Am multe lucruri pentru care aș dori să le mulțumesc părinților români, și am strâns aici o lista bună.
Dragă părinte român
Îți mulțumesc că tu știi ce haine „trebuie” să poarte copilul tău. Îl înveți astfel că nici măcar în propriile sale simțuri să nu aibă încredere. Eventual poți chiar să-ți bați joc de gusturile lui/ei – dacă se îmbracă în negru, de pildă.
Îți mulțumesc că îl înveți cine e rău: americanii, ungurii, evreii, musulmanii, homosexualii, ateii. De fapt toată lumea e rea, în afară de tine. Îl înveți astfel să urască vehement și fără discernământ.
Îți mulțumesc că îți urăști soția/soțul și nu îți este rușine să arăți asta. „Ești ca taică-tău”! „Ești ca maica-ta”! Îl înveți astfel că este un om rău, ca părintele opus. Și că nu există relații interumane fericite, ci doar modelul tău de ură interconjugală.
Îți mulțumesc că tu nu ai ieșit 27 de ani în stradă. Îl înveți astfel că corupția este ok, că sărăcia care ucide este ok, că „merge și așa”.
Îți mulțumesc că tu nu lupți pentru drepturile tale. Îl înveți astfel să fie un laș în spatele tastaturii.
Îți mulțumesc că tu îi spui ce și cum „trebuie” să vorbească. Îl inviți astfel să asculte cu obediență de autoritate. Să gândească cum vrei tu, nu cum ar dori el/ea.
Îți mulțumesc că tu disprețuiești educația psihologică. Îl inviți la același dispreț și la aceeași viață nefericită ca a ta.
Îți mulțumesc că trăiești cu frica că i s-ar putea întâmpla ceva rău. Îl înveți astfel că e normal să stai în continuă tensiune, să îți faci griji, să citești în viitor, să nu ai control asupra propriilor emoții.
Îți mulțumesc că îi forțezi să facă lucrurile cum „trebuie”. Așa îi înveți ca tu ești „expert” și că nici o altă variantă nu există în afară de ceea ce crezi tu.
Îți mulțumesc că ești „expert”. Așa va fi și el/ea, un „expert” blestemat la o viață în continuă ceartă cu partenerul de viață – pentru că deh, doi „experți” în aceeași casă!?
Îți mulțumesc că ești mereu pe fugă. Îl înveți că stresul este modul viață normal, nu un lucru sinistru cu efecte devastatoare.
Îți mulțumesc că faci o mie de activități pentru că „așa trebuie”. Îl înveți astfel că serviciul și bunurile materiale sunt o căutare infinită normală, iar timpul de calitate cu proprii copii poate fi redus la zero chiar.
Îți mulțumesc că îl trimiți la „cea mai bună școală” din oraș. Îl înveți astfel că educația din România nu este una care nu are legătura cu realitatea. Că e bine să taci opt ore pe zi + teme. Că socializarea cu copii de părinți șpăgari doctori, profesori, funcționari este cea mai bună pentru el. Că competiția câinească este modul cu care „trebuie” să se obișnuiască de mic.
Îți mulțumesc că îi spui ce „trebuie” să facă, la ce facultate „trebuie” să meargă, cu cine „trebuie” să se căsătoreasca. Îl înveți să nu facă nici o decizie, să nu gândească, să depindă de alții.
Îți mulțumesc că îți ții băiatul sub fustă până la 30+ de ani. Îl înveți astfel să fie un etern puștan, versus a fi un bărbat cu calități de soț și tată.
Îți mulțumesc că îi cenzurezi fetei sexualitatea. O înveți astfel că sexul este ceva pentru care trebuie luptat și oferit cadouri și căsătorie, nu că este un lucru plăcut de care să se bucurie cu mai mulți parteneri decât unul – acela pe care l-ai ales tot tu, pentru că tu știi ce și cine „trebuie”.
Îți mulțumesc că le refuzi copiilor educația sexuală. Îi înveți să le fie rușine de corpurile lor și scârbă de ale altora. Prin minciuni și lipsa de informare le creezi spațiul necesar pentru a avea relații emoționale mature. Ca ale tale.
Bonus
Dar cel mai mult dragă părinte român, îți mulțumesc pentru aroganța infinită pe care o ai. Mă bucur să te văd la 30 de ani cum ai descoperit TU, doar TU, rețeta creșterii unui copil. Asta bineînțeles, citind maxim două cărți despre psihologia copiilor și urmărind un clip despre nutriție.
Mă bucur să te văd cum râzi de oameni care gândesc diferit decât tine. Mă bucur că nu înveți de la alți oameni. Mă bucur că nu înveți din cărți și din experiențele altora. Mă bucur că doar experiența ta negativă într-o țară săracă social-economic-educațional este sigurul ghid pe care îl accepți.
De ce?
Mă bucur că exiști dragă părinte român, pentru că tu îmi aduci clienții. Fără tine eu aș fi pe drumuri.
