10 lucruri la care vrei să renunți pentru o viață fericită – și ce au ele în comun!

Suntem obișnuiți ca pentru a avea o viață bogată, trebuie să adunăm o grămadă de aptitudini. Chiar dacă asta este adevărat, câteodată e nevoie să și renunțăm la unele credințe ineficiente.

1. Renunță la nevoia de a avea întotdeauna dreptate

Trăim într-o țară de experți în politică, fotbal, poezie, psihologia copilului, legislație, etc. 18 milioane de oameni știu cum „trebuie” să fie lucrurile. „Toate” lucrurile.

Dar câți dintre ei au o minimă empatie? Câți dintre ei se pun locul altora, să le înțeleagă experiențele, credințele, trecutul?

Preferi să ai dreptate, sau să ai un suflet înțelegător și bun?

2. Renunță la control

Câți dintre noi am intrat în capcana aceasta: să avem nevoie să fim în control, în orice situație, cu prietenii, cu copiii? Întotdeauna să „știm mai bine”, să le spunem ce să facă, să le dăm ordine. Părinții sunt aici experți: ei „știu” cum „trebuie” să se îmbrace copii, ce muzică să asculte, cum să gândească.

3. Renunță la aruncatul vinei

Când lucrurile nu merg bine, dăm vina pe cei din jur pentru ce au făcut, sau nu au făcut. Prin asta de fapt, doar dăm putere altora pentru a ne dirija destinul.

Păstrează puterea pentru tine și ia responsabilitate pentru viața ta.

4. Renunță la auto-critică

De câte ori ți-ai ucis visele lăsând motorașul din cap să rumege/rumineze evenimentele, să îți creeze o privire negativă asupra vieții? Când vii la cursul meu de Mindfulness îți voi explica despre funcțiile celor trei creiere și mai ales de ce de multe ori ele interpretează viața greșit!

5. Renunță la a te plânge

De la „evreii conduc lumea”, „ungurii vor Ardealul”, la „de ce mi se întâmplă mie asta”, „șoferii din orașul X sunt groaznici”, sunt lucruri mai mult sau mai puțin reale. Dar ține de tine cum le interpretezi. Nu este vorba despre ceea ce se întâmplă, ci cum alegi tu să le privești.

Nimeni nu iți poate lua fericirea, decât dacă îi dai putere!

6. Renunță la luxul criticii

Este obositor să auzi persoane în jur care critică orice: modul de șofat, îmbrăcămintea, alegerile sexuale ale altor oameni. Suntem diferiți, facem lucruri diferit, vrem lucruri diferite. Respectă-i pe cei din jur așa cum ai vrea și tu să fii respectat.

7. Renunță la rezistența în fața schimbării

Suntem fericiți, apoi triști, apoi fericiți. Suntem singuri, apoi în relații, apoi singuri, apoi căsătorie, etc. Suntem tineri, apoi bătrâni. Fiecare schimbare aduce ceva nou, ne transformă în persoane mai bune, ne învață să fim mai toleranți cu ceilalți, să înțelegem că universul nu se învârte în jurul nostru. În fiecare zi simțim diferit, gândim diferit, trăim diferit. A trăi în succes înseamnă a te bucura și căuta moduri de a profita de schimbare, nu a i te împotrivi.

Singurul lucru constant în viață este schimbarea!

8. Renunță la etichetări

Încetează să mai numești „ciudați”, „răi” oamenii și situațiile pe care nu le înțelegi. Fiecare persoană are experiența și valorile proprii. Faptul că tu nu înțelegi de ce cineva face ceva, nu înseamnă că nu are sens și valoare pentru altcineva. O minte funcționează corect doar când este deschisă.

9. Renunță la frici

Unul dintre cele mai grele lucruri de conștientizat este că frica nu este reală! Sunt doar interpretări greșite ale realității din partea creierului nostru.

Singurul lucru de care trebuie să te temi, este frica însăși!

10. Renunță la așteptările altora despre tine

Ne îmbrăcam cum spun alții, vorbim și gândim cum am crede că le place altora. Cumpăram lucruri care vedem că i-ar face pe alții fericiți. Invităm o grămadă de lume în viața noastră să ne spună cum să ne trăiam viața.

