Din păcate am întâlnit în România o mulțime de șoferi autodeclarați „experți”. Cum și pe cine abuzează ei?
În clipul de jos aveți o secvență din prezentarea mea.
Profilul șoferului „expert”
În primul rând, șoferul „expert” trăiește într-o lume a sa, foarte mică, care nu are prea multă legătură cu lumea pe care ceilalți o observă. Șoferul are în minte reguli de circulație bătute bine în cap, pe care „doar el” le știe și le respectă. Toți ceilalți participanți în trafic sunt văzuți ca posibili dușmani – care nu îl respectă și vor să îi fac arau.
Chiar dacă sună caraghios cele mai de sus, șoferul „expert” nu își da seama de acest context redus, de această lume mică și personalizată. Dacă o persoană ia o acțiune pe care șoferul „expert” nu o înțelege, atunci persona va fi considerată un om „rău”, care luptă împotriva șoferului.
Empatie
Ce descrie cel mai bine un șofer „expert” este lipsa de empatie. În primul rând, el nu poate să înțeleagă un lucru banal: și celelalte persoane implicate în trafic au valorile, experiențele, motivațiile și perspectivele lor. Fiecare persoană dorește să ajungă în siguranță la destinație, iar asta plus experiența diferită înseamnă că persoanele au stiluri diferite de condus. Un șofer „expert” nu se poate adapta la stilul altor persoane. În loc să încerce să înțeleagă comportamentul celorlalți, îi denigrează, îi numește cu furie „prosti” și alte calificative.
În al doilea rând, el nu este empatic cu familia/prietenii cu care este în mașina proprie. El începând să țipe/înjure/urle la mașina din față, aduce o mare cantitate de emoții negative și stres celor din mașina proprie. Îi rănește pe cei pe care declară că „îi iubește”.
Expert doar în mașină?
Un șofer „expert” nu este expert doar în mașină. El este un șef „expert”, un soț „expert”, o mamă „expertă”, un prieten „expert”. El (sau ea) se pricepe la „tot” (politică, fotbal, sex, parenting, cultură, etc), și ține să arate asta prin țipete și urlete, abuzând oamenii din jur – angajați, soț/soție, copii, prieteni.
Auto-cunoaștere
Ca și cum lucrurile până aici nu ar fi destul de rele, un român „expert” nu conștientizează că el/ea este de fapt problema. Va arunca tot timpul vina pe alții, în abuzuri continue, neputând înțelege că educația personală este de fapt de vină.
Ciclul vicios
Copii nu învață atât de mult prin ce le spun părinții, cât prin ceea ce fac părinții. De aceea, ei vor copia comportamentul abuziv al părinților, vor deveni „experți”, care la rândul lor își vor abuza copiii, și ciclul continuă la infinit. Asta sper că îți clarifică de ce neamul românesc este unul continuu de „experți”.
Dacă aș putea să generalizez, aș spune că un lucru sigur în care românii „experți” sunt cu adevărat experți, este a abuza de cei pe care declară că „îi iubește”.