În lucru cu ITști ajung la o mulțime de puncte fierbinți, printre care relațiile slabe sau chiar lipsa lor totală.
Îți împărtășesc câteva lucruri pe care le-am observat lucrând 15 ani în domeniu, plus statistica prietenilor și a clienților mei.
Storytelling
O relație are la bază comunicarea, iar aceasta implică storytelling-ul: ce ți s-a întâmplat azi la lucru? Ce programatorii nu știu – și vei vedea de ce – este că poveștile lor sunt extrem de abstracte.
„Am avut un SCRUM multinațional”, „colegul a avut o eroare în deployment”, „Ioana a dat drumul la release înainte să facă smoking test” sunt întâmplări pe care un partener (non-ITst) pur și simplu nu le poate înțelege.
Imaginează-ți deci, un programator care iese la agățat și este întrebat despre munca sa, despre cele 9 ore pe zi în fața monitorului. Ce va răspunde? Ce poate răspunde? Nu prea multe, nu-i așa!?
Așa cum scriam și în articolul acesta,
Bărbații care știu să spună povești sunt considerați mai atractivi și mai importanți de către femei
Rezultatele muncii
Mai rău, în programare noi lucrăm cu… nimic. În comparație, un arhitect poate oricând să se plimbe cu iubita de mână pe stradă și să o impresioneze cu lucrările sale. Un medic poate să se plimbe cu +1 de mână și să fie întâmpinat de pacienți care îi mulțumesc. Fetele sunt copleșite de dovezile reale, palpabile ale muncii partenerilor.
Dar programatorii lucrează cu obiecte virtuale. Poți sa arăți o clasă PHP sau un CSS la prima întâlnire?
Arta conversației
În caz excepțional, poate programatorul lucrează la ceva palpabil, să zicem brățări de monitorizare a somnului. Atunci poate vorbi despre munca sa, dar cum o va face? A comunica eficient este deosebit de greu și implică o mulțime de pași.
Am scris aici, chiar și a realiza un conflict eficient nu este ușor, cu atât mai mult o conversație a cărui scop este atragerea sau menținerea unui partener.
Cum conversăm noi de fapt: copiem ce am învățat în familie.
Fără training, nu suntem cu nimic mai buni decât părinții noștri.
Supra/raționalizarea
Dintr-un motiv sinistru, programatorii au un complex care se manifestă prin ura vehementă față de emoții. Cineva – părinții(?), șefii(?) – i-au îndoctrinat că emoțiile sunt rele sau de evitat.
Ce săracii programatori nu știu, este faptul că conversațiile cu noii (sau vechii) parteneri sunt purtate la nivelul emoțional, nu la cel rațional.
Ce programatorii simt este o nevoia de a câștiga o conversație, nu de a ajunge la un consens. De aceea, așa cum scriam aici,
Cu cât mai multe victorii „câștigate”, cu atât partenerul este cu un picior mai aproape de ieșirea din relație.
Extremismul
Reprezintă tendința de a vedea lucrurile simplist, alb/negru, binar, zero unu.
Eu sunt deștept, restul programatorilor/oamenilor sunt proști. Mama e bună, fetele sunt proaste. Eu am Google la îndemână și îl voi folosi ca să te distrug. Eu citesc bloguri bune, restul citește doar radufconstantinescu. Acest articol este scris ca să mă rănească, nu ca sa-mi aducă valoare. Lumea este împotriva mea.
Titlul articolului înseamnă că toți programatorii, în toate contextele, tot timpul au probleme cu partenerii.
Cărei fete îi plac băieții cu o asemenea atitudine, agresivă, pusă pe conflict?
Ce au toate aceste probleme în comun?
Autocunoașterea
Ai fi surprins, dar majoritatea copleșitoare a programatorilor nu știu că cele 9 ore în fața calculatorului le distruge viața socială. Că nu au ce povesti, că nu au practică în a comunica, că nu practică empatia.
Cui
Cui îi este destinat articolul?
În primul rând programatorilor care recunosc că sunt în această situație. Există puțini oameni speciali care își dau seama că da, banii în IT sunt buni, dar la ce preț? Nu ești singur, toți am trecut prin asta, inclusiv majoritatea prietenilor mei ITști.
În al doilea rând, partenerilor de programatori. Da, ei suferă!
Programatorii aduc o grămadă de suferință!
