Blocajul emoțional și jocul „dreptății”

Ieri am avut un curs cu niște studenți superbi la psihologie în Cluj.

Am vorbit trei ore despre comunicarea interpersonală, cu prietenii, profesorii, și partenerii de viată. Am atins o mulțime de subiecte, și vreau să îți spun câteva.

Blocajul emoțional

Ce înseamnă a-ți arăta aprecierea? Chiar dacă sună ușor la început, după câtva timp îți dai seama că noi nu ne arătam aprecierea față de oamenii pe care îi declarăm dragi. Mai ales băieții, noi „nu știm” să ne exprimăm recunoștința față de prieteni. După ce am analizat puțin, ne-am dat seama că băieții știu totuși să-și exprime sentimentele, doar că au fost blocați de mici să nu și le arate.

Știi expresia „băieții mari nu plâng”? Cine ne-a îndoctrinat să fim handicapați emoțional?

Câte femei crezi că vin la mine și se plâng că partenerii lor de viată au fost înghețați în copilărie, iar acum suferă în urma sechelelor?

Conflictul

Am dezbătut ce înseamnă un conflict, și mai ales cum intrăm în el de multe ori fără să ne dăm seama – vezi articol aici. Am vrut să vedem anatomia unui conflict, așa că ne-am pus pe ceartă – vezi pozele atașate.

Chiar dacă pare ușor, să știi că nu ne-a ieșit din prima – unii oameni cred că ceartă noastră, la lucru sau în parteneriat, este una rațională, bazată pe fapte. De fapt, în 90% din cazuri emoțiile noastre o iau razna, ne grăbim, spunem lucruri dureroase, interpretăm greșit feedbackul partenerului.

De aceea am discutat exact cum să contracarăm „normalitatea”, moștenirea genetică ce ne împinge să vedem lucrurile mai negativ decât sunt.

Jocul „dreptății”

Tot un lucru pe care îl „învățăm” acasă, este credința fantasmagorică de a avea „dreptate”. Părinții știu care este „adevărul”, ce este „corect”, cum „trebuie”. Din păcate, și noi învățăm aceste credințe absolutiste, ireale, care ne fac să credem că noi suntem „buni”, iar restul oamenilor sunt, evident, „răi”. Noi suntem „deștepți”, iar restul…

Despre Zeul Trebuie și cum ne distruge el viată am scris în multe articole pentru că este probabil cel mai mare inamic al relațiilor, inclusiv cu sinele.

Pe scurt

Mă bucur foarte tare să cunosc tineri deștepți și deschiși. Mă bucur să le ofer psihologie de top mondial, psihologie practică, care să îi ajute să vadă lumea mult mai aproape de realitate. Cred în ei, și cred că au șansa ca ei să fie ce majoritatea oamenilor nu sunt: fericiți și părinți buni.

Îți doresc și ție multă educație valoroasă, să poți avea o viată pe care o meriți, una excelentă și plină de împlinire și căldură!

 

 

 

 

 

 

Vreau să îmi ajut prietenii:

Adrian, vreau să mă stresez mai puțin. Cum fac?

Adrian, vreau să îmi controlez emoțiile. Cum fac?

Adrian, vreau să nu mă mai supăr atât de mult. Cum fac?

Adrian, vreau să am mai mult timp liber. Cum fac?

Adrian, vreau să comunic mai bine cu partenerul/copiii. Cum fac?

Adrian, vreau să îmi întăresc încrederea de sine. Cum fac?

Adrian, vreau să scap de depresie. Cum fac?

Adrian, vreau să trăiesc o viață fericită. Cum fac?




Lasă un răspuns