Fără tine cine ar mai ucide speranța, ambiția, creativitatea copiilor? Cine le-ar distruge șansele la relații sănătoase cu cei din jur? Cine le-ar mai distruge corpul, mintea și emoțiile în fuga continuă a stresului, să aibă mult, tot mai mult? Cine le-ar mai călca în picioare dorințele și visele, dacă nu le-ai spune tu ce ”trebuie”, cum „trebuie”, cine „trebuie”?
Pe cine ar mai imita ei, dacă nu pe tine, „expertul” în orice, tu fiind de fapt un dumnezeu local?
Promisiune
Dar îți promit ceva dragă părinte român. Îți promit că fiecare copil de-al tău când va scăpa la 25 de ani de tine și va ajunge la mine, va învăța să aibă încredere în el, să aibă grijă și să se iubească pe sine. Va învăța aptitudini necesare vieții – organizarea timpului, psihologia socială, conștientizarea emoțională, empatie, urmărirea scopurilor, increderea de sine, exprimarea emoțiilor, dezvoltarea curajului, căutarea și găsirea fericirii și succesului.
Îți promit dragă părinte român, că fiecare copil de-al tău care va ajunge la mine nu va deveni un părinte român, ca tine!
Final
Am scris acest articol pentru că în ultimele zile am întâlnit o avalanșă de tineri care de care mai nefericiți. Care gândesc și vorbesc ca părinții lor. Îmi este deosebit de clar că dorințele și modurile lor de a privi lumea aparțin de fapt unor boșorogi frustrați, care și-au îndoctrinat copiii cu cea mai rea psihologie din Europa. Practic, și-au creat copiii „după chipul și asemănarea lor”. O bătaie de joc. Și-au abuzat copiii distrugând-le și cea mai mică urmă de personalitate, intimitate, încredere de sine, creativitate, curaj, deschidere a minții.
Părintele român fură viața copilului său!
Altfel de părinți
Am întâlnit și altfel de părinți. Nici unul care să știe să își crească copilul excelent – probabil este imposibil în România. Dar măcar sunt modești. Încearcă. Se documentează. Învață. Asta vis-a-vis de părinții aroganți, în urma cărora copiii vor suferi toată viața.
Părinții modești au o șansă. Au mintea deschisă. Își iau timp pentru ei. Fac sport. Iau viața încet. Elimină stresul. Acceptă. Acceptă alte religii, preferințe sexuale, naționalități și culori. Acceptă alte puncte de vedere. Atât timp cât învață, vor fi mai aproape de a îndeplini scopul supranatural – da, pentru că este supranatural – de a crește un copil fericit – și nu „după chipul și imaginea lor”.
O prostie! Raspund pe aceeasi idee pe care e scrisa cartea. Extrapoland de la un exemplu si aplicand la toata lumea! Daca pe tine te-au invatat parintii ca ungurii, americanii si homosexualii is rai atunci nu inseamna ca si noi am fost la fel invatati. Daca tu ai fost complexat ca te-ai dus cu mama sa-ti cumperi haine si nu iti placeau gusturile ei nu inseamna ca eu si altii nu am apreciat de mici ajutorul ei. Asa ca nu ma mai denigra pe mine omul de rand ca tu esti complexat! Spor
Dureros de adevarat!
Salut Adrian! E foarte interesant articolul despre părinti. O singură observaţie am: nu e vorba doar despre părinţii români. Sunt destui de prin alte ţari care se potrivesc cu descrierea ta.
Câteva aspecte tehnice pe care ar fi bine să le remediezi:
– lucrează puţin la navigaţie (între articole)
– vezi că se sterge un comentariu dacă se schimbă orientarea device-ului si comentariu nu a fost inca trimis
– uneori îti scapă greseli de ortografie şi/sau traducere (în special din engleză).
Numai bine,
Silviu
Total de acord cu tot ce spuneti. Va intreb, insa, ce model oferiti celor care va citesc in momentul in care, in calitate de terapeut, spuneti despre niste oameni ca sunt „bosorogi frustrati?”. Cred ca articolul ar avea o valoarea mult mai mare fara aceasta remarca, repet, este foarte bine structurat si adevarat din pacate. Mult succes mai departe!
„timpul de calitate cu proprii copii poate fi redus la zero chiar.” – Imi permit sa va sugerez: „timpul de calitate cu propriii copii (cu trei de i). Modificati, va rog. ….si poate e potrivita o virgula, inainte de „chiar”. Multumesc.
Salut.
Vorbesti de toleranta, dar nu esti tolerant.
Este mai usor sa vezi greselile altora.
Cit despre orientarile sexuale nu cred ca este cazul sa consideram normale toate deviatiile comportamentale.
Iar despre libertinajul sexual trebuie sa vezi ce spun oamenii de stinta ce se intimpla cu corpul uman cind rostul actului sexual este despartit de functia sa (adica aceea de reproducere).
Imi cer scuze daca te-am suparat, cred ca toti avem nevoie de educatie contnua, fiecare dupa puterile lui.
O seara placuta.
Cati copii ai ? Cat timp petreci cu ei (in familie)? Cum ai reactionat ultima data cand te-au enervat ? Ce si cat le accepti si ce le refuzi ? Ce este o recompensa? dar o pedeapsa?
Sa multumim parintilor romani pantru ca mai cresc copii…asa „rau” cum spun „majoritatea”.
Succes