Există motive bune de ce am plecat dintr-un domeniu atât de bogat, iar multe le-au întâlnit și prietenii și colegii mei.
1. Încrederea
Deciziile se luau la nivel înalt. Noi programatorii eram priviți ca plebea, ca organisme ce pot fi înlocuite în orice moment.
În rare companii șefii și managerii chiar stăteau de vorbă regulat cu echipa, explicau direcția companiei și ne cereau sfaturi. Dar aceștia erau lideri și erau rari. De la ei nu pleca lumea, la ei veneau angajați noi și stăteau ani buni.
2. Competența
Firmele angajau ca și în criză, orice persoane puteau. Ceea ce nu ar fi fost foarte rău da că nu i-ar fi tratat ca și seniori, cu aceleași salarii și împuterniciri ca și cei vechi. Era deosebit de demoralizator să vezi tineretul arogant și neexperimentat să câștige la fel de mult ca un om vechi, modest, experimentat.
Lecție: nu trata oamenii la fel, tratează-i la nivelul individual.
3. Comunicarea
Nu aveam discuții formale regulate despre status-quo, despre ce simțim, încotro ne îndreptăm. Ce simțeam erau ordine. Și bineînțeles, platitudinea și incredibil de marea lipsă de educație psihologică „un profesionist lasă sentimentele acasă”.
4. Sensul
Care era sensul la ce făceam? Într-o zi de 24 de ore, dormim 8 și suntem la birou cel puțin 9. Marea majoritate a vieții o petrecem între pereții companiei. Care este sensul? Inclusiv, cum se potrivește viziunea companiei cu sensul propriu al vieții? Cel mai rău se simțeau colegii depresivi pentru că nu aveau, pe bună dreptate, un sens în ceea ce făceau la lucru. Cum să nu fie triști și nefericiți?
5. Greșeala
Greșelile erau aspru pedepsite. Comisii, decizii, rușinare în public. Dacă există un mod sigur și direct de a ucide creativitatea, talentul și competiția, acesta este de a crea o cultură pedepsitoare la greșeli. Nu încercam nimic nou din cauza fricii de repercusiuni.
6. Aprecierea
Pe cât de bogați erau în urmărirea și pedepsirea greșelilor, pe atât de săraci erau în arătarea aprecierii față de subalterni. Recunoașterea era arătată doar către grade superioare sau pe același nivel.
7. Dezvoltarea personală
În trocul eu-companie, respectiv viață-bani, simțeam că ceea ce deveneam nu era o persoană completă. Aduceam stresul și insatisfacția de la lucru acasă. Aveam nevoie să învăț să mă detașez. Aveam toți nevoie de a învăța comunicare, work life balance, cum să muncești inteligent.
Pe scurt
Acestea sunt motivele principale și încă altele, care adunate, m-au alungat dintr-un domeniu pe care îl iubeam. Dacă observi, toate țin de relații umane.
Așa cum am scris aici, oamenii părăsesc managerii, nu companiile!
Îți doresc să ai ocazia să lucrezi într-o companie modernă, una ca Google sau Linkedin, unde managerii sunt coach-uiți în materie de soft skills!
Nah pai poti sa lucrezi si la Kaufland. Se cauta oameni tot timpul.
Daca intr-un loc nu e bine inseamna ca in altul este. Problema e ca oamenii vor sa lucreze intr-o companie multi nationala si nu vor sa lucreze intr-o companie mica unde se poarta frumos cu tine.
Stresul exista doar daca tu singur ti-l faci sau daca nu esti destul de competent. De ce sa-ti iei lucrul acasa? Unii uita ca job-ul lor e doar un job si daca ei cred ca sunt usor de inlocuit, hai sa iti spun eu ceva; un programator bun gaseste un job nou printr-o pocnitura in degete. Nu programatorii sunt usor de schimbat ci companiile.
Nu înțeleg care este legătura între Kaufland și lumea IT din care a plecat dl. Adrian dar înțeleg cum un loc de muncă într-un domeniu care îți place te îndeamnă să transformi cariera într-un fel de „meanwhile” din viața ta. Indiferent unde și la ce vârstă, chiar dacă este contorizat de timp, există o diferență între un job și o carieră.
Foarte bun comentariu Ștefan, sunt total de acord! 🙂
Nici nu știu dacă pleci dintr-o companie (loc de muncă, o meserie) ca nu ești apreciat, tratat cum trebuie chiar dacă ești bun sau, un mare sau, pur și simplu îți dai seama ca nu faci ce îți dorești /place si ești tot nefericit. De aproape 15 ani de cînd sînt muncitor cred ca am schimbat 17 locuri si companii (meseri) ba erau banii de vina, ba erau colegii de vină, ba erau șefii de vină cred. Sau nu mi-am găsit locul încă :D?
@Razvun: Navigatorului ii sta cel mai bine pe mare 😀
Sansele sa gasesti lucruri cat mai compatibile cu tine vin oricum din incercari multiple. You’re probably doing it right deci 😀
Un an nou fain iti doresc 😀
Atunci când te afli printre oameni care nu te merită e bine să te gândești că poate au treabă și tu îi reții. O societate este totuși o societate chiar dacă este comercială sau nu . Am lucrat și în IT și pe lângă IT, și la stat și la privat, și cel mai rău a fost la o societate în curs de privatizare. Ticăloșii sunt împărțiți în mod democratic în toate domeniile de activitate. Dacă faci ceva de care ei au nevoie ești băiat bun altfel în mod sigur au treabă și tu îi reții. Joburile viitorului vor fi disponibile doar pentru cei care-și dezvoltă talentele lor unice, diferite față de ale altor oameni. A-ți crea o reputație de bun specialist cere timp, energie și consecvență. Eu nu am plecat niciodată de capul meu ci am fost hotărât să rămân dar am fost dat afară de multe ori și pentru mine a fost foarte bine. Unii chiar au dat faliment după ce au „scăpat” de mine și toți m-au plâns când era prea târziu. Din experiență am învățat că poți găsi fericirea numai atunci când insiști să faci ceva fără să ceri nimic în schimb. Uneori chiar ți se mulțumește.
„Ticăloșii sunt împărțiți în mod democratic în toate domeniile de activitate”
Hahaha, am ras bine la asta 😀
Sunt de acord cu ce ai scris Cedlanio. Un an nou fain iti doresc 😀