Cum să nu cazi în depresie cu războiul la câțiva kilometri distanță

Trimite și prietenilor tăi articolul!

Suntem în 8-a zi a războiului nebunului, iar intenția sa este clară: nimicirea ucrainenilor, indiferent dacă sunt militari sau civili. În presa internațională oamenii din civilizație îl numesc deja criminal de război. Ultimele bombardamente au distrus grădinițe, maternități, spitale, gări, surse de apă și căldură.

Există un singur scop pentru nebun:

exterminarea/vernichtung ucrainenilor, genocid total.

Ca și cum uciderea în masă a oamenilor nevinovați și a copiilor nu ar fi îndeajuns, stăm cu frica că următorii suntem noi. Și este o frica cât se poate de rațională, pentru că nebunul nu mai poate merge decât într-o singura direcție, în față. Dacă se oprește acum, îl așteaptă spânzurătoarea – care s-ar repune în sistem pentru el.

Există un singur mod ca nebunul să scape de ștreang: câștigarea războiului global, adică nimicirea tuturor țarilor care i se opun. Poate nu va câștiga războiul cu vestul, dar măcar poate să îl înceapă: cu România.

Ucraina cucerită, Ungaria aliat (nu din cauza ungurilor de rând ci din cauza psihopatului lor președinte), România cuceribila în câteva zile/bombe nucleare, dintr-o dată se deschid posibilitățile către a câștiga vestul.

Suntem la începutul războiului, nu la mijloc sau sfârșit!

Cum să nu cazi în depresie cu moartea probabilă în față

Ce faci atunci ca să fugi de realitate, ca să nu cazi în depresie? Cred că deja te-ai prins de răspuns: ce se întâmplă când fugi de realitate, când îi copiezi pe cei din jur cu expresii de tânără sexy, cu sânii afară pe Instagram: „think positive”, „only good vibes”, „nu am chef să aud de rău azi”?

O parte din tine simte suferință și încearcă să fugă de realitate, de prezent, încearcă să te protejeze. Observă că suferi, că ceva rău se întâmplă și încercă să fugă prin blocarea realității: „nu îmi spune ce se întâmplă în prezent”, „ești rău dacă îmi spui ceva care nu mă face să evadez din realitate”, prin utilizarea dispozitivelor media: Facebook, Instagram, TikTok, a canalelor de televiziune (antene, etc) ce arată vară, soare, plajă și oameni frumoși și fericiți.

Dar cu cât încearcă o parte a creierului să te protejeze mai mult prin fuga de realitate, cu atât mai mult suferă restul din tine: frica de război și de moarte rămâne; probabil ai un suflet bun, și atunci suferi și pentru că vezi cum copiii sunt uciși și tu nu ai nici o putere, nici un control.

Tu nu ai nici o putere, nici un control.

Sau?

De fapt

Ceva ce oamenii în depresie nu știu și din păcate nu le spune nimeni, este că depresia nu apare ca un mod de a ne distruge pe noi – chiar dacă noi interpretăm așa. Depresia nu este rea, depresia este prietenul de care ai nevoie ca să te scoată din situația suferindă în care ești.

De exemplu, o soție abuzata fizic și psihic crede că depresia de care suferă este rea. Nici pe departe! Depresia apare atunci când diferența dintre ceea ce suntem și ce am dori să fim este atât de mare încât nu mai poate fi ascunsă la nivel inconștient. Femeia dorește să nu mai fie bătută fizic și/sau psihic, dar în același timp se amăgește că „măcar nu mă bate ca pe vecinul pe soția sa”. Dorește să fie altcineva: liberă, fericită, dar rămâne blocată în sistemul românesc: „ce să faci, n-ai ce să faci”.

O cauză și o consecință a depresiei este aparenta lipsă de control, dar asta este din nou, fals. Modul prin care redobândești controlul este de fapt să te folosești de minimul de controlul pe care îl ai, pentru a obține un mai mare control.

De exemplu, simți că ești pus/a la pământ de mamele refugiate, de copiii uciși de nebun, de oamenii care vor fi masacrați în noaptea asta.

Este normal să simți asta!

Este normal să simți o durere fără margini față de omul de lângă tine care crapă de foame, frig și rachete. Ești un om bun!

Un om este bun, doar pentru că simte și suferă împreună cu un alt om bun!

