Sunt sigur că ai întâlnit și tu un coleg bârfitor, un prieten trădător. Care este cel mai bun mod de a te răzbuna pe ei?
Situații
Colegul tău la serviciu a observat că ești o persoană de treabă – iar interpretarea sa este că ești o persoană slabă, de care el vrea și poate să abuzeze.
Colegul de scoală te umilea, îți spunea că ești o proastă, și eventual te și bătea.
Tatăl care îți spunea când erai mică că nu vei ajunge „nimic”, că nu te pricepi la „nimic”, că „întotdeauna” te comporți „așa”.
Diferiți oameni te-au abuzat, în diferite contexte. Cum te răzbuni pe ei inteligent?
Stereotipuri de abuz
Ce se întâmplă când abuzatorul și tu mergeți seara la culcare? Abuzatorul se simte fericit, a mai dat în cineva azi. El/ea doarme cel mai dulce somn. Tu, în schimb, ești plină de durere. Încă o umilință, încă o palmă – reală sau metaforică.
Atunci te gândești: ce îl face pe abuzatorul tău sa se comporte astfel? Dacă faci câteva săpături vei descoperi probabil câteva lucruri stereotipice.
El/ea a trăit într-un cămin lipsit de educația emoțională și căldura părinților. Asta explică lipsa de empatie pentru cei din jur. Sau poate că și el/ea era abuzată de către părinții care îi spuneau că nu este îndeajuns de „buna”, astfel încât a devenit la rândul sau călău, manifestându-și complexul de inferioritate printr-o atitudine de dictator – un lucru comun în România.
De fapt, toate aceste tipare de abuz sunt foarte comune în România, în toate familiile pe care le-am întâlnit.
Un alt model de abuzator poate fi o persoană care este profund nesatisfăcută pe relația amoroasă, sau cu copiii, și exteriorizează această frustrare prin violență.
Iertarea
Nu suntem la lecția de religie sau între hipioți. Nu mă refer la tipul acela de iertare, care știi bine că nu funcționează. Vorbesc aici despre iertare inteligentă.
De ce merită acești abuzatori iertare?
Pentru că, spre diferență de tine care ai suferit un abuz scurt, familiile abuzatorilor sunt mult mai mult timp abuzate. Tu ai scăpat ieftin – sunt copii, frați, soții care sunt loviți fizic sau verbal, cărora li se ucid ideile și spiritul, cărora încrederea de sine este subminată regulat și consistent.
De fapt, tu erai doar o persoană aleatoare la locul nepotrivit. Abuzatorul oricum și-ar fi făcut jocul cu oricine găsea în jur. Abuzul nu este pentru că tu îl meriți, ci pentru că abuzatorul își aruncă frustrarea și durerea interioară în oricine.
Și nu uita că abuzatorul doarme liniștit. El/ea a uitat deja ce s-a întâmplat. E timpul deci, ca și tu sa înțelegi că abuzatorul merge pe pilot automat, și că adevărata dramă este cea a familiei sale. Și că și tu meriți somn! Deci adu-ți aminte:
Iertarea nu este pentru abuzator, ci este pentru tine!
Tu ești principalul beneficiator al iertării!
Succesul
Un paradox pe care îl întâlnesc frecvent, este că oamenii se plâng des – dar dacă îi întreb dacă vor să învețe psihologie, „toți” se consideră de succes, și că nu mai au nimic de învățat.
Lăsând ipocrizia românească la o parte, există câteva componente de care avem nevoie pentru a trăi o viață bogată. Asta înseamnă înțelegerea scopului vieții și posibilitatea de a-l urmări, relații de o calitate superioară cu oamenii importanți din viața ta, un job foarte potrivit, o foarte bună cunoaștere a psihologiei – emoții, rațiune – și foarte multă pace și optimism.
Dacă le-ai face un portret prietenilor tăi din componentele mai sus menționate, câți dintre ei ar fi de succes?
