Am primit un mesaj interesant de la Vlad și sunt curios cât te regăsești în el.
Vlad îmi spune:
Bună ziua, îmi cer scuze pentru deranjul provocat în citirea următorul mesaj, dar tare mult mi-ar place să aflu părerea pe care dumneavoastră o considerați a fi drept validă.
Știind faptul că trăiesc în această țară, care este penibilă din multe puncte de vedere, precum tăierea din bugetele pe care spitalele le au doar pentru a acorda un număr de venit în plus buzunarului infinit pe care preoții și bisericile-l au, sau corupția care este la ordinul zilei, am ajuns să mă întreb care este scopul vieții, sau mai bine spus, care este sensul vieții.
Unele persoanele ar spune că este suferința, știind faptul că acele persoane au reușit să cunoască doar suferință pe plan psihologic sau fiziologic, din observațiile concepute pot spune că acele persoane își urăsc propria existență, întrucât, sunt și fanatici religioși.
Alte persoane ar spune că este fericirea, deși mie mi se pare aproape imposibil acest lucru, deoarece ar trebui să înduri foarte multe lucruri pentru care vei fi criticat, batjocorit, și vorbit de foarte mulți oameni, întrucât nu vei reuși să fi pe deplin fericit niciodată din pricina subconștientului care nu va fi capabil să treacă peste respectivele ipostaze ale vieții prin care a trecut.
Așadar, care ar putea fi sensul vieții dacă nu vei fi capabil să ți-l faci singur din cauza unor persoane care întotdeauna vor încerca să strice ceea ce încerci tu să faci prin pură răutate?
Uneori mult mi-aș fi dorit să mă fi născut într-o țară civilizată, unde pot fi apreciat pentru ceea ce sunt capabil să îndeplinesc.
Știu că […] nu ar trebui să mă gândesc la aceste lucruri, dar cu un nivel atât de mare de corupție, criminalitate, și prostie umană care plutește și orbitează prin jurul meu, uneori nu ai cum să nu mă gândesc, uneori prefer să mor decât să mai trăiesc o zi în așa-zisa „țară mândră românească”, doar mândră nu e.
Îmi place ce spune Vlad, și îi simt durerea, deci am ales îmi iau timp să îi răspund, și sper să prinzi și tu unele lucruri pe parcurs.
Părelologia
Bună ziua, îmi cer scuze pentru deranjul provocat în citirea următorul mesaj, dar tare mult mi-ar place să aflu părerea pe care dumneavoastră o considerați a fi drept validă.
Încerc foarte tare să nu fiu părerolog și să spun tot felul de lucruri lipsite de inteligență despre orice există pe lume.
Pot Vlad, să îți împărtășesc punctele mele de vedere, pe care nu le consider „valide” sau „adevărate”. Nimeni de pe planeta aceasta nu are acces la „validitate” sau „adevăr universal” – în afară de romani, bineînțeles – deci tot ceea ce îți spun eu este 100% subiectiv, mi se potrivește mie, și doar tu poți să decizi daca îți este și ție mai mult sau mai puțin compatibil.
Apreciez și politețea stângace, btw.
Relativitatea
Știind faptul că trăiesc în această țară, care este penibilă din multe puncte de vedere, precum tăierea din bugetele pe care spitalele le au doar pentru a acorda un număr de venit în plus buzunarului infinit pe care preoții și bisericile-l au, sau corupția care este la ordinul zilei, am ajuns să mă întreb care este scopul vieții, sau mai bine spus, care este sensul vieții.
Sunt de acord cu tine, chiar aș plusa spunând că este o țară groaznică – de exemplu, mă întreb în ce moduri oribile vom muri – în incendiu ca la Colectiv, sau în spitale, ca la Colectiv?
Pe de altă parte, mulți concetățeni vor sari în aer și mă vor înjura și pe mine și pe tine spunând ca este o țară ca în îndoctrinarea de la școală: mândră, frumoasă, etc.
Înțelegi că „adevărul” nu este universal, ci local, subiectiv, relativ. E foarte important să înțelegi că acei oameni își vor oferi o parte din timpul vieții lor că să îți faca rau, să te convingă că „adevărul” lor local este, de fapt, „universal”, și să te transforme în ei.
Când eram tânăr poate legam și eu țara de sensul vieții, dar acum mi se pare un non sequitur. Ce legătură crezi tu că există între oamenii mizerabili din jurul tău, și sensul vieții tale?
Apreciez foarte tare expresia:
buzunarului infinit pe care preoții și bisericile-l au!