Mă bucur dacă suferi, dacă simți depresie, dacă vrei să îl omori pe nebun: asta înseamnă umanitate, asta înseamnă dragoste față de persoana apropiată sau îndepărtată. Nu mulți sunt ca tine. De fapt, majoritatea oamenilor sunt înghețați în inima și creier, nu au capacitatea de înțelege suferința și unicitatea vieții omenești.

E normal să suferi, dacă ești un om bun!

Ce poți face

Ce poți face este să… faci ceva! Nu există remediu mai bun la depresie decât… a schimba situația, adică a face ceva. Ce? Orice!

În fața genocidului, a masacraților din noaptea asta poți să faci ceva.

1. Poți să îi ajuți mamele și copiii cu bani. În câteva secunde de completat datele cardului pe internet, poți să le trimiți bani prin Unicef. Nu mult – oricât simți tu că poți acum. Simplu fapt că faci acest gest îți mărește controlul:

Acum participi și tu la război, acum nu mai ești o victimă, ești un luptător/luptătoare!

Victimele fug de război. Ucrainenii nu fug de război, rămân și se luptă pentru libertatea lor. Noi, eu și tu nu suntem atât de eroi, dar măcar putem să le ajutăm familiile. Eroii în prima linie a frontului, și eroii din spatele frontului.

Ești un erou dacă ajuți o singura mamă, un singur copil!

2. Poți să donezi sânge. Eroii din prima linie luptă pentru libertatea lor dar și a noastră – nu uita că după ei noi suntem următorii măcelăriți! Fiecare picătură a ta de sânge salvează un luptător ucrainian. Și atunci ești aproape ca ei:

Ești un erou dacă salvezi viața unui luptător pentru libertate!

3. Poți să donezi haine, pături, pantofi, mâncare, orice. Refugiații trec granița cu o valiză – atât. Asta e tot ce-a mai rămas din viața lor, din economiile lor – o valiză și un copil. Ei au nevoie de orice le poți da tu.

Există grupuri pe Facebook ca și SOS Refugiați din Ucraina sau Oradea alături de Ucraina, sau grup local la tine în oraș care adună resurse pentru acești oameni blestemați.

4. Poți să distribui informația. Distribui un articol, o poză, ajută românii să înțeleagă că există un război și că e normal să fim triști și să acționăm, nu să pierdem vremea la canalele de divertisment.

Este război! Hai să ne purtăm ca atare și să nu fugim de realitate!

Nu ești singur/ă

Orice om cu suflet bun simte acum o depresie puternică. Acceptăm depresia ca semn, ca semn că dorim să acționam, să ajutăm pe cei care suferă – pentru că asta înseamnă să fii bun.

Îți spuneam acum trei zile ca am donat si eu la Unicef și chiar m-a ajutat să obțin control, să accept că există război și că particip și eu la el.

Îți spuneam că merg și eu să donez sânge. În timp ce oamenii sunt uciși fărâm discriminare de către nebun, eu am stat tolănit pe canapea la căldură și am folosit aplicația BlooDoChallenge Google Play BlooDoChallenge Apple Store ca să îmi fac programare la centrul de transfuzie. Am fost la centru și m-au trimis înapoi acasă pentru că era prea multă lume. Azi am fost din nou și am reușit să donez – a durat 5 minute.

În timp ce stăteam cu acul în venă, mă gândeam cât de mult simt eu pișcătură acului, și cât de mult simt Ei bombardamentul, frica, teroarea și moartea semănată de către nebun. M-am simți mic și egoist. Mi-a fost rușine de mine.

Dar nu simt rușine să scriu asta, nu simt rușine când recunoști nimicnicia mea. Așa distribui informația. Așa poate ajut măcar o persoană să ajute o mamă, un copil, un erou luptător. Așa poate un român, Tu, iți dai seama că nu ești singur/ă. Suntem mulți cei care suferim pentru război, pentru oameni. Care suntem în depresie. Dar facem ceva. Orice!

Orice lucru mic facem, este un lucru uriaș pentru ei!

Ei nu mai sunt în control acum asupra vieții lor, suntem noi mai mult în control asupra vieții lor. Și dacă noi suntem în control, ce putem să le oferim de valoare în aceste clipe de extremă suferință?

În timp ce scriu aceste lucruri, în patul meu cald cu telecomanda în mână și mâncarea caldă, asta se întâmplă: