Marea păcăleală din IT

Eram într-un grup de conversație cu IT-ști din diferite domenii, de diferite vârste, și eram fascinant de punctele lor de vedere.

Unul din subiecte era despre cum se văd ei: tineri, puternici, plăcuți de societate, deschiși la schimbare, și alte bunătăți. Întrebarea imediată era „de unde toate aceste atribute pozitive?”.

Serviciul

Din cele 24 de ore, 8 le dormim, 9 suntem la job, adăugăm naveta, orele de preparare și savurare a mâncării, îngrijirea personală, etc, și la sfârșitul zilei rămânem cu 2 ore libere pentru noi – dacă nu ai copii, pentru că atunci știi bine cu câte ore personale rămâi.

De departe, cea mai mare parte a vieții noastre o petrecem la serviciu. Aceasta ne formează gusturile, interacțiunile cu oamenii, fricile, sau pe scurt:

Devii ceea ce faci în mod regulat!

Deformarea

Odată cu formarea noastră la serviciu intervine și deformarea profesională, pe care dexonline o definește ca folosirea mecanică în viața de toate zilele a cunoștințelor și a deprinderilor căpătate prin exercitarea profesiunii.

Am scris deja despre succesul programatorilor la fete și internetul a luat foc. Pe lângă înjurături grosolane și pierderi evidente de control ale unor cititori, articolul a fost citit și de oameni inteligenți care înțelegeau acest concept și vedeau problema reală cu care ei se confruntă și pentru care caută soluții.

Viața sistematizată

În conversația cu IT-știi, îi întrebam de lucrurile pe care ei le fac regulat, care îi formează. Printre ele, erau: joaca, o grămadă de perks, trăit ca în puf, gadgeturi noi, plictiseală pe Facebook.

La capitolul relații, în cele nouă ore de stat la lucru, majoritatea comunicau doar cu membrii de echipă, 4-6 oameni; aceeași oameni în fiecare zi, săptămână, luna. Adică, deveneau încet și sigur, media celor 5 oameni cu care ne petrecem cel mai mult timp.

Pe plan rațional, lucrând într-un domeniu virtual, fix, ușor testabil, gândirea devenea logică și din păcate absolutistă, zero/unu, bine versus rău.

Pe plan emoțional… ei, cum să vorbești despre emoții, ele sunt rele și nefolositoare și nu au loc la job – nu că ar fi știut careva ce înseamnă ele și care este scopul lor.

Iluzia

Întrebarea mea pentru ei era, ce își doresc ei? Răspunsurile erau: relații de calitate cu oamenii, a fi un părinte bun pentru copii, a călători, întâlni culturi noi, a fi deschiși la idei noi, și ca lucrurile pe care le fac să aibă valoare și sens personal.

Eram fascinat: cum poate viața trăită în cuibul protectiv fizic (serviciu în cea mai bună industrie) și psihic (gândire logică absolutistă) să îndeplinească toate dorințele lor?

Cum poate cineva care trăiește într-o zonă de confort extrem, sau un manager arogant, să creadă că după cele 9 ore devine brusc un părinte empatic, dispus la infinitatea de compromisuri?

Am denumit această discrepanță totală „dispozitivul magic”. Sub o formă sau altă, după cele 9 ore petrecute în mediul IT, oamenii se așteptau să aibă total altă personalitate și viață.

Mai mult, chiar erau siguri de asta. Credeau că la un push of a magical button, ei devin total altceva decât ceea ce fac regulat.

Împlinirea

Cu siguranță și IT-știi au acces la viața pe care și-o doresc. Iar dacă înțelegi că devii ceea ce faci în mod regulat, însemnă că trebuie să schimbe ceea ce fac în mod regulat.

Visul meu

Când am revenit în România, credeam că voi întâlni în IT oameni inteligenți emoțional-rațional, care se folosesc de joburile foarte bine plătite din IT tocmai pentru a-și crea o viață la care oamenii săraci nu au acces.

Visam la o noua clasă socială, unde oamenii din IT cu bani, vor fi generația care schimbă România. Încă mai sper asta.

Pe scurt

Există o mulțime de IT-ști păcăliți de sistemul în care trăiesc. Există și IT-ști care văd această mare iluzie și lucrează împotrivă ei. Un lucru pe care să îl conștientizezi:

Nu este vorba despre ce serviciu ai, ci în ce te transformă!