Revenind la relația răzbunare – succes. Este foarte inteligent emoțional și rațional să plonjezi în viață, să iei riscuri, să îți găsești pasiunea și să o urmărești cu obsesie. Să devii la fel de bun ca modelele tale (Socrate, Buddha, etc) și chiar sa îi depășești.
Dacă viața ta este o nebună și incredibil de hazoasă aventură, atunci ești de succes!
Da, dacă pare hilar, așa este. Abuzatorul tău v-a exploda de ură și furie. Nu există un lucru mai rău pentru un abuzator decât să vadă că persoana pe care o umilea, bătea, domina, ignora, acum este un om în pace (prin iertare) și de succes (prin educație psihologică și prin urmărirea obsesivă a sensului propriu al vieții).
Abuzatorul va fi dărâmat, pentru că un om, despre care credea că este slab și prost, a ajuns mult mai bine decât el/ea. „De fapt, cine e prostul aici”!? Va fi măcinat ani de zile de acum încolo. Adio somn liniștit.
Răzbunarea clasică
În răzbunarea clasică (legea talionului), o persoană face o acțiune (de ex înjură), a două întoarce acțiunea (de ex înjurătură + scuipat) în câteva minute, ore, zile, și ciclul continuă.
Observi aici că nici una dintre persoane nu cedează/iartă, nici una nu trăiește în succes – trăiește în frică pentru următoarea mișcare a oponentului, deci fără somn dulce. Acesta răzbunare este de fapt un conflict infinit.
Sunt de acord cu tine că această metodă de răzbunare este ineficientă.
Răzbunarea diabolică
În acest tip de răzbunare, persoana răzbunătoare coace un plan de lungă durată (de ex un an), prin care îl va distruge pe abuzator, sau cel puțin îi va determina daune extraordinare. Acest proces va lua parte în umbra anonimatului, pentru ca „victima” să nu poată retalia.
Analizând prin prisma iertării și a succesului observi: răzbunătorul nu oferă iertare și are cel puțin un an de nesomn, timp în care coace planul. Succesul personal este teribil subminat, pentru că cel mai mult timp îi ia dezvoltarea planului de răzbunare.
Din nou, o metodă ineficientă de răzbunare.
Răzbunarea inteligentă
Abuzatorul acționează supra victimei. Victima se retrage din apropierea abuzatorului. Îl iartă și se concentrează la succesul personal.
Asta înseamnă nopți dulci pentru victimă/răzbunător și dezvoltare către o viață bogată.
Abuzatorul întâlnește victima/răzbunătorul peste ani: pacea interioară și fericirea dată de succesul obținut îl va arunca pe abuzator în depresie, și poate și mai rău. Adio nopți dulci pentru abuzator.
Bonus
Victima/răzbunătorul nici măcar nu se va bucura de victorie. De fapt, odată cu iertarea prin înțelegere vine și uitarea. Nici nu îi mai păsa de abuzator – lucru care îl va scoate cu atât mai mult din minți pe abuzator!
Cât de perfectă este această răzbunare!?
Pe scurt
Răzbunarea inteligentă presupune educație emoțional-rațională și muncă către succes. Genialitatea răzbunării eficiente stă în acțiuni asupra propriei persoane, nu asupra abuzatorului.
Îți doresc o zi frumoasă, frumoasă pentru a plănui un plan de răzbunare inteligentă!
Excelent articol! Am aplicat această metodă,ca o alternativă, fără să știu prea multă psihologie, si chiar funcționează. Acum că știu mai multe, răzbunarea inteligentă va fi și mai eficientă. Nu stiu dacă pentru abuzator, dar pentru abuzat are efect sigur. Mulțumesc Adrian pentru articol!
Salut Adrian,
Ma bucur mult ca iti este de folos si ca iti imbunatatesti tehnica 😀
Iti doresc mult succes! 🙂
De mult timp aplic aceasta metoda de razbunare, iertare si intelegere abuzatorului. S-a intamplat de cateva ori sa schimb atitudinea abuzatorului fata de mine si am devenit prieteni. 😀
Hahaha, da, se poate intampla si asta 😀
Buna!
