Sunt multe diferențe între bărbați și femei și e o plăcere să le observ și să mă bucur de ele. Dar câteodată întâlnesc și lucruri care stau împotriva evoluției feminine în România.
Actorul
Un exemplu pe care îl văd des în jurul meu este existența bărbatului macho. Mă gândesc aici la un tip nu neapărat înalt, cam bondocel, cu o față de copil sau de fetiță, și cu o funcție de doctor sau ceva „important”. Stilul lui verbal este puternic, arogant, ignorant, umor personal presărat cu mult sarcasm. Pe scurt, un alfa-male balcanic.
Actrița
Ea, de la 16 ani în sus, etern copilă, doritoare de pace globală și alte bunătățiuri irealiste. În momentul în care ea îl vede pe el, se întâmplă câteva lucruri: ochii se dilatează, un zâmbet larg îi luminează fața, sângele este strașnic pompat, imaginația o ia razna. Macho-man are acces direct atât la personalitatea ei, cât și la adâncimea ei corporală.
Consecințe
- Fata/femeia vizează și visează doar o extremă, la cel mai frumos fizic sau faimos din grup
- Fata/femeia se lasă ușor călcată în picioare de macho-man, el fiind văzut undeva sus, ca un stăpân
- Fata/femeia va avea probabil o scurtă aventură cu el, apoi își va primi curând papucii. De aici va învață să urască bărbații – vezi expresia „toți bărbații sunt la fel”.
- Ca urmare a aventurii nereușite, va deveni acră și reticentă. Ceea ce o va face neatractivă pentru restul bărbaților. Iar așa are șansă la o viață cât se poate de singuratică, în care vinovații vor fi cei din jur, niciodată ea.
Este ea proastă?
Probabil te-ai obișnuit deja pe site-ul meu să privești din alte puncte de vedere decât dualitatea banală: alb versus negru, bun versus rău, etc.
În articolul acesta spuneam pe scurt că avem trei creiere. Cel mai primar, creierul reptilian/instinctual este cel responsabil cu instinctul de reproducere. Pe vremuri, când trăiam în peșteri, femeia era cea care stătea acasă și creștea copii, iar bărbații mergeau la vânătoare. Era în interesul ei, atunci, să aleagă pe cel mai frumos (gene bune – deci sănătos), cel mai puternic, pentru că el putea să îi asigure un copil sănătos și hrană pentru acesta.
Din fericire, lucrurile s-au schimbat mult de atunci. Nu mai stăm în peșteri, nu mai vânăm, nu mai trăim de pe o zi pe alta. Am fost norocoși și ne-am upgradat cu un creier nou, cel rațional, care face decizii mult mult mai bune decât cel reptilian/instinctual.
Cine e atunci de vină?
Pe cine putem totuși să arătam cu degetul? Dacă lucrurile s-au schimbat și avem un creier nou, de ce majoritatea femeilor românce tind încă să gândească instinctual?
Un prim vinovat ar putea fi societatea săracă financiar în care trăim. O lume în care nu ești sigură de viitor, seamănă mult cu cea în care trăiai de pe o zi pe alta, în peșteri. Deci răspunsul instinctual ar putea părea potrivit. Dar nu e.
Un alt vinovat ar putea fi societatea săracă în educație personală. De câte ori spune o mamă unei fiice „fii independentă”, „fă cu vrei tu”, „nu te lua după alții” față de „când te măriți?”, „tu de ce nu faci ca oamenii de vârsta ta”, „sa îți iei unul cu bani/frumos/etc”. Aici poți să observi și lipsă de educație a mamei.
Un alt vinovat poate fi lipsa de încredere în sine. Aici îl putem pune și pe tatăl autoritar, care a ținut morțiș să îi spună fiicei când era copil, că e „prea grasă”, „prea proastă”.
Feminism
Dacă îți aduci aminte, în România nu a existat mișcarea feministă din țările dezvoltate. Îți aduci tu aminte să iasă mama ta în grup organizat, să își ardă sutienul, să ceară să aibă drepturi egale cu bărbatul?
