vorbe foarte pline de compasiune la suferința mea… Și la alte câteva zile când am vorbit cu tata, mi-a zis și citez ca mi-au rămas întipărite aceste vorbe:”ce vrei tata, ce ai vrut asta ai avut…”. M-am enervat asa de tare ca am încheiat convorbirea în următoarele 10 secunde . Sunt încă foarte supărata pe ei și evit sa vorbesc cu ei prea mult, cu toate ca ma suna des în încercarea de a fi alături de mine… Și nu știu cum as putea sa ii ajut acum sa se schimbe dar momentan încerc sa ii evit.
Imi pare rau pentru experienta ta Mihaela.
Din experienta mea, ei incearca „sa fie alaturi de tine” asa cum stiu ei mai „bine”, adica cum am descris in articol si cum ai spus si tu.
Empatia se invata, dar nu in scoala romaneasca, si se pare ca nici experienta de 60+ de ani de viata nu ii ajuta.
„Nu știu cum as putea sa ii ajut acum sa se schimbe” – adica sa ajuti pe cineva care nu vrea sa se schimbe?
Plus cealalta parte, sa se schimbe ei sa fie bine ca… mine? Adica, noi ne transformam in abuzatori, exact ca ei?
Singura persoana pe care poti sa o schimbi, si pe care am invatat ca e etic sa o schimbi este… TU 🙂
Tu poti sa te schimbi mereu, sa te educi, sa treci peste trecut, sa eviti oamenii negativi din viata ta, si incerci sa traiesti fericita, pentru atati ani cati mai ai pe planeta asta.
Iti doresc mult succes,
Adrian
Multumesc mult! Eu incerc sa ma educ, sa ma schimb si sa evit oamenii negativi. Ziceam ca mi-as dori sa ii schimb pentru ca mi-as dori o relatie ok cu ai mei, in care sa nu incerc sa ii evit si in care sa discut chestii cu adevarat importante pentru mine, nu doar nimicuri cotidiene, asa cum se intampla acum.Stiu ca e imposibil cand nu vor, si stiu ca nu m-as lansa intr-o discutie serioasa pe tema asta, pentru ca s-ar lasa cu reprosuri si probabil cu o ruptura si mai mare intre noi. Oricum, experienta asta imi da ocazia sa vad ce fel de parinte nu as vrea sa devin, si imi doresc ca in viitor sa nu preiau acelasi comportament invatat de la ei.
Da.Aceeasi problemă o am si eu cu mama mea.Niciodata nu m-a încurajat, mereu eram criticată si comparată cu alții. Ma doare chiar si acum la 49 ani ca nu am o mamă! Am obosit să lupt si tocmai de accea m-am scuturat de toate aceste greutățile care le-am dus cu mine mereu.Merg mai departe pentru că vreau să mă bucur de viață…..
Multumesc mult, Adrian, pentru acest articol bine detaliat la educatia intr-o familie obisnuita din Romania, Republica Moldova.
Imi pare rau sa aflu ca este foarte comuna situatia: o mama severa si atotstiuitoare si un tata pasiv, care parca nici nu ar exista. Ii inteleg ca si ei au avut parte asa educatia de la parintii sai, dar nu pot sa-i iubesc pe ei, pentru durerile cauzate, pentru tortura emotionala si psihologica. Si care-i faza cu “eu am avut asa, trebuie si tu sa ai la fel” mentalitate? Asa se educa copii? Intai actionezi si nici macar nu te gadesti la acitiunile tale. Uneori, imi este frica sa am copii ca sa nu continuie educatia de acasa.
As vrea sa nu mai depind de ei, as vrea sa uit tot ce am invatat acasa si sa incep din nou. As vrea sa ma simt ca un om liber, puternic, un individ potent social. Dar stiind cum e si societatea romaneasca, e greu sa nu devii egoist, narcisist, mincinos…corupt.
De asta te apreciez foarte mult Adrian! Scrii articole despre teme serioase care nu se vorbeste la televizor sau in public, parca ar fi tabu romanesc.
Salut Adrian,
Da, si eu provin dintr-o familie tipic romaneasca.
Am observat ca romanii nu se pot desparti de mama/parintele abuzator, le iau apararea in continuu, „nu stiau”, „au facut ce au putut”, „saracii”, etc. Sclavii isi iubesc lanturile, iar victimele sunt atrase in mod inconstient de abuzatori.
Poti sa fii un om liber si puternic, odata ce scapi de trecutul tau nenorocos. Iar asta o faci si tu si eu ,prin educatie. Noroc ca au trait altii mai inteligenti decat noi inaintea noastra, care sa ne ajute sa nu mai repetam greselile lor, platite scump de catre ei.
Nu ai cum sa ajungi in zona de egoist si narcisist daca te educi psihologic. Dar da, vei fi catalogat egoist, narcisist si arogant de catre romani daca ai grija de corpul si mintea ta.
Cred ca e o parte de tabu – inteligenta! Cum spuneam mai sus, a fi inteligent inseamna a fi vazut ca arogant, superior, rau, etc.
Iti multumesc mult pentru mesaj Adrian,
Iti doresc mult succes,
(Celalalt) Adrian