Cred ca in acesti ani ai mei am aplicat toate tipurile de razbunare detaliate de tine aici. Dar stand acum si analizand toate cele intamplate in urma faptelor mele…trag concluzia ca DA..ai foarte mare dreptate…de cand am aplicat razbunarea inteligenta mi.e foarte bine…si fara sa stiu foarte multe despre aceste tipuri de razbunare..am actionat pur si simplu instinctiv!si mi.e bine! E liniste…si vad din cand in cand cate o urma de rautate care „vine” inspre mine, dar sunt ocupata cu viata mea linistita si frumoasa si nu am timp de acesti indivizi care doar asta fac de cand ii cunosc eu! Foarte bun articolul!
O zi buna!
Imi plac foarte tare cuvintele tale:
1. „am actionat pur si simplu instinctiv”
2. „sunt ocupata cu viata mea linistita si frumoasa”
3. „nu am timp de acesti indivizi”
Asta este exact esenta unei gandiri si comportament de succes! 🙂
Iertare inteligentă, ce termen prostuț și totodată ciudat, poate chiar cu nuanță demonică. Nu poate fi iertare adevărată decât în sensul creștin, până la Hristos nu exista în lume aproape deloc iertare ci doar răzbunare care aducea durere, sânge, moarte. Ce ne propuneți aici sunt metode psihologice slabe care nu aduc rezolvare reală și vindecare pe termen lung în sufletul celui rănit.
Daca te opresti din a mai scrie articole, de genul celui de mai sus, si sa le postezi pe site, o sa fac tot posibilul sa ma razbun pe tine…
Glumesc, bineînteles. Parca sunt din ce in ce mai rare website-urile ce au continut de calitate, si atunci cand dau de cate unul, cum este al tau, si dupa un timp nu mai este actualizat tare i-mi pare rau.
Multumesc
Razbunarea, ca si actiune in sine, nu mi se pare deloc a fi un lucru inteligent. Ca dovada ca nu este doar o parere proprie i-mi vine in minte cunoscutul proverb ‘cel (mai) destept cedeaza’; aceasta in cazul in care am putea spune ca inteligenta si desteptaciunea sunt aceleasi lucruri. Am fost, initial, putin contrariat de titlul articolului, dar dupa citirea acestuia din urma lucrurile s-au legat, chiar daca titlul de duce cu gandul la vre-o metoda de razbunare iar articolul te indruma cum sa treci peste un abuz.
Salut Doru, ma bucur ca iti place mult 🙂
Despre „cunoscutul proverb”. Proverbele nu functioneaza pentru ca sunt reguli stricte, alb/negru, ce nu tin seama de context. De fapt, de multe ori se contrazic ele intre ele.
Ca exemple, celebrul:
Opposites attract vs Birds of a feather flock together.
Si apoi de pe Google
https://beebo.org/smackerels/contradictory-proverbs.html
https://www.psychologytoday.com/blog/the-human-beast/201202/proverbs-contradict-each-other
Afirm ca iertarea adevărată poate schimba inima abuzatorului. Biblia spune că prin a răspunde cu iertare și dragoste abuzatorului, „îi îngrămădim cărbuni aprinși pe capul lui”. În vechime se putea face bine unei persoane într-un anume fel: pe capul unui om se așeza un suport special confecționat, apoi pe acesta se așezau cărbuni aprinși, iar căldura degajată de acei cărbuni făcea foarte mult bine, era un „tratament” profund pentru cap.
Studiind metafora cărbunilor aprinși, mai exact făcând bine și azi, și mâine unui abuzator(rămânem la termenul bine ales), îi dăm de gândit acelei persoane ca în noi este o dragoste din Dumnezeu, o dragoste căreia nu ii mai poate răspunde cu răutate. Îi va fi silă de propriul comportament și uneori chiar va avea curajul să își ceară iertare, să se schimbe(acesta este și scopul).