Au ieșit părinții tăi în stradă să ceară dreptul la avort? Wikipedia spune: Astfel, în 1988 rata mortalității materne (decese din cauza maternității la 100.000 de născuți vii) în România era de departe cea mai mare din Europa – 210 decese, comparativ cu Albania – 100, U.R.S.S. – 45, Bulgaria – 40, Ungaria – 21, Polonia – 15, Germania – 8, Italia – 6 sau Norvegia – 4 decese.
Cea mai întâlnită mentalitate în România este că femeia trebuie să se supună bărbatului. Și din fotografia de mai jos ai putea spune că exclusiv bărbații sunt de vina. Dar cine, de fapt, își educă fiicele astfel? Cine, de fapt, „crede și nu judecă”?.
Cum sunt bărbații programați?
Și bărbații funcționează de multe ori la nivelul cel mai primal, cel reptilian/instinctual. Dar ei nu sunt programați să alerge după sau să își distrugă personalitatea pentru o femeia-alfa. De fapt, există femei-macho? Nu.
Bărbații sunt programați genetic să își „depună ouăle” în orice cuib își găsesc. Și cu siguranță nu doar într-unul. De aici lipsa de obsesie pentru un singur personaj. Și tot de aici explicația naturală pentru lipsa normală de dorință monogamă.
Ce putem face?
Dacă scopul nostru este a ajuta cele două sexe să trăiască în pace și fericire, atunci singurul lucru pe care îl putem face este a educa lumea. Să le transmitem cum funcționează creierul și cum să nu acționăm după primul gând/instinct. Asta înseamnă cursuri de psihologie și/sau coaching, timp, răbdare. Schimbarea în bine necesită toate aceste ingrediente complexe; dar care ar fi cealaltă alegere? Să îi oferi fiicei tale doar ce ți-a oferit și ție mama/tatăl tău?
Te poti astepta doar la un rationament de fatada, in cazul femeii. Pana la urma, ele sunt dominate de sentimente, emotii, nu de rationament ca barbatii. Un exemplu: Femeia cumpara o rochie, nu fiindca are nevoie de ea, ci fiindca ii place, o atrage, simte un impuls etc., iar mai apoi utilizeaza un pseudo-rationament ca sa isi motiveze achizitia: „a fost la reducere” sau „nu aveam pe culoarea asta” etc.
Intr-o oarecare mai mare sau mai mica masura, femeia trebuie sa se supuna barbatului. Altfel, nu mai exista polaritate. Societatea noastra a ajuns in stadiul in care se afla (pana la feminismul asta propagandist si fanatic), datorita acestei polaritati. Barbatii trebuie sa isi imbratiseze natura de alpha, iar femeia de beta. Nu invers. Desigur, se aplica si anumite trasaturi pe care un alpha trebuie sa le detina ce tin de un comportament beta, cum ar fi solidaritatea, rabdarea etc. Dar esentele trebuie pastrate, altfel se incalca legile naturii.
„Lizard brain-ul” barbatului e programat, asa cum mentionezi si tu, sa aspire spre reproducere. De aceea barbatul e atras de femeia sanatoasa, care are grija de ea etc. La fel cum si femeia e atrasa, la nivel primar, de resursele pe care barbatul i le poate asigura. Niciodata nu il va putea iubi pe barbat, asa cum iubeste barbatul. Iar asta nu e de blamat. Asa suntem programati. Nu e de rusinat. In schimb, ce e de rusinat, e barbatul care se asteapta la altceva din partea femeii. Ceva contrar felului in care ea este „hard-wired” de catre mama natura.
Toata aceasta independenta la care tinde femeia, poate duce la colapsul societatii. Femei puternice, CEO-uri care isi neglijeaza familiile, copiii, sau nu intemeiaza deloc familii (neglijandu-si astfel rolul lor principal pe acest pamant). Tocmai de aceea, viitoarea generatie devine neinitiata, needucata, neglijata sentimental. Parintii cred ca daca le asigura o situatie financiara excelenta (i.e. masina, bani de buzuar cu duiumul, tot ce isi doresc ei) copilul lor va fi fericit. Din contra, acesta va fi mereu nervos, pierdut, si nu va sti de ce. Asta se poate atribui totusi si societatii consumer-iste in care suntem cu totii afundati.
Felicitari pentru acest articol superb, Adrian!
