Mergeam în acea zi caldă și însorită cu un taxi. Șoferul îmi povestea aventuri din viața să, iar la un moment începe să îmi spună despre vecinul său… țiganul.
Zicea așa: „Am un vecin țigan, de vreo 15 ani. Nu am avut niciodată probleme cu el, este un om foarte fain. Făceam lucruri împreună, ne ajutam reciproc. Toate bune și frumoase, până săptămâna trecută când uite ce a făcut [acțiunea]”. Iar apoi ca concluzie, șoferul drops te bomb: „vezi, țiganul tot țigan rămâne”!
15 ani
Eram fascinat de personajul din fața/lateralul meu. Avea o relație de 15(!) ani cu o persoană, se înțelegeau, și iată, după atât de enorm timp, îl insulta cu o expresie atât de malițioasă.
De ce? Ce se întâmpla în creierul taximetristului?
Dreptatea
Ei bine, atât creierul său, cât și al tău și al meu este programat genetic să caute, găsească și aplice… dreptatea. Probabil vezi dreptatea aplicată în toate domeniile vieții:
- „Dragnea are dreptate. Ba nu, Ioannis”
- „Toți politicienii sunt niște hoți. Ba nu, politicienii din partidul meu nu sunt”
- „Antena 1 are dreptate. Ba nu, ProTv”
Acestea sunt exemple care sunt pe buzele majorității românilor, a celor cărora viața se rezumă la slujbă, televizor, credit, copii, apartament.
Acasă
Dacă e să ne uităm la exemple mai aproape de căminul în care trăim, atunci putem să observăm reguli de dreptate, de exemplu orientate către viitor:
- „Trebuie să te căsătorești, să faci copii”
- „Trebuie să iți iei casă”
- „Atunci când o să găsești pe cineva o să fii fericit/a”
Sună cunoscute aceste expresii ghicitoare în viitor? Cine le exprimă în familia ta? Poate (cel puțin) părintele dominant?
Nevoia de dreptate
Am descris pe lung în Adevărul despre firmele de IT din Cluj de ce, de fapt,
nu există dreptate!
Totuși, cine este atât de înfometat după dreptate? Și, de ce?
De ce oamenii spun lucruri atât de lipsite de inteligență, precum citate expresiile mai sus?
Ei bine, inculpatul, înainte de a arata cu degetul către taximetrist sau părinți, este… domnul creier. Domnul creier are nevoie disperată de dreptate. De ce?
Structura realității
Pentru a funcționa eficient în realitatea zilnică, domnul creier are nevoie de reguli, are nevoie să prezică viitorul.
Imaginează-ți că nu poți prezice viitorul:
- Nu știi dacă ziua următoare mai ai locul de munca de ieri
- Nu știi dacă partenerul de viață te înșală
- Nu știi dacă oamenii din religia ta te vor accepta sau își vor schimba zeii peste noapte
- Nu știi dacă va veni statul să iți ia toate lucrurile pentru care ai muncit toată viața
Cum îți sună acest viitor?
Ai putea să supraviețuiești unui viitor atât de incert?
Probabil că ai lua-o razna. Probabil că ai trăi cu o frică zilnică, neștiind dacă resursele pentru care tu ai depus efort, îți vor dispărea peste noapte.
Reguli de autoprotecție
Pentru a contracara această nesiguranță a viitorului, domnul creier creează reguli de funcționarea a realității:
- „Mâine voi avea același job, nu va dispărea nici fabrica/biroul, nici funcția mea”
- „Partenerul de viață nu mă va înșela – am semnat la primărie”
- „Religia mea este cea mai statornică, nimic nu se schimba în ea”
- „Statul este prietenul meu, nu îmi vă dispărea proprietatea pentru că nu trăiesc în comunism”
După cum vezi, aceste reguli sunt
proiecții despre viitor.
Dacă le citești rațional, îți dai seama ce fanteziste sunt, în sensul că lucrurile chiar se pot schimba de pe o zi pe alta, dar creierul încearcă să se agațe de orice detalii pentru a păstra prezentul.