Să înțeleagă partenerii că ce au observat nu este fals, că există o problemă în acest domeniu.
Ce poți face
Îți dau un caz de la o firmă la care am lucrat. Un coleg îmi cere un sfat despre un lucru psihologic. Sunt mirat, pentru că îl știam cum am descris mai sus: extremist, român expert, lipsit de empatie. Îl întreb: de ce ai nevoie de sfat psihologic?
Pentru că iubita mea mi-a spus că mă comport rece cu ea!
Ce i-am sugerat atunci, a fost să înceapă cu baza, adică cartea lui Daniel Goleman.
Inteligența emoțională
Poate fi empatia învățată? Poate fi carisma învățată?
Am pus aceste întrebări programatorilor, și știi ce mi-au răspuns: NU!
Se pare că conceptul de inteligență emoțională este necunoscut, iar oamenii nu știu că aceste calități pot fi învățate.
Programatorii nu știu că psihologia poate fi învățată. Că poți să oferi cel mai bun cadou partenerului tău: de a fi un om mai bun!
Pe scurt
Ca programatori suferim din cauza celor 9 ore de lipsă socializare zilnică. Munca noastră nu este palpabilă, arătabilă – partenerilor, părinților. Nu exersăm comunicarea și devenim în fiecare zi tot mai extremiști și vehemenți. Facem ca partenerii noștri și familia noastră să sufere.
Este un drum lung de a deveni inteligent emoțional, dar ce alte opțiuni ai? Să rămâi singur? Să fii un partener abuziv? Sau mai rău, să fii ca părinții tăi?
Îți doresc să începi de ieri să te educi, să treci peste grava problemă a celor 9 ore, și să îți faci partenerul și familia fericită!
UPDATE – Ce spun programatorii români
Din păcate, și la acest articol feedbackul programatorilor români oglindește (in)capacitatea lor intelectuală. Când nu au inteligența necesară pentru a înțelege articolul, singurul lucru pe care îl pot face este să atace autorul.
Care tânără sănătoasă mental ar putea să își dorească un viitor alături de astfel de personaje sinistre?
Impresia creata si de articolul asta e ca ai niste complexe fata de programatori si ai ceva de impartit cu ei. Si mentalitatea generala in toate articolele tale este ca te.ai cam americanizat si sa stii ca femeile ii considera pe americani niste impotenti.
Deja este enervant tipul asta!!
Concluzia mea dupa citirea articolului: un articol de blog facut special pt a cumpara o carte. A bagat o psihologie ieftina si bam..hai sa vindem cartea.
scuzati expresia, dar e un articol de rahat. Nu se adreseaza programatorilor, ci introvertilor. Un programator stabil emotional, vorbaret ii poate explica partenerei ce-i ala un smoke test, sau ce-i o clasa java. Nu conteaza asa mult sa inteleaga fiecare principiu al programarii, pur si simplu trebuie captivata. In articolul din link se pleaca de la prezumtia ca toti programatorii sunt niste introvertiti depresivi. Ceea ce nu e adevarat.
prostii, unii programatori nu au succes la (unele) fete la fel cum, in general, unii barbati nu au succes la femei, la fel cum sunt si femei de care fug toti barbatii, o generalizare inutila.
E o abordare simplista a problemei.
“Dintr-un motiv sinistru, programatorii au un complex care se manifestă prin ura vehementă față de emoții” – pai ura ce e?
asta e brain fart of the day (c) adrian vintu productions :))))))
Ce porcarie de articol, ba, baiatule, pai cand scoate programatoru salariu de la bancomat, nu e ceva palpabil sa vada femeia? lor le trebuie bani sau povesti:))
kick din grup va rog
Programatorii nu au success la fete, fiindca au prea mult bun simt si din cauza aia, fetelor acum le plac baietii nesimtiti.
ca programatori suferim ca lumea nu vrea sa iasa pe afara!
ca programator ai destui bani sa te plimbi, sa experimentezi chestii, sa vezi locuri noi, dar daca acele persoane „sociale” nu vor sa iasa din casa, sa mai vada si ele ceva nou sa se plimbe etc, este normal ca programatorul sa devina insociabil fata de ele
si sa te duci sa te plimbi singur, mai ales in concedii prin statiuni sau alte orase, de cele mai multe ori este extrem de urat
Alexandru, tu realizezi ca fiecare fraza pe care ai spus-o confirma exact ce a zis autorul articolului despre programatori?