Am scris despre șoferul „expert”, apoi despre femeia „experta”… iată că i-a venit rândul și psihologului „expert”.
„Ești efectiv dement Adrian”
Cu această dulce vorbă mă alina „Un psiholog oarecare”, cu IP de Oradea, în comentariile pe care le puteți citi în articolul precedent Cum să dormi mai puțin.
Ce mai spunea psihologul român incompetent?
„Adrian. Vorbești prostii. Pur și simplu minți oamenii cu nerușinare.”
„ai face pereche bună cu Olivia Steer”
„șarlatan”
Problema
Domnul sau doamna psiholog, poate și orădeancă, tocmai dăduse față cu psihologia din străinătate. Nu putea să înțeleagă că da, există știință mult mai valoroasă în străinătate, de care ea nu avea nici cel mai mic habar.
Nu se poate
Pe principiul românesc „ceea ce se întâmplă este imposibil” (sic), ea era copleșită de informație. Declară:
„Vehiculezi […] o sumedenie de nonsensuri”
„fac pe un cunoscător în domeniu să se cutremure că oameni că tine există”
„Nu vei reuși să convingi niciun neuropsiholog de existența unor sisteme de curățare cărora neuronii le «fac loc » prin micșorare”
Ignoranța
M-a impresionat foarte tare ignoranța totală față de știință. Putea oricând să facă o căutare pe Google să vadă dacă „sa creadă, sau nu” – ca la religie. Chiar și eu am adăugat în sfârșitul articolului: mi-au luat trei secunde să caut sursele studiilor pentru informația valoroasă pe care am adus-o cu drag cititorilor mei.
Izvor de ură
Dar poate cel mai tare m-a impresionat ura. Ura vehementă, a unui om de o mare incompetență dar și mare rea voință. Comentarii pline de injurii, mai rău ca ultimul manelist agresiv din ghetou.
Să-mi fie cu iertare expresia, cunosc maneliști care sunt oameni cât se poate de decenți și cu o minte bună, dar acest psiholog are mari și grave probleme… psihologice.
Sindrom
Acest psiholog român incompetent și violent nu este nici prima nici ultima persoană care mă înjură. Nu asta m-a deranjat, ci faptul că am întâlnit în România mulți psihologi și psihiatri incompetenți și incredibil de plini de ură și mizantropie.
Dar cu siguranță acest fapt nu ține de domeniul de activitate. Ura și lipsa e competență reprezintă majoritatea, nu excepțiile, indiferent de domeniu: doctori, avocați, judecători, polițiști sau altele.
Un prieten de al meu a fost operat în Oradea de apendicită – el avea piatră la rinichi. Pe un altul l-au omorât în Cluj din cauza unui diagnostic cel puțin fantezist.
Acești „oameni” incompetenți și violenți se ascund în spatele unor titluri – și acelea cine știe cum luate – și distrug viețile noastre și ale copiilor noștri.
Întrebare
Dragii mei cititori, voi cum trăiți cu astfel de oameni? Cum îi detectați? Care sunt șansele ca următorul profesor, doctor, psiholog vă va distruge copilul?
Nu mai merg la el sa ea cine o fi …cum spune-ti incompetent,imi caut alt psiholog dar cu suflet foarte bun si intelegator, sau dau plangere la ministerul sanatatii…cred. Cum a primit diploma acest psiholog ? Cred ca a dat mita… As zice sa cautati un psihoterapeut de treaba.
De acord Boby, limbajul de cocalar tradeaza „omul” din spatele minciunii
Ce pot să zic?Cred că este ceva bine înrădăcinat la români faptul de a contrazice,de a se certa,de a fi invidioși pe alți mai capabili.Sunt un român plecat de ceva vreme din țară,într-o țară cu o cultură deosebită și net superioară în decursul istoriei.Chiar și acum se vede diferența și gradul de civilizație comparativ cu România.Eu cred că un om care are o oarecare experiență într-un anumit domeniu,ar trebui susținut,nu înjurat sau desconsiderat.De aceea pleacă românii din România,ptr.că acolo nu sunt apreciați și sunt urâți de așa-zișii oameni „învățați”care conduc țărișoara aceea.D-nule Adrian,nu lua în seamă ce spun alți,ca să-ți meargă bine.Societatea în care trăim,nu merită să fie învățată.Eu când am plecat din România,am jurat că nu voi mai locui acolo și cred că înțelegi de ce.Ești un om care merită să trăiască în altă parte.Cu respect și apreciere Doru și soția mea Bianca(apreciem foarte mult DEX-ul)Grecia.