O alta metaforă din Biblie este „când ești lovit peste obrazul drept, întoarce-l și pe celălalt.” Practic, când abuzatorul încearcă să lovească și obrazul stâng, nu face decât să se aleagă cu o proprie intenție de îmbrățișare.
Un sfat Adrian. Nu te lăsa întristat și împovărat de unele defecte ale romanilor, ca mai apoi să le generalizezi. Fiecare popor are oameni foarte buni, dar are și opusul lor.
Mult succes!
Dumitru, tu crezi ca oamenii necredincioși nu pot ierta? Chiar dacă iertarea vine de la Hristos, ea există in ființa umană de la creatiune. S-a pierdut foarte mult din cauza pacatului, dar oamenii au fost creați după „chipul și asemanarea” lui Dumnezeu. Ceea ce ne învață Adrian prin seminariile sale, nu este in contradicție cu ceea ce ne învață Biblia, ci întocmai.
Adrian, sigur că oricine are în el capacitatea și puterea de a ierta fiindcă după cum ai spus, omul a fost creat „după Chipul și Asemănarea lui Dumnezeu”. Deci din naștere noi suntem înzestrați cu multe calități și daruri sufletești și spirituale pe care însă omul îndepărtat de Dumnezeu le pierde pe parcursul vieții. Pierdem asemănarea fiintei noastre cu Dumnezeu. Să privim la lumea musulmană, hindusa, budista sau vestul din ce in ce mai ateu, ce exemple de iertare adevărată găsim acolo? Ochi pentru ochi și dinte pentru dinte, asta e rezolvarea problemelor de acolo. Sigur că și acolo sunt oameni buni și iertători, e absurd să negam asta. Dar eu am înțeles din cele scrise de domnul Vântu că iertarea în sensul creștin „nu funcționează” deci într-un cuvânt, e bună de dat la gunoi. Îndrăznesc să spun că o babă credincioasă si desculță de la țară, folosind cuvintele marelui Țuțea, poate ușor să-l contrazică spunând simplu că exact pentru asta a coborât Hristos în lume, să moară în locul nostru , aducându-ne iertarea multelor păcate și fărădelegil si din vrăjmași ai lui Dumnezeu, prin Sângele Lui ne-a împăcat cu Tatăl (Romani cap. 5). Nu e nevoie de teologie să înțelegem că Hristos ne-a dat exemplul suprem de iubire si iertare și pe care suntem fiecare datori să ni-l însușim.
Cu toate acestea, seminariile domnului Vântu sunt foarte utile, am avut multe de învățat din ele.
Buna Adrian! Foarte interesant articolul!
Salut, Adrian! Pe scurt: 11 ani de umilinte fara numar la o facultate (4 inainte). Bataie de joc fara numar. Am ramas acolo pentru ca a fost vb.de o neajutorare invatata. M-am desprins cand s-a pus problema sa platesc integral din nou toata facultatea. Intre timp am mai facut o facultate si un master afara. Insa nu pot sa dorm noaptea si am ganduri negre de a-mi face rau, din pricina ca nu pot sa le-o platesc dementilor alora care mi-au mancat atatia ani din viata si m-au umilit extraordinar. Plus ffff.multi bani pierduti acolo. Ii urasc, putin spus. Si daca ar muri in chinurile cele mai groaznice ei si copiii lor nu mi-ar fi de ajuns. Crezi ca succesul meu ii impresioneaza? Deloc. Pe mine ma face sa ma simt mai.bine? Partial. Pentru ca am stiut ca sunt valoros. Ok mi-au afectat orgoliu? Categoric. Insa nu e numai asta, ci anii din viata. Ma simt ca si Tutea, care a stat 13 ani in inchisoare. Eu am stat 4+11 acolo. Si am trait cosmaruri peste cosmaruri. Am fost nevoit sa plec de acolo cu o singura materie restanta. Una singura…E strigator la cer si nu stiu daca vreodata in viata asta ii voi putea face pe pe”profesorii” aceia sa imi plateasca tot raul facut. Sanatatea mea e la pamant.