Salut Ortac,
Iti multumesc mult 🙂
Sunt de acord cu ce spui tu, cu o mentiune importanta: cred ca cele spuse de tine, extremismele ce apar, sunt o parte a schimbarii. In timp, lucrurile se vor aseza. Sunt foarte optimist, am intalnit multe personaje feminine care ori sunt nesatisfacute de status-quo, ori care deja au luat actiune.
Prin educatie, vad, in sfarsit, o societate foarte mixta si egala. In care culoarea, credintele si sexul nu fac diferente, ci unesc oamenii. Dar asta inseamna sute de ani. Care sunt putini, daca ii compari cu miile de ani de evolutie 🙂
Iti multumesc mult din nou si iti urez numai bine 🙂
Adi, mie sincer mi se pare că aveți păreri diametral opuse, deși sunteți de acord unul cu celălalt și vă felicitați. 🙂 Tu vorbești despre egalitate, el despre supunerea femeii și neîncălcarea „legilor naturii”.
Inteleg ce zici Vlad 🙂
Cred ca sunt credinte de trecere. Eu ma bazez pe faptul ca scurgerea timpului ne face mai compasionati. Ca in fata inevitabilei morti, vom vedea ca de fapt am fost o mare familie, o familie de copii confuzi 🙂 .
Asa ca, de ce sa nu fim o mare familie *inainte* sa imbatranim, acum, cat inca mai avem imp sa ne bucuram puternic de posibilele relatiile iterumane!? 🙂
In tarile nordice sunt destul de comune cazurile in care mama este CEO, iar tatal alege sa fie in pappaperm. Dar pentru romanasi este de neconceput! Fereasca sa schimbe ei vreun scutec! Nu este de vina ambitia (normala de altfel) a femeilor, ci incapacitatea de intelegere, empatie si cooperare a multor barbati. Cati barbati se implica activ in cresterea/educarea propriului copil? De ce este invinuita numai mama?
Iar ipoteza conform careia femeile sunt dominate de emotional iar barbatii nu, este eronata. Fiecare este dominat de un set diferit de emotii. Hai sa ne uitam putin spre tarile unde domina barbatii… Este bine in Iran/Irak etc? De ce nu este bine, ca doar domina „rationalul” barbat! Ratiunea se dezvolta o data cu educatia.
Femeia nu este o persoana de mana a doua, ci o persoana punct. Felul in care gandeste nu este mai putin important doar pentru ca este diferit. Si ce daca isi cumpara inca o rochie? Dar tu ca-ti iei inca o trusa de scule? Sau ca te uiti la acelasi basit de film? Sau ca stai 700 de ani in raionul auto zgaindu-te la diverse, desi nu-ti trebuie nimic? Sau ca-ti schimbi celularul a 10-a oara intr-un an? Come on!
Depinde de cum au fost educați (bărbații& femeile)!!! Adică mai ales de: mama lor, de mediul în care au crescut, de școala formală, dar și de cea informală!
Femeia programată pentru eșec? Femei părăsite de bărbați? Cunosc suficiente cazuri în care lucrurile stau chiar opus… mulți bărbați părăsiți… chiar dacă inițial par și poate sunt alfa. În cazurile întâlnite de mine, pur și simplu le era foarte ușor să cucerească, dar apoi nu mai știau ce să facă… și până la urmă despre asta e vorba… aprofundezi sau rămâi la stadiul de joacă? Am întâlnit și alții cu soții, copii și tot doreau să aibe alte relații pe lângă, femei care fac același lucru și alții maeștri în a stârni interes, în a construi relații durabile. Cred cu tărie că acestea 3 sunt cele 3 mari paternuri de comportament în relații în opoziție cu cei care ajung să nu mai vrea relație, să nu mai vrea copil, cărora le place singurătatea din varii motive.
„De ce femeia este programată pentru eșec – față de bărbați?” Pe bune !?!?!?!?! Adriane, ai facut prea multe cursuri NLP si de spalare de creier pe coursera.org. Ia-o mai calm.
Oh really? Dl Ortac, înțeleg eu bine din comentariul dvs ca rolul meu principal in viața e de reproducere? Sau ca imi neglijez familia, pentru ca am un job in management?
This can be fun. Va așteaptă o generație de gacici alfa puse pe treaba 🙂
@Adrian: nu ma pot abține. Credințe de trecere? Spui tu?
Sau suntem de acord sa avem armonie la teoria reproducerii?