Cum să (nu) îți prezinți compania ca cei din Cluj

Azi am avut marea neșansă de a participa la un șir de prezentări de companii în fața unui grup de câteva zeci de studenți.

Au participat atât companii mici, cât și bine-cunoscuții giganți din Cluj. Voi vorbi deci cu aceste firme despre slide-uri și prezentare, și aș vrea să fii martor să cunoști peisajul pitoresc cu care mă confrunt eu în Cluj.

Textul

Dragă companie, angajatul tău a decis ca în prezentarea ta, să pună cât mai mult text. Să scrie mult, să aibă studenții ce citi. Un slide este bun atunci când nămolește de fraze, titluri și subtitluri, nu-i așa? Ce crezi că au simțit studenții când au văzut același format (post)comunist pe care îl aplicau profesorii noștri în universitate?

Egoul

Dragă companie, angajatul tău a decis ca în prezentarea ta, să pună fotografii cu el însuși. Da, pentru că toți adorăm să îi vedem fața de-a lungul evoluției personale. Și nu o față oricum, ci una șugubeață, schimonosindu-se cool, în ceea ce răutăcioșii ar numi un acces sever de alcoolizare.

Copiii

Dragă companie, dintr-un motiv sinistru, angajatul tău a decis ca în prezentarea ta, să pună fotografii cu copiii săi pe slide-uri. Nu un slide, ci multe.

Dragă angajat, suntem de acord că copiii tăi sunt cei mai deștepți și cei mai frumoși, doar seamănă pe tine. Dar știm că acest adevăr este local, doar în imaginația ta. Chiar crezi că ne pasă nouă de copiii tăi, că îi considerăm drăguți și că contează în deciziile noastre?  Chiar crezi că cei 30 de studenți din sală, tineri de 20 de ani, erau impresionați de copiii tăi? Te-ai uitat la fețele lor plictisite? Crezi că i-ai apropiat de tine și de compania pe care o reprezinți, sau crezi că i-ai îndepărtat?

Muzica

Dragă companie, angajatul tău a decis ca în prezentarea ta, să pună… muzică! Da, muzică ca să (în)cânte lumea. Ce părere crezi că le faci studenților când vin babalâcii corporatiști și le pun muzică în PowerPoint?

Gradientul

Nici o prezentare nu este completă dacă nu are muzică, schimonoseli și… gradient! Atingerea care îi da notă clasică de primul proiect în clasa a 9-a este adusă de angajatul tău. Ce părere crezi tu, companie, că le-ai făcut studenților prin exercitarea părții artistice a angajatului tău?

Tactici

Aș putea să continuu cu profesionismul din prezentările vizual-auditiv-artistice, dar poate vă întrebați de tacticile antrenate de către prezentatori.

Hărțuirea publicului

Un lucru pe care îl văd în Cluj, atât la IT-ști cât și la vorbitorii în public „experți”, este hărțuirea spectatorului după modelul, citez: „haideți treziți-vă, am venit aici să purtăm un dialog, nu să fie o prezentare «ca la universitate»”. Bănuiesc că nu este necesar să completez că angajatul în cauză nu făcea nici un dialog, ci tocmai, ironic, el însuși monologa, vorbea „ca la universitate”.

Dragă companie, cum crezi că simt studenții despre tine, când încă un … vine și îi trage de ureche că nu fac „ce trebuie”?

Mituirea publicului

Un specimen mai evoluat decât hărțuitorul de public este mituitorul. Acesta oferă brelocuri/pixuri ca premiu dacă studenții răspund la întrebările sale. Scenariul arată cam ca cel de jos.

Lasă-mă să îți repet ce se întâmplă: pentru că prezentatorii nu se pot conecta cu publicul, pentru că sunt falși și a… (vezi mai jos), ei vin cu mita, celebra găleată cu ulei și zahăr, sub formă de brelocuri sau încărcătoare USB!

Dragă companie, cum crezi că se simt studenții tăi când înainte să îi angajezi deja îi umilești și îi tratezi cu zăhărelul?

Aroganța

De departe Clujul este recunoscut ca un oraș plin de aroganți. Am fost șocat că pe lângă tipicii aroganți Orădeni – profesori, funcționari –, în Cluj inclusiv taximetristul și vânzătoarea de la Auchan sunt aroganți. Și bineînțeles, nici IT-ul nu este izolat de acest fenomen. Am întâlnit des tiparul de manager/lider/etc al cărui ego este proporțional doar cu cantitatea de incompetentă și răutate.

Când un IT-st se prezintă că are 7+ ani în aceeași firmă, deja poți să îți aprinzi beculețele de alarmă. O persoană care s-a învârtit în același mediu are toate șansele să se plafoneze. Aceeași oameni, aceleași tehnologii. Mai rău, odată cu plafonarea intervine efectul de Dunning–Kruger – ceea ce am descris în multe articole, despre boala românească numită expertism. Acești siniștri seniori, devin în fiecare an tot mai puțin competitivi, ei nu mai cad, ci îi săpa pe cei din jur. Un tânăr angajat poate încerca să aducă inovație, dar va fi ucis repede de un senior arogant – el are cunoștințe, poate învârti „adevărul” cum dorește superiorilor.

Dragă companie, ce crezi că simt studenții când tu îți aduci oamenii aroganți să te reprezinte? Crezi că vor vrea să lucreze pentru tine/cu ei?

Întrebări

Dragă companie mică sau multinațională, azi m-ai făcut să mă întreb câteva lucruri despre tine:

  1. Cum au ajuns prezentatorii de azi să te reprezinte? I-ai ales aleatoriu pentru că nu-ți pasă?
  2. Sunt prezentatorii de azi cei mai buni oameni ai tăi? Câți bani primesc acești oameni pentru calitatea muncii lor de azi?
  3. Le-ai verificat vreodată prezentările? Acestea de azi sunt produsul îmbunătățirilor? Maximul a ceea ce poți tu?
  4. De ce hărțuiești spectatorii?
  5. Cât buget ai pentru mita spectatorilor?
  6. De ce îți aduci aroganții să te reprezinte, și câți aroganți ai în firmă?
  7. Ce exact le aduci tu ca valoare studenților?

Cadou

Dragă companie, sper că acum înțelegi paguba pe care angajații tăi ți-au adus-o. Sper de asemenea că acum înțelegi și paguba timpului pierdut al studenților. Îți ofer un cadou, pe care sper că de acum îl vei folosi, ca să nu mai pari ceea ce au făcut din tine angajații tăi, și chiar să aduci valoare oamenilor cărora le răpești din timpul vieții lor să te asculte.

Îți ofer lista aceasta de verificare și sper să o folosești des!

Vreau să îmi ajut prietenii:

Adrian, vreau să mă stresez mai puțin. Cum fac?

Adrian, vreau să îmi controlez emoțiile. Cum fac?

Adrian, vreau să nu mă mai supăr atât de mult. Cum fac?

Adrian, vreau să am mai mult timp liber. Cum fac?

Adrian, vreau să comunic mai bine cu partenerul/copiii. Cum fac?

Adrian, vreau să îmi întăresc încrederea de sine. Cum fac?

Adrian, vreau să scap de depresie. Cum fac?

Adrian, vreau să trăiesc o viață fericită. Cum fac?