De ce programatorii nu au succes la fete

În lucru cu ITști ajung la o mulțime de puncte fierbinți, printre care relațiile slabe sau chiar lipsa lor totală.

Îți împărtășesc câteva lucruri pe care le-am observat lucrând 15 ani în domeniu, plus statistica prietenilor și a clienților mei.

Storytelling

O relație are la bază comunicarea, iar aceasta implică storytelling-ul: ce ți s-a întâmplat azi la lucru? Ce programatorii nu știu – și vei vedea de ce – este că poveștile lor sunt extrem de abstracte.

„Am avut un SCRUM multinațional”, „colegul a avut o eroare în deployment”, „Ioana a dat drumul la release înainte să facă smoking test” sunt întâmplări pe care un partener (non-ITst) pur și simplu nu le poate înțelege.

Imaginează-ți deci, un programator care iese la agățat și este întrebat despre munca sa, despre cele 9 ore pe zi în fața monitorului.  Ce va răspunde? Ce poate răspunde? Nu prea multe, nu-i așa!?

Așa cum scriam și în articolul acesta,

Bărbații care știu să spună povești sunt considerați mai atractivi și mai importanți de către femei

Rezultatele muncii

Mai rău, în programare noi lucrăm cu… nimic. În comparație, un arhitect poate oricând să se plimbe cu iubita de mână pe stradă și să o impresioneze cu lucrările sale. Un medic poate să se plimbe cu +1 de mână și să fie întâmpinat de pacienți care îi mulțumesc. Fetele sunt copleșite de dovezile reale, palpabile ale muncii partenerilor.

Dar programatorii lucrează cu obiecte virtuale. Poți sa arăți o clasă PHP sau un CSS la prima întâlnire?

Arta conversației

În caz excepțional, poate programatorul lucrează la ceva palpabil, să zicem brățări de monitorizare a somnului. Atunci poate vorbi despre munca sa, dar cum o va face? A comunica eficient este deosebit de greu și implică o mulțime de pași.

Am scris aici, chiar și a realiza un conflict eficient nu este ușor, cu atât mai mult o conversație a cărui scop este atragerea sau menținerea unui partener.

Cum conversăm noi de fapt: copiem ce am învățat în familie.

Fără training, nu suntem cu nimic mai buni decât părinții noștri.

Supra/raționalizarea

Dintr-un motiv sinistru, programatorii au un complex care se manifestă prin ura vehementă față de emoții. Cineva – părinții(?), șefii(?) – i-au îndoctrinat că emoțiile sunt rele sau de evitat.

Ce săracii programatori nu știu, este conversațiile cu noii (sau vechii) parteneri sunt purtate la nivelul emoțional, nu la cel rațional.

Ce programatorii simt este o nevoia de a câștiga o conversație, nu de a ajunge la un consens. De aceea, așa cum scriam aici,

Cu cât mai multe victorii „câștigate”, cu atât partenerul este cu un picior mai aproape de ieșirea din relație.

Extremismul

Reprezintă tendința de a vedea lucrurile simplist, alb/negru, binar, zero unu.

Eu sunt deștept, restul programatorilor/oamenilor sunt proști. Mama e bună, fetele sunt proaste. Eu am Google la îndemână și îl voi folosi ca să te distrug. Eu citesc bloguri bune, restul citește doar radufconstantinescu. Acest articol este scris ca să mă rănească, nu ca sa-mi aducă valoare. Lumea este împotriva mea.

Titlul articolului înseamnă că toți programatorii, în toate contextele, tot timpul au probleme cu partenerii.

Cărei fete îi plac băieții cu o asemenea atitudine, agresivă, pusă pe conflict?

Ce au toate aceste probleme în comun?

Autocunoașterea

Ai fi surprins, dar majoritatea copleșitoare a programatorilor nu știu că cele 9 ore în fața calculatorului le distruge viața socială. Că nu au ce povesti, că nu au practică în a comunica, că nu practică empatia.

Cui

Cui îi este destinat articolul?

În primul rând programatorilor care recunosc că sunt în această situație. Există puțini oameni speciali care își dau seama că da, banii în IT sunt buni, dar la ce preț? Nu ești singur, toți am trecut prin asta, inclusiv majoritatea prietenilor mei ITști.

În al doilea rând, partenerilor de programatori. Da, ei suferă!

Programatorii aduc o grămadă de suferință!

Să înțeleagă partenerii că ce au observat nu este fals, că există o problemă în acest domeniu.

Ce poți face

Îți dau un caz de la o firmă la care am lucrat. Un coleg îmi cere un sfat despre un lucru psihologic. Sunt mirat, pentru că îl știam cum am descris mai sus: extremist, român expert, lipsit de empatie. Îl întreb: de ce ai nevoie de sfat psihologic?

Pentru că iubita mea mi-a spus că mă comport rece cu ea!

Ce i-am sugerat atunci, a fost să înceapă cu baza, adică cartea lui Daniel Goleman.

Inteligența emoțională

Poate fi empatia învățată? Poate fi carisma învățată?

Am pus aceste întrebări programatorilor, și știi ce mi-au răspuns: NU!

Se pare că conceptul de inteligență emoțională este necunoscut, iar oamenii nu știu că aceste calități pot fi învățate.

Programatorii nu știu că psihologia poate fi învățată. Că poți să oferi cel mai bun cadou partenerului tău: de a fi un om mai bun!

Pe scurt

Ca programatori suferim din cauza celor 9 ore de lipsă socializare zilnică. Munca noastră nu este palpabilă, arătabilă – partenerilor, părinților. Nu exersăm comunicarea și devenim în fiecare zi tot mai extremiști și vehemenți. Facem ca partenerii noștri și familia noastră să sufere.

Este un drum lung de a deveni inteligent emoțional, dar ce alte opțiuni ai? Să rămâi singur? Să fii un partener abuziv? Sau mai rău, să fii ca părinții tăi?

Îți doresc să începi de ieri să te educi, să treci peste grava problemă a celor 9 ore, și să îți faci partenerul și familia fericită!

Vreau să îmi ajut prietenii:

Adrian, vreau să mă stresez mai puțin. Cum fac?

Adrian, vreau să îmi controlez emoțiile. Cum fac?

Adrian, vreau să nu mă mai supăr atât de mult. Cum fac?

Adrian, vreau să am mai mult timp liber. Cum fac?

Adrian, vreau să comunic mai bine cu partenerul/copiii. Cum fac?

Adrian, vreau să îmi întăresc încrederea de sine. Cum fac?

Adrian, vreau să scap de depresie. Cum fac?

Adrian, vreau să trăiesc o viață fericită. Cum fac?