Vreau să îmi ajut prietenii:

Soft Skills Trainer, Executive & Team Coach, Inginer Software

Cel mai important lucru al meu este ca tu să nu suferi ca mine.

Am trecut prin depresie de câțiva ani și multe alte lucruri grele. Am citit mai multă psihologie și filozofie decât orice persoană pe care o cunosc. Am călătorit prin lume și am găsit că există și oameni fericiți.

Ce spun clienți mei: „odată ce am înțeles cum funcționează viața, nu a mai trebuit să sufăr”, „nu m-aș fi gândit niciodată din punctul asta de vedere”, „you blow my mind”!




5 răspunsuri

  1. Remarca ta este oglinda realitatii insa eu incep sa vad schimbari (cel putin in contextul zonei mele) unde oamenii incep sa-si aduca personalul la munca, colegii sa devina prieteni si sa duca o viata impreuna „outside office” in care sa dezbata pareri non-profesionale, sa-si exprime emotiile liber. Programul in domeniul IT nu e chiar 9 ore si flexibilitate acestuia incepe sa apara mai des ca si „beneficiu”… Incet incet ceea ce spui incepe sa fie deja inteles si se incearca o solutie.. pe departe de ideal, cazuri izolate, insa, un inceput….

    1. Hai sa fim seriosi. In IT oricat ai vrea nu pentru toti programule e flexibil precum pare. Depinde de cultura din firma la care lucrezi, de oamenii din jur dar mai ales de tine, Se mananca mult rahat de catre oamenii „de rand” din IT.

  2. Cum zicea și Anne se mănâncă mult rahat în IT. Îs oameni care pot separa viata profesionala de cea personala și sunt care nu, asta ca în orice domeniu. Eu mai vad și a treia categorie, pasionații, ei 24/24 se gândesc la meștersugul lor, chiar și inconștient. Nu înțeleg de ce ar fi asta o problema, în alte domenii pasiunea e de lăudat, în IT e condamnat. Un exemplu clar care acum îmi vine în minte este boxierul Floyd Mayweather, care a fost pasionat în anii lui de activitate. Asta înseamnă că în acei ani el a fost un inapt social? Sau era știrb sentimental? Categoric nu! El tot timpul a vrut sa fie cel mai bun, și a muncit zi și noapte pentru asta, pe când adversarii lui au muncit numai cât a fost nevoie. Dezvoltarea profesionala, personala și sufleteasca cere sacrificii! De ce sa te mulțumești cu prezentul, când poți devenii cel mai bun TU?

  3. Radu a dat un raspuns interesant insa a omis un aspect. Boxeorul, a muncit zi si noapte pt un tel, al sau. Recunoasterea sa si si-a dorit sa fie cel mai bun de pe planeta. Acest lucru i-a si reusit.
    Acum, cei care zi si noapte trag si se gandesc doar la cum sa faca mai bine la job, ce tel au? Vor fi ei cei mai buni la nivel mondial? Categoric nu cred asta. Atunci inseamna ca fac asta din pasiune si de fapt, toata pasiunea lor va duce la recunostinta altora, a celor care au firma sau a clientilor acelei firme!
    In acest caz, daca tot ai multa pasiune, de ce nu folosesti energia, energie care pe la 35-40 ani paleste, sa cladezi ceva doar pt tine si de unde tu sa tragi beneficii ulterior? Ei bine, aici sta o parte din problema si speram ca acest aspect sa se schimbe. Odata ce ai invatat suficient de mult in corporatie, odata ce ai invatat cum sa faci management de buget, cum ai invatat ce nevoi au altii, e cazul sa incepi sa te gandesti sa oferi fie si acelor clienti, exact ceea ce le lipseste. Tine pt tine si nu comunica companiei! Pune niste bani deoparte si apoi porneste o afacere. Lucreaza pe 2 fronturi o perioada pana ai un produs si apoi poti pleca de la firma si poti incepe sa iti indrepti toata atentia produsului tau. Abia atunci vei incepe sa culegi roadele pasiunii tale si daca esti suficient de exigent, atunci cu siguranta vei reusi. Au facut-o si altii inainte! Asa ca, tu de ce nu ai putea?

Lasă un răspuns