- Vreau acum să fiu sigur de jobul meu, deci creez o regulă despre viitor
- Vreau acum ca partenerul să nu mă înșele, deci creez o regulă despre viitor
- Etc
Încălcarea regulii
Ce se întâmplă când cineva încalcă o regulă?
Dacă mâine persoana este concediată? Creierul va spune că e toată vina angajatorului, că nu se așteptă la concediere, că nu a făcut nimic „rău”.
După mâine persoana este înșelată? Creierul va spune că e toată vina partenerului, că nu se așteptă la acest gest „ticălos”.
După mâine citește un articol științific care pune la îndoială religia sa? Creierul va spune că e toată vina ateilor sataniști care vor să îl aducă pe calea „greșită”.
După mâine vede la televizor starea mizerabilă a medicinii și a spitalelor în România? Creierul va spune că e toată vina lui „Soros”.
Cum ți se pare asta?
Sfântul Creier, Inocentul
Creierul creează reguli despre realitate – predicții despre viitor. Când aceste reguli sunt încălcate, vinovații sunt întotdeauna persoanele din exterior. Cam niciodată Preasfinția Sa, Creierul Innocențiu al 12-lea, nu ar putea fi privit ca și cum ar fi creat o regulă care nu se aliniază cu realitatea.
După creierul ar fi creat o regula incorectă, asta ar însemna că Creierul nu are… dreptate! Se poate ca Creierul tău sau al meu să nu aibă dreptate? Imposibil!
În cazul eșuării unei reguli, Creierul creează povești, scenarii, în care oamenii din jur sunt vinovați. Oricine, în afară de el!
Țiganul
Ce se întâmplă în cazul taximetristului din povestea noastră? Și acesta își creează reguli despre funcționarea realității, printre care una ce ar suna astfel:
- Oamenii țigani fac lucruri rele.
Timp de 15 ani, domnul creier a trăit cu această regulă, și suferea groaznic, pentru că nu se îndeplinea. Nu glumesc, creierul chiar stă într-o stare de frică/încordare atunci când regulile sale nu sunt îndeplinite.
După 15 ani, iată, în sfârșit, persoana a făcut ceva ce taximetristul considera „rău”, și iată, Evrika, regula s-a îndeplinit.
Fericire pe domnul creier care încă odată are dreptate!
Înțelegi?
Taximetristul, sau mai bine spus, creierul taximetristului a așteptat 15 ani, pentru că să aibă dreptate!
Cum ți se pare asta?
Fericirea
Nu numai taximetristul este cel care creează reguli și așteaptă ani de zile pentru ca să fie încălcate, ca apoi să își exprime dreptatea.
De exemplu, mama (părintele dominant) care îți spune că trebuie să îți iei geacă pentru că ei îi este frig. Dacă nu răcești în prezent, dar vei fi bolnav peste 15 ani, îți vă spune că se trage de când îți spunea ea să îți iei geaca. Vezi, avea ea dreptate!
Mama (părintele dominant) care îți spune că nevasta ta nu e „bună”. Dacă peste 15 ani nevasta va avea o aventura extraconjugală, cât de fericită va fi mama pentru că avea dreptate?
Mama (părintele dominant) spune să îți iei Audi – tu îți iei BMV și ai accident peste 15 ani. Cine avea dreptate?
Înțelegi?
Deci mama (părintele dominant) asemenea taximetristului este în stare (și o va face) să aștepte 15 ani pentru că a aibă dreptate și deci să fie fericită!
Îmi aduc aminte și acum despre cât de fericit era taximetristul, că i s-a îndeplinit prezicerea despre viitor, că a avut dreptate!
Gândește-te și tu puțin: cât de fericit/ă ești tu când lucrurile se întâmplă conform regulilor tale, când ai dreptate?
Inteligenții
Pentru că suntem pe situl „Psihologia românilor inteligenți” ne întrebăm atunci ce fac oamenii inteligenți?