Singura viață pe care o avem, o aruncăm în mâinile unor străini. Ne e frica să fim diferiți pentru că „ce va spune societatea!?”

Lasă-mă să îți spun un secret: în afară de familia ta și doi-trei prieteni apropiați, nimănui nu îi pasă de tine. Nici vecinului tăi, nici „societății’. Fiecare are problemele și visurile sale.

Dar tu, dacă nu ești atent/ă, vei avea visurile altora!

Ce au toate aceste lucruri în comun?

Nevoia de a avea tot timpul dreptate, de a fi în control suprem, aruncatul vinei, critica și auto-critica, frica de schimbare, etichetări ale altora, conformări în fața unei percepute dorințe ale societății – ce au toate acestea în comun? Care este cauza lor comună?

Atașamentul

Dorim ca lucrurile să fie „așa cum trebuie”. Șoferii să conducă cum zicem noi. Politica să fie cum spunem noi. Copiii să crească în copia noastră fidelă. Iubitul/a să facă/gândească/existe doar pentru noi, și doar „așa cum trebuie”. Dar înțelegi că::

„Așa cum trebuie” înseamnă de fapt „așa cum vreau eu”!

Când lumea din jur face lucrurile diferit, când intervine schimbarea, ne panicăm. Când oamenii sunt frumoși și independenți, ei nu mai fac cum le spunem noi. „Cum trebuie”.

De ce devenim violenți și critici atunci? Pentru că creierului nostru nu îi plac surprizele. Surprizele înseamnă că trebuie să muncească în plus, că trebuie să consume resurse de energie mai mari pentru a putea înțelege lucrurile noi. Dar

Slujba creierului este să te țină în viață, nu să te facă fericit!

Duci deci o luptă cu tine însuți, atunci vrei să fii un om frumos, cuprinzător, înțelegător, și în pace. Dar nu așa sunt toți oamenii frumoși și interesanți? În luptă cu ei însuși? Doar că de data asta știm de ce și împotriva cui luptăm!

Bonus: Detașarea înseamnă lipsa iubirii?

Lipsa de atașament este un concept complex, care îți ia câțiva ani pentru a-l conștientiza. Iar majoritatea nu îl vor înțelege niciodată.

Lipsa de atașament înseamnă să nu mai ceri nimănui nimic. Să te bucuri de ceea ce este. Să vezi lucrurile mereu în schimbare, inclusiv pe tine. Să te bucuri că oamenii din jurul tău sunt diferiți, nu clone ale tale.

În contextul iubirii, înseamnă să te bucuri de persoana de lângă tine fără să îi ceri ceva. Simplul fapt că îți acordă timp și sentimente, este deja ceva foarte greu de obținut și de mare preț. Nu veni cu mâna întinsă. Cu toții ne dorim să fim liberi, să ne trăim viața așa cum dorim.

„Te iubesc” deci înseamnă: „vreau să fii liber/a”, nu „vreau lucruri/timp/sentimente de la tine”. De aceea marea majoritate a căsniciilor nu rezistă. Pentru că vrem. Vrem să primim, să ni se dea, să ni se facă.

Îți urez mult succes în drumul tău către o viață mai simplă, mai liberă, mai concentrată pe ceea ce este, nu pe ceea ce „ar trebui să fie”!

Vreau să îmi ajut prietenii:

Adrian, vreau să mă stresez mai puțin. Cum fac?

Adrian, vreau să îmi controlez emoțiile. Cum fac?

Adrian, vreau să nu mă mai supăr atât de mult. Cum fac?

Adrian, vreau să am mai mult timp liber. Cum fac?

Adrian, vreau să comunic mai bine cu partenerul/copiii. Cum fac?

Adrian, vreau să îmi întăresc încrederea de sine. Cum fac?

Adrian, vreau să scap de depresie. Cum fac?

Adrian, vreau să trăiesc o viață fericită. Cum fac?




5 răspunsuri

Lasă un răspuns