Mâine voi ține un curs despre eliberarea de traumele părinților.
Voi vorbi despre expresiile pe care le-ai auzit și tu acasă: „niciodată nu mă asculți”, „nu poți face nimic ca lumea”, „ești încăpățânat ca taică-tău”, „este pentru binele tău”, „fac asta numai pentru că te iubesc atât de mult”.
Voi vorbi despre îngrozitoarele drame pe care ți le-au produs părinții, drame ce îți distrug viața mult timp după părăsirea cuibului-închisoare, atât la serviciu, cât și în relațiile cu partenerul de viață și copiii.
În imaginea articolului poți urmări câteva dintre aceste consecințe.
Nota 10
Am întâlnit recent o domnișoară tânără, proaspăta studentă. Era foarte mândră de ea că a obținut 9,98 la bac și că a fost a doua cea mai bună din școală. Am încercat să port o conversație cu ea.
Cred că am dat de cel mai arogant om de pe planetă. La vârsta de 19 ani, deja era superioară tuturor, credea că este un geniu și toată lumea ar trebui să îi poarte lauri.
De asemenea, cred că era cea mai plictisitoare ființă de pe planetă. Nu putea să articuleze o poveste, să descrie un eveniment sau un lucru interesant.
Putea să recite materiile tocite, dar nu putea să facă o sinteză. Declama formule chimice, dar habar nu avea ce să facă cu ele. Repeta ca un robot legile fizicii, dar nu înțelegea aplicația lor.
Acesta mi se pare cel mai distrugător efect al „educației” românești și al obsesiei mamei sau părintelui dominant în legătură cu eterna „nota 10”:
memorarea mecanică a informației împreună cu distrugerea personalității și a gândirii critice a tânărului
Nu știi să
„Nu știi să te comporți”, „nu știi să te îmbraci”, de fapt, „nu știi nimic” – îți sună cunoscute?
Derulează timpul cu zece ani înainte și vei găsi un tânăr care nu are curajul de a acționa singur, de a experimenta. Orice încercare de a face ceva nou este de data asta auto-pedepsită cu „oricum nu sunt în stare”, „oricum nu știu nimic”.
Când un copil este abuzat sistematic de către părinți, an de an cu „nu știi să”, el ajunge să îi creadă, și să își piardă orice speranța că ar putea face ceva singur, fără ajutorul geniilor părinți români.
Și bineînțeles, la rândul sau îi va copia în relația cu partenerul. Va aduce pe „nu știi să” în relația cu soțul/soția și va distruge și mai departe viitorul copiilor lor.
Urmarea
Tu cel care citești rândurile aceste, tu cel care te educi, ai acum șansa să scapi de blestemul lor. Poți să ai relații superbe romantice, poți să ai putere și încredere în tine la lucru, poți fi un părinte care să nu-și mai distrugă proprii copii.
Pe scurt
Abuzul părinților ia forme diabolice: „fac asta numai pentru că te iubesc”. Sub protecția unor cuvinte fără nici o însemnătate, părinții au mâna liberă să își distrugă copiii atât în cei 20/30 de ani de conviețuire sub același acoperiș, cât și toate decadele următoare, până la final.
Îți doresc să te educi, să nu suferi tu din cauza lipsei de educație a părinților tăi!
Si pentru cei care, sa zicem au peste 50 de ani, si n-au putut sa se elibereze nici pana acum de obsesia parintilor, ba mai mult, la aceasta varsta sunt desconsiderati de ei, ca nu au “daramat” muntii pe acolo prin lume pe unde au ajuns, el copilul, ducand o lupta zilnica cu el, cu adaptarea la schimbarile sociale, dezradacinarii, lipsei acute de prieteni, de cineva sa-ti spuna o vorba de apreciere, si alte “nimicuri” carora trebuie sa le faci fata. Si da, asta lasa adevarate santuri in memorie transmitand la randu-i toate frustrarile, neputintele si neinplinirile tale devenind o copie a inaintasilor tai, parintii. Si asa, daca esti atent, vezi foarte multe suflete mutilate, ce nu pot si nu stiu sa spuna NU sau nu stiu si nu pot da o replica usturatoare cand si cui chiar “trebuie”( decat poate doar in gand).