Ei bine, ei înțeleg că nu au dreptate. Nici măcar nu gândesc în acest mod binar, primitiv, de dreptate/nedreptate.
Ei înțeleg că dreptatea înseamnă doar preziceri despre viitor. Este modul în care creierul încearcă să înțeleagă și să funcționeze în realitatea zilnică, dar nu poate sub nici o forma să aibă dreptate – adică să prezică corect evenimentele, precum și cauzele lor.
Romanii inteligenți, adică cei educați, adică tu, cel/cea care citește acest articol învață să gândească în statistici în loc de reguli.
De exemplu:
- Regulă : toți politicienii sunt corupți. Statistică: majoritatea politicienilor sunt corupți, dar tot mai pot vota cu câțiva ce par încă neatinși de putere și bani
- Regulă: toți bărbații sunt niște porci. Statistică: majoritatea bărbaților români au o lipsă totală de educație psihologica și sunt îngrozitori ca parteneri de viață sau părinți. Dar câțiva, probabil, au deschis o carte la viață lor, și aș putea să îi găsesc.
Observi cât de benefica este aceasta deplasare, din zona de reguli/dreptate către statistică?
Din situații 100% negative, dintr-o dată observăm o lumină, un motiv de optimism.
Tu care alegi, regulile/dreptatea sau statistică?
Schimbarea
Cum gestionezi, de exemplu, discriminarea?
Atât eu, cât și tu cred, am fost crescuți cu expresii de tipul „Dacă nu ești cuminte te dau la țigani”, „Dacă nu [acțiune], atunci chem țiganii să te bage în sac”.
Înțelegi că o astfel de îndoctrinare la o vârstă atât de fragilă nu dispare odată cu schimbarea numelui din „țigan” în „rom”.
Cum scăpam noi, eu și tu de discriminare? Sau domnul taximetrist?
Schimbând regula!
Dacă înainte regula era „țiganul tot țigan rămâne”,
poate acum ar putea fi ceva de genul
„înțeleg că am fost fanatizat de mic copil să urăsc unii oameni, dar voi încerca să fiu cât mai mult deschis (dar nu excesiv). Voi judeca oamenii individual, conform gândirii și acțiuni lor, și nu voi alerga după fericirea de a avea dreptate, mai ales după 15 ani”.
Cum ți se pare?
Observi și o posibila problemă? Cât de ușoară și simpla este regula „țiganul tot țigan rămâne”, față de gândirea rațională?
De aceea romanii inteligenți sunt puțini, pentru că
a gândi este complex, deci greu!
Discriminarea
Înainte de a sari în sus și a arata cu degetul către taximetrist – „rasistul, la pușcărie cu el!” este important să înțelegem mecanismele ce se întâmplă în creier.
Adică, dacă vrem să scăpăm de discriminare, nu e îndeajuns doar a interzice cuvinte. Este necesar ca copiii să fie informați despre modul implicit de funcționare a domnului Creier, și de a învăța să nu îl creadă tot timpul.
Este aceasta educație disponibila în școală?
Sunt învățați copiii să gândească inteligent, statistic? Sau doar li se dau reguli „nu discrimina!”?
Copilăria/adolescența este ultima baricadă înainte de a se transforma în drone ce fac, dar nu gândesc. Fac ce este drept, bineînțeles.
Cum ar fi dacă în școala Românească s-ar face… educație? Ce straniu concept…
Cum ar fi dacă copiii ar învăța:
- Modul de funcționare a creierului
- Gestionarea propriilor emoții
- Gestionarea relațiilor cu oamenii și rasele din jur
- Încrederea de sine, inovația, gestionarea stresului, creativitatea
Ai avut tu parte de așa ceva la școala? Daca ai fost la aceeași școală românească ca mine, bănuiesc că nu.
Ai învățat, și tu ca și mine, reguli, nu-i așa? Ai învățat ce e… dreptatea!
