De fiecare data când întâlnesc tineri români în Cluj sunt surprins de răutatea și agresivitatea care arde înăuntrul lor.
Dacă ești cititor înfocat al site-ului meu atunci știi că am scris despre o grămadă de oameni care aduc suferință altora:
- Fanatismul religios și IT-ul
- Manager sau adolescentă?
- Care angajați îți distrug compania
- Cum un șef/project manager „dur dar corect” își abuzează familia
Ca să nu mai spun de subiectul etern inepuizabil, mama româncă expertă:
- Femeie româncă, sau româncă inteligentă?
- Cum îți creează părinții depresia
- Sunt perfecționist/ă – ce înseamnă și ce risc
- Nu l-am maltratat sau bătut niciodată
Stăteam la o întâlnire de socializare și analizam conexiunile interumane. Observam aceiași oameni agresivi care acum zâmbeau și se gudurau pe lângă o personalitate alfa.
Care era diferența între agresivitatea de acum 5 minute și lingușirea din prezent? Ce se întâmplase, ce se schimbase?
Pot, bineînțeles, să explic situația din punct de vedere evoluționist, dar mai mult, există un lucru specific românilor, pe care l-am observat în cei 10 ani cât am trăit în civilizație(străinătate).
Dacă ai fost și tu în Franța, Spania, etc atunci cu siguranță ai observat că oamenii sunt mai puțini agresivi, sau de fapt, chiar „de treaba”, plini de compasiune.
Prietenii
Când întreb în România oamenii câți prieteni au, de obicei răspunsul este: „o mulțime”.
Cam câți? Între 30 și 50.
Dacă specific că un prieten este cineva acolo pentru ei, atunci numărul devine 10. Dacă specific că un prieten este acea persoană care îi pasă de tine, la care mergi să te plângi de greutățile vieții, atunci numărul devine 2.
Oamenii cred că au mulți prieteni, până când la clarificare, își dau seama că au cam 2.
Iar restul de oameni, care nu sunt cei 2, cum sunt de fapt văzuți? Exact, ca oameni cu potențial de a face rău.
Acest mod de gândire se încadrează cu fanatismul religios specific României, cu gândirea duală bine/rău, alb/negru.
Ori ești cu mine, ori ești împotriva mea!
Te cunosc, ești bun. Nu te cunosc, nu ești bun.
Mama
Îți amintești când mama îți spunea
să nu vorbești cu străinii pentru că îți fac rău?
Din păcate, această lecție a fost învățată absolutist, iar ea rămâne în viața oamenilor mult după anii copilăriei.
Sănătatea mentală
Cum arată un model sănătos de gândire, așa cum au oamenii civilizați?
Ei bine, ei nu văd oamenii străini ca niște oameni răi. Lor nu le este frică de emigranți, de noutate, de știință, de străini. De fapt, oamenii civilizați și inteligenți sunt curioși despre diversitatea umană, sunt curioși să afle alte moduri de a fi și gândi.
Modelul lor de organizare mentală arată ca și mai jos.
Cât de mare este diferența între gândirea fanatică și cea inteligentă?
Pe scurt
Există multe motive de ce românii, și mai ales tinerii sunt agresivi. Unul este gândirea fanatică pe care am descris-o. De ce se întâmplă această gândire fanatică, cum scapi de ea (dacă o ai) și cum tratezi cu acești români agresivi, afli la cursul de sâmbătă.
Workshop
Sâmbătă ne întâlnim în Oradea să vorbim patru ore despre cele 3 surse principale de suferință din viața ta, și cum să tratezi cu ele.
Buna ziua! Ma numesc Horatiu si am 40 de ani. Nu stiu sa va spun exact ce vreau, dar incerc pe scurt. Vreau sa scap de aceste ,,Dies Alliensis” pe care le traiesc din 3 noiembrie 2017, in urma unei despartiri. Pur si simplu nu reusesc sa mai imi revin. Daca este o gluma tot ce-am citit aici, va cer sa nu-mi luati acest mesaj in considerare si sa ma lasati sa-mi traiesc in continuare trauma, in schimb daca lucrurile stau asa cum spuneti, mai ales pentru simplul fapt ca si eu concord cu faptul ca romanii sunt mai agresivi decat celelalte natiuni pe care le-ati enumerat mai sus, va cer sa luati cat se poate de serios acest mesaj si sa-mi spuneti ce pot face. Pot veni si la Oradea pentru curs, dar din septembrie. Citesc cu drag orice carte, dar nu stiu cat ma poate ajuta. Nu vreau sa para un mesaje tragic, sunt oameni cu nevoi si probleme mult mai mari decat ale mele, dar am avut de multe ori ganduri ,,negre”, ceea ce m-a facut adesea sa inteleg ca am fost de multe ori la un pas de o tragedie (sau poate totusi nu…) ce ar fi pus capat la tot…Va multumesc pentru timpul acordat si va urez o zi placuta.
Salut Horatiu, imi pare rau de situatia ta. Iti sugerez sa vorbesti cu un om competent in psihologie din localitatea/zona ta.
Mult succes iti doresc!