Suferința
Unele persoanele ar spune că [sensul vieții] este suferința, știind faptul că acele persoane au reușit să cunoască doar suferință pe plan psihologic sau fiziologic, din observațiile concepute pot spune că acele persoane își urăsc propria existență, întrucât, sunt și fanatici religioși.
Am scris despre asta în Cum te bagă inteligența în depresie în România. Cei mai inteligenți oamenii de pe planeta de-a lungul mileniilor nu au aflat care este sensul vieții – cine însă îl știe? Nebunul satului, care crede că există un evreu în stratul de ozon care se enervează dacă îi apar filme cu fete sexy pe ecran, dar îi plac babele care pupa oase de mortăciuni.
Suferința este, da, promovată de către fanatismul ortodox ca sens al vieții.
Ai observat poate alte religii care sunt mult mai puțin violente și depresive: Gospel, pocăiții, baptiștii, etc.
Nu într-un mod ironic, ortodocșii urăsc pe toți ceilalți. O religie plina de ură.
Nu așa se întâmplă fericirea
Alte persoane ar spune că este fericirea, deși mie mi se pare aproape imposibil acest lucru, deoarece ar trebui să înduri foarte multe lucruri pentru care vei fi criticat, batjocorit, și vorbit de foarte mulți oameni, întrucât nu vei reuși să fi pe deplin fericit niciodată din pricina subconștientului care nu va fi capabil să treacă peste respectivele ipostaze ale vieții prin care a trecut.
Îmi este familiar modul în care crezi că funcționează fericirea, așa am învățat și eu – dar din noile informații mi se pare foarte fals.
Iau exemplu pe un om foarte interesant și destul de controversat: Elon Musk – cel cu Tesla și SpaceX. Omul este acum foarte celebru, o grămadă de tineri vor să îl imite, etc.
Dar el a trecut prin ani oribili, în care multă lume îl ura, dorea să îl doboare, ziarele și blogurile se bucurau să afle mizerii despre viața lui și să le facă publice.
Care este diferență între el și români? – este întrebarea mea.
El a crescut cu părinți și bunici inteligenți. Aceștia i-au insuflat încredere în el și curaj.
Cum e în cazul românilor?
Românii cresc cu mame experte și bunici incompetenți. Aceștia le insuflă fanatismul religios, supunerea, lipsa de gândire, și mai ales le distrug încrederea de sine.
Elon Musk a fost discreditat de nenumărate ori, de nenumărați oameni, și tot este fericit, plin de pasiune, și schimbă mereu mersul umanității.
Nu se întâmplă fericirea precum ai fost îndoctrinat: „nu vei reuși să fi pe deplin fericit niciodată din pricina subconștientului care nu va fi capabil să treacă peste respectivele ipostaze ale vieții prin care a trecut”.
Crezi că Elon nu poate să se căsătorească din nou pentru că vor râde oamenii de el? Crezi că Elon nu călătorește, întâlnește oameni spectaculoși, etc, ci stă în casă cu roletele trase pentru că cineva l-a înjurat pe un blog?
Cred ar fi foarte eficient pentru tine să te detașezi de români și să înțelegi că
- fericirea ta depinde cam doar de tine
- fericirea ta este o experiență 100% subiectivă (doar a ta, necopiabila, etc)
- fericirea din prezent, nu prea depinde de trecut – dacă alegi
Externul
Așadar, care ar putea fi sensul vieții dacă nu vei fi capabil să ți-l faci singur din cauza unor persoane care întotdeauna vor încerca să strice ceea ce încerci tu să faci prin pură răutate?
Din nou, sensul vieții tale nu depinde de răutatea celorlaltora.
Dacă, să punem, vrei să realizezi și termini cu succes un proiect în România, orice, vei observa că vor fi, da, mulți romani care vor încercă să îți facă rău, să te abată de la curs.
Acest lucru este normal.
Este normal ca românii să dorească să îți facă rău!
Vorbim aici de lipsa de educație de a nu face rău. Adică, ai învățat tu sau eu vreodată la școală să nu facem rău? Sau, dimpotrivă, suntem educați către competiție, să facem orice să fim mai buni decât ceilalți?
Dar, din nou, ce legătură are drumul tău cu al celorlaltora?
Nu le dai cam multa importanță?
Da, trăiești într-o țară lipsită de educație și resurse. Este normal ca ceilalți să dorească să îți fac arau.
Asta înseamnă că tu vei sta cu frica în tine?