Pe scurt
Atât creierul meu cât și al tău încearcă foarte tare să înțeleagă și să trăiască în realitatea curentă observând modele repetitive și creând reguli. Acesta prezicere a viitorului duce de obicei la fanatism, discriminare, etc. Poți scăpa de gândirea binară, drept/nedrept acceptând un sistem nou, bazat pe statistica și mai ales, pe neîncrederea în propriul creier. Acest sistem nou duce la eliberarea nevoii de a avea dreptate, și de la sinistra fericire ce vine din a observa răul celuilalt.
Dacă ai ajuns până la sfârșitul acestui text lung, te felicit și sunt mândru de tine! Arată-mi că ai înțeles conținutul și că profiți de el, scriind în comentarii un cuvânt sau o expresie ce ți-a venit în minte (și ți-a plăcut) pe măsură ce citeai!
Acest articol are până acum 3000 de vizualizări de către români normali, și 7 comentarii de la români inteligenți.
” a gândi este complex, greu”, dar nu imposibil. De fapt, cred că cea mai grea lupta e cu sinele. De judecat este ușor.
Super Amalia!
IE este un proces anevoios de constientizare, dar mai ales de pus in practica. La unii dintre noi exista, la altii doar vapori, iar la majoritatea nici macar. Cata munca… te felicti Adrian pentru munca depusa cat si pentru faptul ca ai ales sa o imparti
Multumesc mult Ciprian, ma bucur foarte tare ca intelegi atat de bine procesul de evolutie. Ma bucur si ca tu ai ales sa o folosesti – informatia – chiar daca castigul vine in timp, nu urgent, pe moment, cum suntem obisnuiti.
La sfasitul zilei, sa ajungi batran si inconjurat de oameni inteligenti ca tine, si asemenea buni la suflet, probabil este cea mai mare recompensa la care putem spera.
Mult succes iti doresc!
Mi-a plăcut mult cuvântul statistica în loc de regula.
Era mai eliberator când am citit comparațiile și cu ai spus apare o Luminița.
O zi minunata.
Bravo Sorin, foarte fain spui, si ma bucur de momentul de iluminare 🙂 Mult succes iti doresc!
Deci țiganul , adică eu, v-a fi tot țigan după 26 Mai , deoarece eu spun că după 26 Mai unii vor fi foarte bucuroși iar alții vor fi foarte triști, iar eu , țiganul , sigur mă voi bucura că am avut dreptate și , sigur se v-a găsi cineva să spună : Țiganul tot țigan rămâne , fiindcă a avut dreptate !!!???
Bună ziua domnul Mironeasa. Dacă afirmați că sunteți țigan, atunci se adeverește că Adrian face bine că “desființează” zicala “Țiganul tot țigan rămâne “, pentru că potrivit zicalei, țiganul nu evoluează, rămâne la același nivel de educație – adică nu știe să scrie și să citească. Dar dacă gândim statistic cum spune Adrian atunci reiese că: majoritatea țiganilor nu au educație și astfel nu știu să scrie și să citească, dar o mică parte din țigani știu (și dumneavoastră sânteți confirmarea). Și acea mică parte dintre țigani la un moment dat vor reuși să ii influențeze și pe ceilalți ca să se educe și astfel statistica să arate altfel decât cum arată acum. Cât despre situația că aveți sau nu dreptate, despre faptul că veți fi sau nu țigan și după 26 Mai, depinde de dumneavoastră ce “etichetă” vreți să purtați. Poate că după 26 Mai vreți să purtați “eticheta” de român, sau să vă spuneți cetățean european sau mai simplu – om inteligent – și care are ”curajul” de a o arăta printr-o postare – așa cum arată Adrian (Acest articol are până acum 3000 de vizualizări de către români normali, și 7 comentarii de la români inteligenți.)Personal vă felicit pentru comentariu, și pe Adrian pentru ”corectarea” educației primite de români în școli și societate.
Foarte faina logica si exprimarea ta Ion, apreciez mult.
De acord ca calea este integrarea – ca vorbim de negrii Americii tinuti in sclavie 500 de ani, ca vorbim de arabii (turcii, et co) Frantei, Germaniei, tot in directia acceptare, integrare, educare au mers si au iesit cu bine.
