De ce femeia româncă nu este de succes

Nu aș fi dorit să scriu astfel de articol, dar câteodată simt că unii chiar nu vor să învețe să nu mai abuzeze de ei înșiși și de cei „dragi”.

Femeile sunt curve și proaste

Ai auzit, poate des, poate rar, expresii ca „femeile sunt proaste”, „femeile sunt curve”. Poți să dai vina pe misoginism, dar asta nu clarifică situația. Poate, ai putea spune că de fapt expresiile acestea sunt reacții emoționale la dezamăgiri, generalizări teribile. Dar asta nu explică totuși contextul, ce se întâmplă din punct de vedere psihologic, și mai ales, nu dă o opțiune de îmbunătățire.

Hai să ne uităm mai în detaliu.

Socializarea

După cum știi, suntem programați genetic cu anumite comportamente de pe vremurile când trăiam în triburi. Femeile rămâneau în peșteră/sat să aibă grijă de copii, în timp ce bărbații mergeau la vânat. Era esențial ca bărbații să creeze o comunitate, să se înțeleagă bine, pentru că aveau mult mai multe șanse de supraviețuire în grup decât singuratici.

Asta se observă acum în viața modernă, prin faptul că bărbații se ceartă, dar la o bere/beție, (re)devin prieteni ca și cum nu ar fi avut nici un conflict.

De asemenea, bărbații sunt crunt de sinceri – întreabă-i doar „cum arăt în rochia asta?”.

Câteva tipare pe care le-am întâlnit în România în legătura cu socializarea feminină sunt următoarele. Dacă te comporți cu răceala, femeile nu vor socializa. Dacă te comporți cu compasiune, politicos, înseamnă pentru ele că „te dai” la ele. Perspectivele acestea extremiste arată extraordinar de slaba ascultare activă, închiderea minții, atitudinea aleasă de a nu da o șansă unei persoane înainte de a o respinge.

Cenzura sexuală

Câte mame ai văzut să își încurajeze fiicele să încerce cât mai mulți parteneri sexuali înainte de căsătorie? Cine le bagă în cap ideea că  există cineva pe lume unic, cu care se vor căsători și apoi, prin magie, fără psihologie și efort, totul va fi perfect?

Ce putere groaznică le este dată părinților de a-și abuza copii prin îndoctrinări monstruoase, de a îi crește ca pe clonele și jucăriile personale?

Copilul

Câte mame cunoști care să nu sară în sus la cel mai mic sfat despre creșterea copilului? Câte mame sunt „experte” în a crește un copil, cu toate că nu au sub nici o formă experiența necesară?

Când faci ceva nou, care sunt șansele să greșești total?

Primul mers pe propriile picioare – cât de rău a fost?

Primele cuvinte și litere – ce prostii au fost?

Prima oară când ai șofat o mașină a trebuit să faci 3 luni de cursuri. Câte cursuri sunt necesare unei mame să crească cel mai complex sistem din lume? Câte cursuri au făcut mamele? Cată psihologie?

Dacă răspunsul este „aproape zero”, atunci îți dai seama de ce copiii sunt atât de abuzați și cresc să fie oameni nefericiți și abuzivi ca părinții lor.

Mama tânără

Mă consultam azi cu o prietenă mamă tânără despre acest stereotip. Stereotipul de mamă tânăra ce are acum tot ce își dorește: un copil proaspăt și un soț care încă o iubește.

Problema apare când acest context devine micul ei univers, și atât. Nimic în jur nu mai contează. Empatia și compasiunea față de societate scade către zero. De fapt, societatea este privită ca un potențial dușman, deci privește oamenii noi cu frică. Cei din jur „ii vor răul”, ei și copilului ei.

Observi aici că e vorba despre obsesie bolnăvicioasă, nici pe departe despre iubire.

Mama tânără și psihologia

Așa cum am scris despre modelul de bărbat șofer român expert, echivalentul îl găsim în mama româncă expertă.

Prin paragrafele descrise înainte, bănuiești că reacția ei față de știința psihologiei este una negativă. Orice este împotriva a ce ea simte emoțional este privit ca o minciună, sau mai bine zis, ca un atac personal la „expertiza” ei.

Aceste mame nu își dau seama că prin lipsa lor de educație în știință vieții – psihologia – îi privează pe copiii lor de elementele esențiale în viață: încrederea în sine, reziliență, libertatea de a greși, socializare, înțelegerea propriilor sentimente și ale altora, și încă o mie de caracteristici psihologice necesare pentru o viață de succes. De fapt,

prin lipsă mamei de deschidere și de cunoștințe în psihologie, le fură copiilor minimele șanse de a fi fericiți.

Cu cât o mama este mai „expertă”, mai nesocială, mai „ocrotitoare”, cu atât mai mult își abuzează copiii!

Mama tânără care critică alte mame

Apogeul „expertizei” este atins de proaspăta mamă care a citit o carte de nutriție și una de psihologie, și care este acum dumnezeul atotștiutor, al tuturor cunoștințelor despre copii. Dacă mai pui în ecuație și faptul că copilul este de sex opus, îți dai seamă că ne referim în cazul acesta la o personalitate megalomană, care nu mai păstrează minima legătură cu realitatea.