Te inteleg si iti multumesc Teodor. Si eu m-am intors din strainatate pentru parinti. Altfel stateam si eu in civilizatie. Sa faca ei ce au facut pana acum: ura, cearta, invidie, presarate cu incompetanta si coruptie.
Domnule Adrian , nu baga in seama totul, oamenii rai defapt nu sunt rai, ei doar nu au dormit destul.
Hahaha, e buna 😀
Fii atent Adrian, o să-ți spun părerea mea, lucru care nu-l fac deloc online, dar fac asta în speranța ca te voi ajuta. Tu mie îmi placi, scrii frumos; „m-a prins”, si e un flux de informație care-l aștept și mă interesează.
Dar, dacă tu începi să o iei personal și faci din subiectele tale un front de dispute, pe mine ma pierzi încet, încet. Te rog să nu-mi răspunzi, citește, gândește, si trage concluziile (oricare consideri tu ca sunt acelea)
Salut Robert 🙂
Procesul de scriere este unul creativ, asemanator, sa zicem, unui pictor.
Daca lui Picasso veneau sa ii spuna lumea ca nu le place desenele lui, crezi ca s-ar fi oprit?
De fapt, orice noutate este privita cu neincredere, negativitate, etc, cum este vazuta orice arta inainte sa devina faimoasa si dintr-o data, „magic de buna”.
In aces sens, nu ma compar bineinteles cu geniul Picasso, ci doar aseaman cele doua procese:
1. este un proces intern. un pictor picteaza pentru el, nu pentru altii. la fel este si scrisul.
cum ar putea un scriitor sa scrie pentru toti cititorii lui? tu poti scrie pentru 2 oameni diferiti? dar 100? dar… 1000?
2. fiecare persoana intelege diferit un tabolu. la fel si un text.
unii il vad ca text de scandal, altii rafuiala, altii alerta, altii plictiseala.
ce vezi si intelegi tu tine de experienta vietii tale si de modul in care alegi sa te folosesti de ea. deci subiectiv si relativ si mai ales (foarte) departe de ceea ce vroia sa spuna creatorul.
este imposibil sa ai experienta creatorului, viziunea, valorile, nevoile, interesele sale, deci intelegerea ta este brutal limitata.
aici iti aduci aminte cu siguranta de celebra intrebare ridicola de la scoala: „ce vroia sa spuna poetul?”
habar nu avem, doar inventam (povesti).
Ma bucur ca gasesti informatie valoroasa pentru tine si te invit sa profiti atata timp cat va fi compatibila cu nevoile si valorile tale.
Iti doresc mult succes! 🙂
Eu nu locuesc în România, dar într-o țară care puțin se deosebeşte în cea ce priveşte relațiile interomeneşti.
De ceva timp citesc cu regularitate articolele D-voastră si le recomand prietenilor mei.
Țin să vă mulțumesc pentru munca depusă.
Deşi nu sunt de profesie psiholog am nevoe de asemenea informație în activitatea mea zilnică dar şi în viața personală. După mine, om cu studii universitare, publicațiile D-voastră sunt competente şi foarte utile.
În final, vă îndemn să continuați această activitate a D-voastră, cu atît mai mult că mereu au şi vor petsoane care nu au cum să o aprecieze şi să o înțeleagă.
Respect şi succes în continuare.
Salut Aurelia,
Iti multumesc ca mi-ai scris 🙂
Tu esti exact targetul meu – un om inteligent care vrea mai mult – si ma bucur foarte tare ca te ajuta informatiile pe care le aduc.
Iti multumesc pentru incurajare – sa stii ca conteaza si apreciez! Si iti urez mult succes!
I-mi place felul cum ai scris lui Robert ,felul cum te-ai exprimat , comparatia.
Intre a fi si a nu fi pe placul oamenilor,nu este nimic , dar, poate fi si o prapastie,depinde cat suflet pui la spusele oamenilor.
Nu putini sunt aceia care „sorb” cu placere ceea ce scrieti dvs. insa nu si comenteaza.
Parerea mea este ca noi toti avem de invatat de la noi toti.
De exemplu, invatasem de la fetita mea de numai sase ani cum sa iubesti neconditionat.
Ce vreau sa spun este ca sa continuati, iar criticile luatile ca incercarile pentru un crestin.
Haide, măi, Adriane, fii om serios și nu te mai coborî la nivelul ăsta căci, astfel, dai dovadă de INCOMPETENȚĂ!?