In Romania e mai grea integrarea minoritatilor, iar printre motive se gasesc si cele din articolul curent, sau articolul de azi De ce votul tău nu contează.
Mult succes va doresc tuturor!
Multumesc!
Cu drag, Radu!
Un articol frapant, într-adevăr! Dacă ar fi să sintetizez tot ceea ce ne-ați expus mai sus în câteva cuvinte aș face-o astfel: Folosește-te de gândirea critică, nu de logica bivalentă! Drept sau greșit, bun sau rău, acestea sunt concepte sintetice, pe care ne-am obișnuit să le folosim pentru că, ne dau senzația de certitudine (avem nevoie de aceasta spre a evita degradarea mintală). Mulțumesc pentru informațiile oferite, ce contribuie substanțial la îmbogățirea perspectivei asupra realității și a existenței înseși! Închei cu o mică întrebare: ce s-ar întâmpla dacă în fiecare frază ce denotă certitudine, am adăuga particula “poate”?
Superb spus, Sebastian!
Sunt de acord cu „poate”, eu incerc sa folosesc cuvantul „probabil” – observabil si in acest articol.
Pe scurt, as spune ca „probabil” apartine oamenilor inteligenti. Romanii normali „stiu tot despre orice”, deci ar vedea probabil utilizarea lui „probabil” ca un semn de slabiciune, deci atacabil – „uite la doctorul/politicianul/inginerul acela, vorbeste cu <>, deci nu stie Adevarul universal, nu este ca mine, este un prost!”
Iti doresc sa il experimentezi pe paote/probabil si sa imi spui si mie rezultatul!
neincrederea in propriu creier ?
Perfect, Bogdan!
Cat de ironic este faptul ca… creierul tau iti spune sa nu ai incredere in creier?!
Tinand cont de vremurile in care traim, in care tehnologia se dezvolta, informatii noi apar pe zi ce trece, creierul este obligat sa se „adapteze” valului de informatii pe care nu are cum sa-l proceseze fara aceste „scurtaturi”, aceste automatisme ce se declanseaza in situatii similare ca cele prezentate de tine mai sus. Energia consumata cand spui „tiganul tot tigan e” e mai mica decat in cazul „chiar daca omul e tigan, asta nu inseamna neaparat ca e rau si uite de ce […]”. Un exemplu clar de automatism declansat de creier este dovada sociala. Cand nu stim ce decizie sa luam, ne vom ghida dupa alegerea grupului in care ne aflam si vom interpreta decizia ca fiind „cea mai buna varianta”, ca si cum noi am ajuns la aceasta.
Foarte bun si interesant articolul tau! Acum ma apuc si de celelalte. ?
Superb spus Eduard. Sunt foarte impresionat de cunostintele tale la varsta boboaca de 21 de ani.
Repostez linkul catre situl tau si iti doresc mult succes!
https://alexandrueduard.com/
Sinistra fericire :)) ce paradox de cuvinte! Exprima insa atat de bine realitatea mea …de care incerc sa ma descotorosesc, e greu insa e greuuu…
Hahaha, chiar ca. One day at a time. Iti doresc mult succes Emilia!
Copilăria/adolescența este ultima baricadă înainte de a se transforma în drone ce fac, dar nu gândesc.
Sa stii ca ai atins o coarda sensibila cu acest articol. Romanul le stie pe toate si le eticheteaza pe toate. Sigur e cum zice el.
Eu toata viata m-am ferit sa etichetez oamenii dupa o singura intamplare, am preferat sa judec doar situatia. Nu e omul „naspa” ca nu a facut cum ai vrut tu fix in ziua aia, ci poate ca nu a putut/nu a realizat ca aveai nevoie de ajutor/a avut o problema/etc. Intotdeauna e mai usor sa etichetezi omul si sa te indepartezi decat sa incerci sa oferi intelegere sau acceptare. Sau macar sa oferi „celalalt obraz”.
Din pacate, am ajuns o natie cu majoritatea oamenilor mai grabiti sa judece si sa te atace decat sa ofere mai mult si celor din jur, si lor, pentru ca ce sadesti, aia ti se intoarce.
Un alt aspect e ca nu suntem invatati sa gandim statistic, cum spui si tu. Un om destept nu e destept in 100% din situatii, mai are si el, saracul, momente in care ia decizii mai putin intelepte. Dar nu ar trebui sa ne grabim sa il etichetam dupa 5% dintre situatii, daca in restul de 95% dintre situatii face totul cu mult peste medie. Suntem invatati de mici sa etichetam bazandu-ne pe o singura intamplare, din pacate. „E destept/prost/nesimtit” sunt la ordinea zilei la romani…
In fine, ar fi mult de dezbatut pe tema asta. Oricum, sper sa deschizi ochii macar catorva oameni cu articolele tale. Succes in continuare!
Superb spus Andreea, mi-a facut placere sa iti citesc punctul de vedere. Imi place mult exemplul cu 95/5%.
Iti multumesc si iti doresc mult succes!
a gândi este complex, deci greu! – Cum zicea Carl Jung, “Este greu să gândești, de aceea cei mai mulți oameni judecă”. Interesant articol, mulțumesc pentru publicare!
Cu drag Robert, mult succes iti doresc!
Citesc si eu acest articol dupa mult timp de la postare si ai dreptate, elevii ar trebui educați, eu ma numar, cred, printre puținii tai cititori minori, ma bucur ca am aflat de tine si de articolele de tale, mai am o sansa sa schimb acea mentalitate greșită a romanului care parca imi este impusa
“Se poate ca Creierul tău sau al meu să nu aibă dreptate?”
În urma acestui articol am înțeles că da și nu e un lucru rău, trebuie doar să fie educat, mulțumesc!
Super Adela, iti doresc mult succes!
Cele două cuvinte: vreau și trebuie, ar putea fi înlocuite cu: fac tot posibilul să: înțeleg, văd și din din alt unghi, citesc etc.
Statistica este matematică și totul în jur este matematică. Îmbinând cu omenescul simțire, ar fi cred soluția la înțelegerea regulilor fixe după care funcționăm și rearanjarea lor.
Salut Delia,
Bravo pentru prima parte.
Statistica nu este matematica, la fel cum fizica si chimia nu sunt matematica, chiar daca se folosesc de ea. Dintr-un punct de vedere, folosesc statistica pentru a educa oamenii ca realitatea este mult mai complexa decat regulile binare ale religiei/mamei de bine/rau, etc.
Mult succes iti doresc!
Mulțumesc mult!
Cu drag Alex!
“Atât creierul meu cât și al tău încearcă foarte tare să înțeleagă și să trăiască în realitatea curentă observând modele repetitive și creând reguli.” Recunosc ca am zvut o revelatie citind acest articol. Multumesc! ?
Bravo Stefan, cu drag!
Susțineti că „Atât creierul meu cât și al tău încearcă foarte tare să înțeleagă și să trăiască în realitatea curentă observând modele repetitive și creând reguli.” și „Cel mai important lucru pentru mine este ca tu să înțelegi viața și să trăiești INTELIGENT și deci: FERICIT/Ă!”. Nu credeți ca asta este tot o modalitate prin care creierul creează o regulă? Regula de a trăi inteligent. Nu e ăsta un paradox?
Salut Alin, nu prea inteleg paradoxul.
Dar da, exista multe paradoxuri – uite unul fain, ca sa ii dea de treaba domnului tau creier:
Singurul lucru constant in univers este… schimbarea!
Un articol foarte bun pentru autoeducație. Indiferent că e țigan sau român, omul are în sinele său și bine și rău. Depinde de fiecare ce latură își dezvoltă mai mult, deși ideal ar fi un echilibru între acestea două deoarece orice extremă duce la dezastru.
Vă mulțumim pentru că ne ajutați să ne oprim măcar un moment din agitația vieții pentru a reflecta asupra a ceea ce spunem și a ceea ce facem cu scopul de a ne îmbunătăți calitatea umană.