Sau că vei alege să te protejezi, și în același timp să ai cât mai mare control asupra vieții tale și să faci lucruri cât mai multe care te fac fericit?
Civilizație
Uneori mult mi-aș fi dorit să mă fi născut într-o țară civilizată, unde pot fi apreciat pentru ceea ce sunt capabil să îndeplinesc.
Uneori? De ce doar uneori? Adică, de multe ori te bucuri că prin șansa vieții te-ai născut într-o țară de mâna a 3-a?
Care dintre oamenii inteligenți din România crezi că nu și-ar fi dorit să se nască într-o țară mai bogată și mai civilizată?
Nu ar trebui
Știu că […] nu ar trebui să mă gândesc la aceste lucruri, dar cu un nivel atât de mare de corupție, criminalitate, și prostie umană care plutește și orbitează prin jurul meu, uneori nu ai cum să nu mă gândesc, uneori prefer să mor decât să mai trăiesc o zi în așa-zisa „țară mândră românească”, doar mândră nu e.
Dragă cititorule, îți dai seama că încă oamenii sunt îndoctrinați ce ar „trebui” și ce „nu ar trebuie să gândească”?
Îmi aduce aminte de un profund comunism, de o mentalitate opresivă, de tipul „eu sunt bătrân/șef/mamă și știu, tu ești mic și prost, nu știi nimic, mai bine taci”.
Vârsta lui Vlad
Am o întrebare pentru tine cititorule: câți ani are Vlad?
Vlad vede corupția, criminalitatea și prostia românilor. Câți ani crezi că are?
Pentru că 99% din oamenii de vârsta mea – adică „adulți” – habar nu au de corupția din Romania, ei chiar votează infractorii să le gestioneze banii
A muri sau a nu muri
uneori prefer să mor decât să mai trăiesc o zi în așa-zisa „țară mândră românească”
Din nou lipsa de încrede în sine, neînțelegerea că fericirea ta stă cam în mâinile tale, nu ale altora.
Aș dori să înțelegi că puterea personală probabil ți-a fost luată prin multe îndoctrinări de tipul „trebuie”, dar că poți să o recuperezi, și la sfârșitul zilei să spui:
„uneori îmi doresc că ei să moară”.
Vezi diferența?
Primul este raționament de victimă: „eu nu știu să fiu fericit, deci hai să mă omor”.
Al doilea este raționament de om luptător: „decât să plângă maica-mea, mai bine să plângă mă-să”. Scuzând, bineînțeles, expresia de cartier.
Viktor Frankl
Dacă pe Vlad sau pe tine cititorule te interesează perspective asupra sensului vieții, îți sugerez ori compilații diferite ale oamenilor inteligenți, ori cărțile lui Viktor Frankl
Omul în căutarea sensului vieții
și articolul introductiv
An Overview of Viktor Frankl’s Logotherapy
Pe scurt
Mă bucur că există măcar un tânăr îndeajuns de inteligent în Romania să observe corupția, moartea, fanatismul religios. Îmi pare rău că valoarea minții sale nu este prețuită aici și că probabil va fi abuzat și bătut joc, așa cum spunea el și cum scriam în articolele despre oamenii inteligenți. Îmi pare rău că nu are acces la un om inteligent, un ghid, un model către fericire – cine l-ar putea ajuta, profesorii fanatici, comuniști, incompetenți?
Îți doresc Vlad și drag cititor să te educi, să faci diferența între fericire și mediul în care trăiești. Iar în caz că vei dori să părăsești mediul, ai toată binecuvântarea mea!
STOP ANXIETATE
Dacă suferi din cauza doamnei Anxietăți, ai șansa să te eliberezi în doar 20 de zile. Pentru asta, accesează programul anti-anxietate oferit de către STOP ANXIETATE. Îți doresc mult succes!
cred ca ma regasesc in pozitia lui vlad. a fost ciudat momentul ala de maturizare cand am inceput sa realizez ce se intampla in jurul meu si cat de nedrept e totul. eu cred ca imi gasesc pe zi ce trece motive de implinire si bucurii, dar ma sfasaie cand ii vad pe restul in tandem cu atitudinea romaneasca plina de prejudecati, incapabili sa se detaseze de cerintele celorlalti. in conditiile astea mi se par din ce in ce mai valoroase prieteniile cu oameni care s au rupt de indoctrinare, cand vezi ca totusi, nu esti singurul. inveti sa apreciezi altfel inteligenta si schimbul de opinii sincere, conversatii valoroase. poate sunt prea serioasa pentru varsta mea, dar eu nu caut nimic mai mult.