Lista completă

Lista aceasta a factorilor care influențează negativ dezvoltarea femeilor este de departe neexhaustivă. Putem adăuga aici o mulțime de alte lucruri ca: frumusețea prematură, slaba stăpânire a emoțiilor, efectul școală/televizor/societate, lipsa cunoașterii de sine, cariera exagerată, lipsa educației în comunicare, neînțelegerea distrugerilor în urma stresului de la lucru, etc.

Îmbunătățiri

Ce pot face atunci femeile pentru a-și crește nivelul de succes? (Chiar dacă mă refer mult la copil, poți înlocui cu încredere obsesia față de copil, cu obsesia față de iubitul cu care încă femeia nu are copil).

Femeia „expertă” Întreabă-te: fac parte din tiparul de „expert”? Sau, mai bine, consideră-te că faci deja parte din acest tipar și forțează-te să fii cât mai deschisă: la oameni noi, la idei noi, mai ales la cele cu care nu ești de acord!
Socializare Tu și familia ta nu sunteți un sistem închis: altfel îți sufoci în fiecare zi copilul și soțul.

Caută prieteni noi ori vechi. Clădește azi relații pentru situațiile de mâine.

Dezinteres, răceală Și alți oameni decât copilul tău merită atenție, empatie și compasiune. Ce poate învăță copilul tău de la tine dacă îi privești pe cei din jur ca oameni „răi” sau dușmani?
Cenzura sexuală Dacă tu ai fost abuzată de părinții tăi, faci la fel cu copilul tău? Sau îl educi sexual?

Sau, mai bine, nu fă pe „experta”, există psihologi și coachi care le pot oferi copiilor tăi o educație mult mai bună decât tine!

Obsesia cu copilul Să îți iubești copilul e una. Să obsedezi despre el este altceva. Faptul că o iei razna în sentimente de apărare, frică, anxietate, depresie, însemnă

o slabă stăpânire a emoțiilor tale,

și nimic constructiv pentru cel mic, de fapt doar un exemplu puternic negativ.

Anti-psihologia Psihologia este știința vieții. Să nu o cunoști este un abuz pentru tine și mai ales pentru cei din jur.

Nu ai fost învățată nici la scoală, nici de către mama, lucrurile corecte necesare copilului tău sau a oamenilor din jur!

Deci, dacă știi de un eveniment, o carte, un coach care are legătură cu psihologia – a nu se confunda cu spiritualismul, șamanismul, numerologia, etc – „sari” pe acei oameni. Fură de la ei cunoștințele. Stoarce-i de toată experiența lor valoroasă.

Iar dacă lucrurile pe care le auzi nu sunt pe placul tău, nu sunt în conformitate cu ce ți-a spus mama ta, atunci știi că informația este de valoare și că trebuie să o cercetezi!

Pe scurt

Există o mulțime de lucruri care fac ca o femeie să explodeze în nefericire și să își abuzeze copiii și pe cei „dragi” din jur. Bărbații sunt în aceeași situație, chiar dacă din cauze diferite. Există o șansă de a abuza mai puțin de noi înșine și de copii, dar asta înseamnă educație. Iar educația este dureroasă și educatorii de valoare sunt puțini.

Îți doresc mult succes în a te cunoaște pe tine, și a cunoaște oameni noi, care chiar dacă nu îți plac pentru fața lor sau pentru că aduc educație nouă, îți vor deschide porțile către o viață bogată a ta, pe care o merită cei (dragi) din jurul tău!

Vreau să îmi ajut prietenii:

Adrian, vreau să mă stresez mai puțin. Cum fac?

Adrian, vreau să îmi controlez emoțiile. Cum fac?

Adrian, vreau să nu mă mai supăr atât de mult. Cum fac?

Adrian, vreau să am mai mult timp liber. Cum fac?

Adrian, vreau să comunic mai bine cu partenerul/copiii. Cum fac?

Adrian, vreau să îmi întăresc încrederea de sine. Cum fac?

Adrian, vreau să scap de depresie. Cum fac?

Adrian, vreau să trăiesc o viață fericită. Cum fac?




7 răspunsuri

  1. Reflecta, din pacate, prototipul femeii (mamei) romance. Putinele femei care au trecut peste acest prag sunt femei „bogate”. Foarte bun articolul!

  2. „…educația este dureroasă și educatorii de valoare sunt puțini.” Mare adevăr grăit-ai! În completare, societatea blamează tinetele care tind să își deschidă mintea și să exploreze domenii puțin cunoscute majorității. Mulțumesc!

  3. Niciodata nu am citit un articol mai realist.Din pacate ai pus punctul pe”i” si frustratele din neputinta te vor judeca.La tot mai multe articole cu acest subiect,si poate vor deschide ochii si gloabele.Mult succes 👍👍👍👍

  4. Pingback: De vorba cu tine

Lasă un răspuns